Trump, profețiile și ”cruciada” din Golf

Șeful Pentagonului, Pete Hegseth, i-a demis recent pe șeful Statului Major al Armatei, generalul Randy George și pe șeful Comandamentului Transformării din Armata SUA, generalul David Hodne. Au apărut speculații că motivul demiterii generalului George ar fi opoziția sa față de o operațiune terestră în Iran. Însă tot atunci, în Săptămâna Mare catolică, Hegseth l-a demis și pe șeful preoților militari din Armata SUA, generalul William Green. Decizia a fost privită drept una bizară în presa americană. Însă este foarte relevantă.

Rugăciunile șefului „cruciat” al Pentagonului

Pe 25 martie a avut loc prima ceremonie religioasă de la Pentagon, după începerea războiului din Iran. Atunci, Pete Hegseth s-a rugat ca ”violența copleșitoare” să se abată ”asupra celor care nu merită îndurare”. După ce a citit din Psalmi, Hegseth a spus că a făcut aceeași rugăciune pe care a făcut-o un preot militar în timpul operațiunii de capturare a președintelui Venezuelei, la începutul anului. Le-a cerut americanilor să se ”roage în genunchi în fiecare zi” pentru o victorie militară ”în numele lui Isus Hristos”.

Maiorul Pete Hegseth și-a afișat nu o dată tatuajele, inclusiv când era realizator la Fox News, acolo unde a fost remarcat de Donald Trump. Are tatuată Crucea Ierusalimului a cavalerilor cruciați, strigătul de luptă al cruciaților ”Deus Vult”. Dar și cuvântul arab ”kafir” – ”necredincios”. Criticii lui Hegseth spun că este o provocare anti-musulmană deliberată.

Plângerile militarilor împotriva ”războiului religios”

Plângerile depuse de peste 200 de militari americani arată că unii comandanți americani le-au spus soldaților că ”președintele Trump a fost uns de Isus pentru a aprinde focul în Iran, pentru a marca Armaghedonul și revenirea sa pe pământ”. Războiul ar face parte din „planul divin”, arată plângerile depuse de militarii SUA. The Conversation scrie că este o explicație pentru asta. Doctrina dispensaționalismului, dezvoltată în secolul 19 de un pastor anglo-irlandez – John Nelson Darby. Istoria biblică este jalonată de mai multe ”dispensații”. Aceeași doctrină arată că Biserica nu a înlocuit Israelul în planul lui Dumnezeu, iar promisiunile pentru Israel nu au fost transferate Bisericii. Crearea Statului Israel în 1948 și recucerirea Ierusalimului în 1967 nu AR FI doar evenimente geopolitice, ci borne pe drumul care conduce la revenirea lui Isus.

Miza electorală a profețiilor biblice

În 2024, știrea că într-un loc secret din Israel au fost aduși viței roșcați tocmai din fermele evanghelice din Texas, cu sprijinul președintelui Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, părea o satiră. Însă nu este. Vițeii au fost sacrificați pentru îndeplinirea unei profeții și construirea celui de-al Treilea Templu. Un purtător de cuvânt al Hamas a declarat atunci că unul dintre motivele masacrului de pe 7 octombrie 2023 a fost acela că evreii aduc vaci roșcate pe Pământul Sfânt.

Potrivit unui sondaj realizat de LifeWay Research, 60% dintre credincioșii evanghelici din SUA cred că Israelul a fost creat pentru îndeplinirea profețiilor biblice. Peste 70% cred că evenimentele din Israel sunt parte a profețiilor biblice. Ei cred că pe locul moscheei Al-Aqsa din Ierusalim ar trebui construit Al Treilea Templu. Nu sunt departe de viziunea celor mai radicali miniștri din guvernul Netanyahu – Bezalel Smotrich și Itamar Ben Gvir, care vor Israelul Mare. Important este ca 82% din comunitatea evanghelică albă din SUA a votat pentru Donald Trump la ultimele alegeri.

