UE plătește factura războiului și a armistițiului comercial SUA-China

Multe dintre loviturile schimbate în războiul comercial dintre SUA și China au fost încasate, de fapt, de către UE. Iar atunci când China și SUA pare să-și dea mână și sa prelungească armistițiul comercial la care au ajuns în urmă cu un an, acest lucru se întâmplă, din nou, în dauna UE. Războiul tarifelor vamale dus de administrația Trump împotriva Chinei în 2025 a ajuns la un armistițiu, în octombrie 2025. Inerția a făcut ca efectele să fie simțite în Europa în primul trimestru al anului 2026. Cu piața americană blocată de taxele vamale, China s-a concentrat și mai mult asupra Europei, iar exporturile chineze au crescut cu 21% față de primul trimestru al anului precedent.

Riposta lui Macron: ”Europa trebuie să se apere”

La finalul săptămânii trecute, președintele Franței a dat alarma și a cerut ca UE să dea un regulament care să imite legile americane. Emmanuel Macron dorește o lege care să permită UE să riposteze prin taxe vamale la practicile comerciale discriminatorii. ”Nu este niciun motiv pentru a nu reacționa când suveranitatea este în pericol, lovită de actori străini”, a spus Macron.

Pe 25 mai, Financial Times oferă mai multe informații despre inițiativa lui Macron. În primul rând, Franța este susținută de Spania, Italia, Olanda și Lituania. Aceste guverne au propus un plan de măsuri de apărare a industriei europene împotriva ”înmulțirii practicilor comerciale neloiale”, pe fondul exploziei exporturilor chineze. Planul acestor țări UE a fost propus în contextul întâlnirii de la finalul acestei săptămâni a comisarilor europeni, întâlnire dedicată gestionării presiunii comerciale chineze.

Documentul elaborat de Franța, Spania, Italia si Olanda solicită o utilizare mai frecventă a instrument de salvgardare al UE. El poate fi activat rapid în cazul unei creșteri bruște a importurilor și se aplică tuturor partenerilor comerciali. UE l-a folosit pentru a impune tarife de 50% asupra oțelului care depășește o anumită cotă, fapt care a nemulțumit aliați precum Ucraina și Marea Britanie.

Industria europeană sub presiune

Unii dintre principalii parteneri comerciali ai UE ”impun noi bariere comerciale sau contribuie la menținerea unei supracapacități industriale sistemice”. ”Situația are un impact direct asupra industriei europene, care a pierdut un milion de locuri de muncă din 2019 până în 2025”, arată documentul citat de Financial Times. Lucrurile pot sta și mai rău. Un studiu al European Council on Foreign Relations arată că industria europeană poate pierde milioane de locuri de munca până în 2030 pe fondul concurenței chineze. Iar asta nu numai în industria auto și petrochimie (unde cel mai dur lovită este Germania), ci și în industria farmaceutică, a dispozitivelor medicale, roboților industriali, bateriilor.

Consiliu Comercial SUA-China, o veste proastă pentru UE

Documentul nu specifică care sunt partenerii comerciali ce recurg la asemenea practici, scrie FT. Însă nu este vorba doar despre China. Măsurile UE împotriva practicilor neloiale pot fi ocolite ușor prin utilizare unei țări terțe sau prin stabilirea in interiorul UE. Documentul arata ca acesta este cazul biocombustibililor din SUA. Iar problema americană poate deveni mult mai mare pentru UE după summitul Xi Jinping-Donald Trump de la începutul acestei luni.

Oficiali ai Ministerului chinez al Comerțului, citați de oficiosul chinez Global Times arată ca SUA și China au convenit, în principiu, să discute, în cadrul unui consiliu comercial, un acord reciproc de reducere a tarifelor vamale care să acopere produse de o valoare comparabilă — începând de la 30 de miliarde de dolari sau mai mult de fiecare parte. Pentru produsele considerate sensibile și convenite de comun acord de ambele părți, este de așteptat să se aplice tarifele din regimul națiunii celei mai favorizate sau chiar tarife mai mici, a declarat oficialul.

