Turnirurile care redefinesc mafia

Alegerea în două tururi a primarilor și-a găsit susținătorii tocmai între cei care sunt și se vor parte a negocierii, amplificând mizeria politică. Rezultatul prim al urnelor este astfel transformat în sursă de negoț și complicități sub acoperire legală. Se dă astfel liber unor grave perturbări cu consecințe care deja se regăsesc peste tot în mediul instituțional românesc: tergiversarea și manipularea. Astfel procedurile politico-administrative se dovedesc a fi nu mijlocul rezolvării treburilor publice, ci însuși scopul la care este expusă România. Avantajele sunt enorme iar cei care se văd implicați în afacere vor dezvolta o întreagă strategie colaterală.

Aceste turniruri susțin în fapt sistemul mafiot, asigurându-i supraviețuirea în condițiile în care legea este transformată în mijloc de operare infracțional-politic. Implicarea președintelui Iohannis în susținerea proiectului pune din nou în discuție implicarea acestuia în soluții care în loc să simplifice le situează în arbitrariu. Primăriile sunt punctul esențial din care se iau principalele decizii pentru comunități, dar și unul al corupției sub perfecta acoperire legală prin tertipurile permise în acest scop de legislația stufoasă și precizată, pentru acest tip de aplicabilitate tendențios.

Spadasinii acestor două turniruri se văd confruntați nu doar cu electoratul, ci cu elementele centrale ale reprezentării părților, din care președintele a decis să facă parte ca șef absolut. Deși separarea sa de partid reprezintă o chestiune obligatorie, tocmai pe contrazicerea acestui aspect își întemeiază pozițiile. De altfel, Klaus Iohannis, prin lipsa unui proiect reformist, a găsit în atitudinea antidemocratică și antilegală o puternică resursă, acceeași la îndemâna grupurilor mafiote. Tocmai de aceea președintelui îi este interzis prin Constituție să facă parte din structurile care participă la contradictorialitatea spectrului politic. Acest principiu, pe care își întemeiază autoritatea președintele statului, este practic anulat, consecința fiind o deligitimare și o susținere a nelegalității.

Președintele Iohannis face pași siguri spre un stat care în curând poate fi sub controlul absolut al părților care, contestându-se, în fapt își cauționează reciproc abuzurile, la vedere. Însă, obligația legală a președintelui este tocmai aceea de a fi contra unei asemenea situații. România face pași mari, virând periculos spre trecut pe fondul demagogic al criticii acestuia.