Pastorul Huckabee și sionismul creștin

Această doctrină evanghelică stă la baza sionismul creștin din SUA. Curentul nu și-a găsit mulți aliați în Israel în primele decenii după crearea statului evreu. Lucrurile s-au schimbat după Războiul de Șase Zile din 1967. Organizațiile evreiești din SUA au început să accepte sprijinul creștinilor sioniști. Acum, după cum arată plângerile amintite ale militarilor americani, acest curent a ajuns la vârful guvernului și armatei SUA. Un exponent este actualul ambasador al SUA în Israel, pastorul Mike Huckabee, fost guvernator al statului Arkansas. Într-un interviu recent cu Tucker Carlson, cu câteva zile înaintea începerii războiului cu Iranul, Huckabee a spus că ar fi „în regulă” dacă Israelul ar prelua tot teritoriul din Orientul Mijlociu sau o mare parte din el.

De la Gog și Magog, la Khamenei și Iran

Iranul are locul lui în acest scenariu. Persia este menționată de profetul Ezechiel în Vechiul Testament. Persia era aliată celor care doreau să-i distrugă pe evrei. Iar premierul Netanyahu compară Iranul cu amalekiții biblici – dușmnani pe care evreii aveau mandatul divin de a-i distruge – bărbați, femei, copii. Ca și în cercurile evanghelice din SUA, războiul este o misiune divină. ”Suntem aici împreună cu SUA, în numele umanității și pentru umanitate. Amintiți-va ce v-a făcut Amalek. Ne amintim și acționăm”, spunea Netanyahu, la începutul războiului.

Conflict geopolitic și religios

Războiul împotriva Iranului urmărește interesele strategice, chiar dacă administrația Trump este acuzată că nu are o strategie. Iranul are mari rezerve de gaze si petrol. Iranul controlează Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ o cincime din comerțul mondial cu petrol. Tăierea unui canal prin Oman este costisitoare și este un proiect pe termen lung, nici acesta ferit de rachetele iraniene. Dominația energetică a SUA – ca o contracarare a cvasimonopolului chinez asupra mineralelor rare necesare noilor tehnologii  – nu poate fi realizată fără neutralizarea Iranului. Iranul care își aduce liber producția de petrol pe piața mondială, favorizând China și India, reprezintă un obstacol pentru această strategie. Un Iran slăbit, fragmentat sau chiar cu un regim schimbat ar fi un adevărat câștig pentru SUA.

Dar dimensiunea religioasă este mai mult mai importantă decât pare. Este liantul unei coaliții anti-Iran care ar fi mai slabă dacă s-ar limita la geopolitică. Producătorii de arme ar avea aceleași produse, însă cei care le-ar folosi efectiv, ar concepe strategiile și ar pune bocancul pe teritoriul adversarului ar fi mai puțin motivați.

O ironie a războiului din Golf

Există o ironie în acest conflict. Președintele Donald Trump descrie conducerea Iranului drept o adunătura de ”nebuni” care iau decizii bazate pe teologie. Dar când comandanții militari americani le spun soldaților că războiul face parte din „planul divin”, iar președintele Camerei Reprezentanților trimite vitei pentru sacrificare in Israel – cine nu poartă un război religios în Orientul Mijlociu? Este o confruntare geopolitică cu încărcătură religioasă. Însă Iranul este o teocrație care își declară deschis caracterul religios în constituție. Pentru Statele Unite, rareori decalajul dintre constituția laică și realitatea politică a fost mai mare ca acum.

Europa dezarmată religios

Europa contează la fel de puțin în plan geopolitic ca și în cel religios în acest conflict dual din Orientul Mijlociu. Europa de Vest a învățat în cel mai brutal mod ce se întâmplă când fanatismul religios și naționalist ajung la putere. Rezultatul a fost o Europă postbelică în care naționalismul este combătut în mod programatic, iar religia este ignorată. Europa de Est a aderat la o Uniune Europeană bazată pe acest program. Unele țări membre estice îl digera, altele încă se încăpățânează să-l respingă. În Europa de Vest, numărul creștinilor practicanți scade. A ajuns la 10% în Belgia. În Germania, s-au închis aproape o mie de biserici catolice și protestante între 2000 și 2024. Bisericile devin hoteluri, magazine, baruri, săli de sport. Altele sunt demolate. Europa se înarmează militar și se dezarmează religios. Cu sacrificiile cetățenilor, Europa va avea arme, dar este posibil să aibă tot mai puțini ostași.