O asemenea evoluție ar aduce o a două problema pentru UE – accesul produselor europene pe piața chineză, unde cele ”made in US” ar avea parte de un tratamente preferențial. Euractiv arată că China este în prezent o piață centrală pentru utilajele germane, bunurile de lux franceze și o gamă largă de produse industriale europene: ”Orice cadru care redirecționează în mod sistematic cererea de import a Chinei către Statele Unite se face în detrimentul Europei. Astfel de devieri comerciale s-ar putea să nu ajungă în titlurile de presă, dar subminează în mod discret competitivitatea europeană pe una dintre cele mai mari piețe din lume”.

Exporturile europene în China, concurate de cele americane

Consiliul de comerț și investiții sino-american despre care s-a discutat în întâlnirea Xi-Trump va include prevederi care acordă companiilor americane acces preferențial la sectoare ale pieței chineze. Băncile europene și administratorii de active ar fi ”dezavantajați structural dacă Goldman Sachs și JP Morgan primesc tratament preferențial, în timp ce acest lucru este refuzat BNP Paribas și Deutsche Bank”. Euractiv anticipează un boom al investițiilor chineze în infrastructura de energie regenerabilă din Statele Unite. Microsoft, Google, Amazon și Meta depind de reducerea costurilor energetice pentru puterea de calcul necesară inteligenței artificiale. Energia verde a fost cea mai rapidă cale. Companiile chineze aveau capacitatea de producție și structura de costuri pentru a le oferi acest lucru.

UE-SUA: acord „inegal” și fragil

Între timp, în urma amenințărilor lui Trump privind noi tarife vamale și majorarea celor existente, Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord pentru ratificarea ”rușinosului” acord comercial de la Turnberry între SUA și UE, din august 2025. Nu este un acord de liber schimb, câtă vreme exporturile UE în America vor fi taxate cu 15%, în vreme ce importurile americane vor vei cu zero taxe în Europa. În plus, UE se angajează la importuri de GNL de 750 de miliarde de euro în următorii trei ani și investiții de circa 600 de miliarde de dolari în economia americană SUA. Este mai degrabă un acord politic in care partea europeana a tergiversat mereu ratificarea părții ce-i revine.

Săptămâna trecuta, după negocieri dificile între Parlament, Consiliu și Comisie, s-a ajuns la un compromis. Comisia este împuternicită să reacționeze, dar nu obligată. Parlamentul a obținut totuși unele mecanisme de protecție și o clauză de expirare în 2029. Totuși, experții avertizează că acordul este juridic fragil și că tensiunile comerciale dintre UE și SUA vor continua, marcând mai degrabă începutul unei noi etape de negocieri permanente decât sfârșitul conflictului.

Declarații controversate ale oficialilor UE

Tot atunci, Înaltul Reprezentant al UE a declarat că Europa are ”o înțelegere foarte clară a diagnosticului bolii” când vine vorba de China. Este vorba despre ”practici de coerciție economică, concurență neloială și dominație în sectoare critice precum bateriile, chimicalele, construcțiile navale și materiile prime”, a spus Kaja Kallas. ”Dacă ai o boală foarte gravă, dacă ai cancer, ai două opțiuni. Fie crești doza de morfină, fie începi chimioterapia”, a spus Kaja Kallas.

„Creșterea dozei de morfină nu este dureroasă, dar chimioterapia este”. Prin aceasta, ea a vrut să spună că unele state membre ar dori să evite deciziile dificile și preferă să acorde subvenții companiilor europene pentru a concura cu China. Totuși, acest lucru nu abordează ”problemele de fond” ale politicilor Chinei. Tarile cu o atitudine moderata fata de China sunt conduse de Germania, care depinde de piata chineza. China este cel mai importanta partener comercial al Germaniei.

Kallas a fost criticată în presa chineză pentru comparația pe care a făcut-o. Șeful serviciului de informații din Finlanda a făcut o remarca similara, vorbind de data aceasta despre dependența UE de hardware din China și software din SUA. El a comparat Europa cu un organism ”în care au pătruns două tipuri de cancer”. Asemenea declarații au dat ocazia oficiosului comunist Global Times să dea Europei o lecție despre piața liberă. ”Așadar, care este tratamentul corect? Răspunsul nu este deloc un mister: inovația tehnologică și cooperarea în lanțurile industriale”.