Un fermier din Spania își dă gratuit viile tinerilor. Ce primesc cei care acceptă și ce le cere în schimb

O viață pe câmp și o grijă pentru viitor

Florencio Méndez a lucrat pământul în Galicia o viață întreagă. Astăzi are în producție 26 de parcele de viță-de-vie, la care se adaugă terenuri agricole cultivate cu legume. Ce îl preocupă cel mai mult nu este efortul fizic, ci soarta pe care o vor avea terenurile sale.

Fără chirie, cu o singură condiție

Viticultorul, care conduce și cooperativa San Juan de Rubiós, a decis să lase complet gratuit exploatarea terenurilor oricărui tânăr care vrea să le lucreze, pentru ca ele să nu fie abandonate și expuse riscului de incendiu, scrie profit.ro. Florencio a explicat că nu le-ar cere niciun ban tinerilor care vor să intre în domeniu și că i-ar fi suficient să vadă terenurile curate și îngrijite. „Iar dacă îmi dau și câțiva roșii să mănânc, e perfect”, a adăugat fermierul.

O exploatație care funcționează deja

Oferta nu privește terenuri lăsate în paragină, ci o activitate agricolă pusă deja pe picioare. Viile sunt plantate cu soiuri nobile albe (albariño, loureira, treixadura) și roșii (mencía, sousón, caíño), iar strugurii ajung la crame. „Nu trebuie plantat nimic, totul este gata pregătit”, a spus Florencio.

Legumele se cultivă pe peste un hectar de teren arabil, dotat cu utilaje agricole și cu sisteme tradiționale de irigații, care folosesc fântâni și izvoare.

Florencio și soția lui sunt dispuși să le ofere noilor fermieri, fără nicio plată, consiliere tehnică și cunoștințe practice, pentru a le arăta cum se lucrează pământul.

Legumele, o sursă de venit dovedită

Ani la rând, soția fermierului s-a întreținut doar din legumele pe care le cultiva și le vindea în piețele locale din Salvaterra do Miño și As Neves, de la roșii, ardei și varză până la răsaduri. Experiența ei arată că terenul poate aduce un venit stabil.

O punte între generații: proiectul „Nó Rural”

Cazul lui Florencio a ieșit la iveală prin „Nó Rural”, o inițiativă galiciană de dezvoltare rurală care urmărește să-i pună în legătură pe fermierii vârstnici aflați la retragere cu tinerii care vor să lucreze în agricultură. Regiunea este grav afectată de depopulare și de lipsa celor care să preia fermele.

„Aici mai suntem doar patru bătrâni care mai lucrăm viile. Dacă murim, jumătate din satul Rubiós va fi abandonat”, a avertizat Florencio.

Alți viticultori, în aceeași căutare

Florencio nu este singurul viticultor din zonă care încearcă să-și dea exploatația în arendă sau să o lase pe mâna altcuiva înainte ca aceasta să dispară.

În aceeași situație se află Lázaro Gándara, 68 de ani, fost președinte al cooperativei Bodegas Eidosela, și Jaime Hermida, care are 1,5 hectare de viță-de-vie.

Proiectul, coordonat cu sprijinul inginerului tehnic agricol Rosario Domínguez, adună șase grupuri de dezvoltare rurală din Galicia, care cartografiază exploatațiile active pentru a le asigura continuitatea.

Un sat oferit gratis, dar cu condiții

Tot în Galicia, un sat abandonat, cu 12 case din piatră, a fost scos la vânzare la prețul de 0 euro, însă realitatea pare să fie alta decât sugerează oferta neobișnuită.

Newsweek amintește că, încă din 2014, Fox News, BBC și alte publicații scriau despre primarul care voia să ofere gratuit A Barca, un sat abandonat de pe râul Miño, din comuna Cortegada.

După 12 ani, în 2026, satul a reapărut în discuțiile online la același preț de zero euro, dar anunțul inițial de pe site-ul imobiliar Aldeas Abandonadas poartă acum mențiunea „NO DISPONIBLE”, adică „indisponibil”.

Ce cuprinde proprietatea

Anunțul prezintă circa 12 case care trebuie reabilitate, patru dintre ele cu două etaje, pe o suprafață de aproximativ 15.000 de metri pătrați. Proprietatea include fântâni și poduri. Planul era ca locul să fie transformat într-o destinație turistică, fie un sat de lux pentru ecoturism, fie un hotel cu spa și centru de agrement, pentru 0 euro, la care se adăugau costurile de management profesional.

Capcana concesiunii

Situația a fost lămurită în iunie 2024 de Elvira Fafián, care conduce firma Aldeas Abandonadas. Potrivit acesteia, prețul fusese „pus așa pentru anunț”, pentru că satul era oferit în concesiune. Așadar, „satul nu va fi niciodată al tău”, a explicat ea, iar după 50 de ani ar urma să treacă înapoi la compania energetică Naturgy.

Rețelele de apă și de electricitate se află la cel puțin doi kilometri, iar racordarea ar costa, spune ea, mai mult decât valorează terenul.

Proiectul primăriei, abandonat

Cel care încercase la vremea respectivă să ofere gratuit satul A Barca a fost primarul din Cortegada, Avelino de Francisco. Într-o declarație pentru BBC, în 2014, acesta lăuda zona: „Avem izvoare termale, zone de râuri, munți, avem zone minunate pentru drumeții”, explica el. Primarul susținea atunci și că cei care s-ar muta aici ar descoperi un loc fără stres.

În 2024, el a declarat însă pentru La Región că proiectul primăriei a fost abandonat, după ce Naturgy, care preluase societatea de utilități ce deținuse cândva satul, a insistat să-l recupereze după 50 de ani.

Primăria calculase că refacerea străzilor și a drumurilor, împreună cu reconectarea la apă și electricitate, ar costa între 2 și 3 milioane de euro.

Potrivit primarului, limita de 50 de ani i-a făcut să renunțe pe mai mulți interesați, printre care o companie olandeză, investitori germani și persoane din Madrid.

Fox News scria în 2014, citând El País, că o companie britanică, decisă să deschidă un centru de recuperare pentru bolnavii cardiaci, fusese cea mai aproape de a duce proiectul la capăt.

Satul feribotului și rezervorul care nu a mai venit

În galiciană, numele satului desemnează o barcă mică. Istoria oficială a localității Cortegada arată că A Barca a trăit de pe urma unui feribot care ducea oamenii peste Miño, până la Filgueira.

Lucrurile s-au schimbat în anii 1920, odată cu construcția unui pod, după care cea mai mare parte a traficului comercial a dispărut.

Câteva decenii mai târziu, compania de utilități Unión Fenosa a expropriat satul, pentru că se aștepta ca noul rezervor Frieira să-l acopere, relata La Región în 2024.

În alte locuri, astfel de planuri s-au concretizat, iar localități întregi au dispărut sub apele lacurilor de acumulare. La A Barca însă, apa nu a mai ajuns niciodată, iar casele, aflate la circa 40 de kilometri de Ourense, au rămas în voia vegetației sălbatice.

Citește și: Troglodiții și satele lor. Oamenii care trăiesc în pământ