În SUA există mulţi politicieni şi “experţi” a căror singură expertiză este de implica America în invazii, nu şi de a o scoate de acolo şi cu siguranţă nu şi de a câştiga mai mult decât contracte de apărare. Aceasta este opinia, publicată de unul dintre blogurile Washington Post, aparţinând lui Michael Kofman, specializat în apărare, chiar pe regiunea în care se află Ucraina.
Marile corporaţii americane producătoare de armament, care finanţează copios campaniile electorale din ce în ce mai scumpe ale congresmanilor şi ale preşedinţilor SUA, care angajează ca lobby-işti foşti sau viitori membri ai administraţiilor de la Washington, au tot interesul să-şi vândă armele în Ucraina aflată în război civil, pentru că este vorba despre o piaţă uriaşă finanţată prin taxele a circa 45 de milioane de contribuabili. Un raport al Brookings Institution care recomandă înarmarea Ucrainei şi care a ajuns pe birourile Casei Albe recomandă şi un preţ: 3 miliarde de dolari.
Un element strategic pentru industria rusă de apărare
La Moscova există acelaşi tip de experţi şi politicieni, care livrează deja arme în Ucraina, arme pentru care însă Kievul nu plăteşte. Raţiunea Kremlinului ţine însă tot de profit, nu numai în termeni geostrategici, ci şi economici. Complexul militaro-industrial rus este dependent de Ucraina, iar în contextul apropierii Kievului de UE şi NATO, întreprinderile de profil din ţară trebuie păstrate cu orice preţ în sfera rusă de influenţă. Însăşi geografia acestor întreprinderi coincide perfect cu zonele de instabilitate din Ucraina. Se adaugă, pe lângă infrastructură, specialiştii ucraineni – unii dintre cei mai apreciaţi ingineri şi informaticieni din lume la ora actuală. Pierderea contactelor economice aproape exclusive cu zona industrială a Ucrainei ar însemna pentru Rusia năruirea planurilor de modernizare a propriei armate, dar şi de a obţine profit din vânzarea de armament în zonele conflictuale din lume.
Marea Britanie şi Polonia aşteaptă un semnal de la Washington
Marea Britanie îşi rezervă dreptul de a livra arme Ucrainei şi nu va permite dezintegrarea armatei ucrainene, a declarat în faţa parlamentului ministrul de Externe de la Londra, Philip Hammond.
“Este o decizie naţională a fiecărui stat NATO de hotărî dacă să ofere sau nu arme letale Ucrainei. Marea Britanie nu îşi planifică asta. Dar ne rezervăm dreptul de a menţine pe masă această opţiune”, a declarat ministrul britanic.
Hammond a mai declarat că Marea Britanie şi aliaţii săi “împărtăşesc aceeaşi convingere că, deşi nu există o soluţie militară la acest conflict, nu vom permite ca Armata Ucrainei să se dezintegreze”.
Declaraţia oficialului de la Londra vine la scurt timp dupa ce ministrul polonez al Apărării, Tomasz Siemoniak, a declarat pentru Financial Times că ţara sa este pregătită să ajute SUA în cazul în care Washingtonul ar decide să livreze arme Ucrainei. “Poziția Poloniei este aceea că nu trebuie să spunem niciodată că această carte nu va fi jucată”, a spus ministrul de la Varşovia.
Suedia, stat neutru, nu s-a pronunţat pe marginea posibilităţii de a livra arme Ucrainei. Însă Suedia, mare exportator de arme, a stabilit legături cu noul regim de la Kiev pentru a începe producţia de arme pe teritoriul Ucrainei. În octombrie 2014, o delegaţie a Institutului pentru Apărare al Suediei a fost la Kiev pentru a se întâlni cu mai marii industriei de apărare din Ucraina. Potrivit presei ucrainene, aspectele discutate au fost începerea producţiei de arme în cooperare, pe teritoriul Ucrainei, achiziţionarea de către Kiev de tehnologie modernă şi vânzarea unor echipamente noi sau upgradate cu ajutorul industriei suedeze de război.
Însă, după cum sugera şi ministrul polonez al Apărării, decizia decisiva urmează să fie luată la Washington – în cazul în care administraţia Obama va hotărî să ofere arme Ucrainei, state precum Marea Britanie, Polonia, Suedia vor fi pregătite să participe la ceea ce va fi numit “efortul” de apărare al statului şi democraţiei ucrainene.
Zeci de milioane de dolari pe zi
În Statele Unite taberele sunt delimitate. Neoconservatorii americani, în frunte cu John McCain, susţin înarmarea imediată a Ucrainei, în timp ce democraţii sunt indecişi şi ezitanţi, în frunte cu preşedintele Obama. Acesta a fost persuadat de cancelarul Angela Merkel să amâne o asemenea decizie, pentru a oferi o şansă negocierilor în formatul Rusia-Ucraina-Germania-Franţa.
Toate statele amintite mai sus deţin o industrie de armament extrem de puternică, inclusiv Polonia, dacă este să o raportăm la nivelul de dezvoltare a acestei industrii în statele foste socialiste. Chiar sub conducerea ministrului Tomasz Siemoniak, Polonia a lansat o strategie de modernizare a armatei si a industriei de profil, principalul partener fiind SUA, iar scopul fiind ca Polonia să devină un jucător relevant pe piaţa armamentului. SUA sunt cel mai mare exportator de armament din lume, în timp ce Suedia este statul cu cel mai mare număr de arme exportate pe cap de locuitor.
Rămân Germania şi Franta, alţi doi mari exportatori de armament. Opoziţia lor faţă de înarmarea Ucrainei este tot rodul unor calcule economice. Germania este cel mai important partener comercial pentru Rusia şi depinde de resursele energetice ruseşti, iar sancţionarea industriei militare ruse de către UE a relevat faptul că între Moscova şi companiile de profil din Germania au existat contracte bănoase. La fel şi în cazul Franţei, stat NATO care a decis să exporte în Rusia nave de desant Mistral (export amânat însă, cu mari costuri pentru economia franceză)
Despre ce profituri poate fi vorba în cazul livrarii de arme în Ucraina? Spre exemplu, în cazul operaţiunilor coaliţiei internaţionale împotriva organizaţiei Statul Islamic, Pentagonul a arătat că fiecare zi de bombardamente costă circa 10 milioane de dolari. Însă, alături de forţele americane, la operaţiuni participa şi aviaţia din Iordania şi a statelor din regiunea Golfului, înarmate cu muniţie de provenienţă americană. Şi Iranul este implicat în războiul contra Statului Islamic, de data aceasta folosind arme de provenienţă rusă, alimentând economia Federaţiei Ruse.
Ucraina reprezintă o piaţă buna de desfacere a armamentului nu numai datorită celor 45 de milioane de contribuabili, ci şi pentru că nu doreşte orice fel de armament. “Nu vorbim despre kalaşnikov. Avem suficiente tancuri, de asemenea. Putem să producem tancuri şi alte arme simple. Pentru noi sunt importante armele sofisticate”, declara la începutul lunii februarie ministrul adjunct de Externe al Ucrainei, Vadim Pristaiko, citat de Vocea Americii.
Pe de altă parte, teatrul de război din Ucraina poate fi un bun poligon de testare pentru armele occidentale, având în vedere că vor putea fi comparate, în condiţii de război, cu cele produse în Rusia. Acest element, alături de profiturile marilor companii de profil, alături desigur de considerentele geopolitice pe care nu le analizăm aici, sunt argumente care pot duce la înarmarea Ucrainei, chiar şi în condiţiile în care însuşi preşedintele SUA arată că rebelii nu vor putea fi înfrânţi câta vreme sunt susţinuţi de Moscova.
Vocile critice sunt extrem de puţin mediatizate. Expertul Michael Kofman critică un raport al Brookings Institution care recomandă înarmarea Ucrainei cu echipamente în valoare de 3 miliarde de dolari, spunând că “motivele înfrângerii armatei ucrainene ţin de faptul că armata nu este o forţă capabilă. Nu are logistică, pregătire, comandanţi cu experienta în conducerea unei brigăzi sau a unui batalion, nu are coordonare intre batalionele de voluntari si forţele regulate, nu are analişti militari independenţi, nu are servicii de informatii, nu are comandă unificată si conducere politică, care pare ruptă de realităţile din teren. A vărsa arme peste acest teatru de război nu poate fi o soluţie la aceste probleme, care sunt unele fundamentale şi structurale”.
Numărul oficial al celor care şi-au opierdut viaţa în conflictul din estul Ucrainei depăşeşte 5.000. Datele publicate în Germania (stat cu o agendă ce pare să se îndepărteze de cea a puterii de la Kiev) de Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung, care citează surse din serviciile de informaţii, indică un număr de circa 50.000 de morţi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.