Un extraterestru despre politica din România-SF politic

Eu, cu ochelari de cocalar pe nas, la mișto, eu, extraterestrul, fără de sex, așa cum sunt îngerii, ajung la televiziune, fiind invitat acolo, ca să vezi. Eu vin de pe planeta Venus sau de pe planeta Marte sau de pe planeta Neput, na, că acum le încurc. Mă trezesc în platou, se aprind reflectoarele, apare un moderator care urlă ca un apucat, regizorul de platou cere niște reclamă și se holbează la mine ca la un crevete.

Încep să zic, uite că se potrivesc lucrurile, sună telefoanele telespectatorilor, emisiunea merge brici. Eu râd de mor. Sunt toată udă de emoție. Să vezi că mă întreabă cum de i-am sucit capul lui Octav Cozmâncă, dragul de el. Sau cum l-am ademenit pe Văcăroiu. Sau cum i-am făcut felul lui Hrebe. Sau cum l-am vrăjit pe Radu Timofte. Moderatorul se uită la mine, auzi cucoană, ce poți să ne spui despre viermii de mătase.

E o glumă? Moderatorul ăsta e omul PSD-ului. Credeam că mă întreabă cum de mi-ai făcut de cap cu Costea la Paris sau cu Ponta și cu Ghiță în Dubai. Hei, alo, moderatorul nici nu se mai uită la mine, au adus-o pe cântăreața aia din Republica Moldova care e spion sovietic la bază, ceva de speriat. Apar multe personaje din valuri, Dâmbovița aduce întreaga noastră istorie la suprafață, așa cum trecea ea, suavă, pe cheiul Dâmboviței.

Eu, ce să zic. Mă plimb nestingherită pe malul Dâmboviței și toți generalii lui Coldea și lui Timofte și lui Măgureanu se țin după mine. Iar eu mă țin după ei. Ajungem în cele din urmă la Fane Babanu unde Măgureanu ține niște cursuri de comunism, o mizerie, să mori de râs. Dau și peste niște antioccidentali care au o muzicuță stricată și care rânesc meserie la gloria sovietică.

Alo, securistule sau ce-oi fi, femeie, bărbat, urangutan sau beizadea, aplomb, aerisit, arogăntos, deștept, fluieră-vânt, tastagiu digital neprihănit și pus pe șotii, vrei să fii luat în seamă, așa de după perdea, uite, te iau în seamă!? Ești, ca mai aproape, aproximativ, câteva milioane bune de români. Un fricos, un gură-mare înfumurat, un lipsit de identitate. Ia-ți inima-n dinți, vino la rampă, cu bolentin de identitățuri, fii bărbat nu cârlig de rufe.

V-ați învățat să frecați popicu’ prin secțiunile de comentarii mai peste tot în internet sau, mă rog, realitatea virtuală, ascunzându-vă identitatea sub nume ramolite ca niște băbălai răsuflați și inepți. Am cunoscut și cunosc mii și mii de fricoși din țara asta, altminteri, vitejii lui pește cel prăjit, așa, vitejește pe o tastatură din aia de la șmelț. Tu ești unul dintre aceia care, atunci când se trage cu gloanțe adevărate, te bagi cu curu-n sobă și cerșești milă ori de unde ar putea veni ea. Nu că ești jalnic prin ceea ce spui, dar ești și ridicol.

Ești și ridicol și trist. Ceea ce nu pricepi, în frica ta ancestrală, incomodă și lipsită de ștaif, e că nu ești important în nici un fel. Dacă ai fi citit cu atenție, ți-ai fi dat seama că mă doare-n flașnetă de opinii, de comentarii, analize, răutăți, aclamări și strigături. Puțin îmi pasă de editori, de critici literari, de redactori șefi, de granguri publicistici, de granguri ficționali. Nu alerg după cititori, nici după glorie literară zevzeacă. Care vrea să mă citească, n-are decât.

Habar n-ai ce e aia securitate. De fapt țara asta nu are habar de ce este aceea să fie cu adevărat securitate. Ești doar o cocotă masculină, care arde gazu’ prin realitatea virtuală. Ar trebui să vă ducă pe toți la muncă silnică, să vă mai întremați puțin. Nu, greșesc eu. Ești haios și simpatic. Să fii iubit, securistule. Securistul nu e securist, e omul lui Cioloș. Care Cioloș? Păi franțuzitul, ce credeai. Stai c-am ieșit pe bulevard, vine unul, zice, duduie, semnează aici în contra iohanisului, altul vrea să semnez în contra liiceanului, altul împotriva sindicatelor, altul împotriva unui becalist pur-sânge, lume nebună, faună electorală și politicianistică.

Acum nu mai sunt femeie, sunt bărbat, păi sigur că sunt bărbat, ce credeai. Dacă mă bag la secțiunea de comenturi pe la ziarele digitale pot să înjur meserie și pe Isărescu, și pe oprea, și pe Barna, și pe Udrea, și pe Fluture, ah, clanul sucevean Fluture, și pe Oprișan, și pe Falcă, și pe Dâncu, și pe Dancu, și pe Videanu, pe Berceanu, pe Rareș Bogdan și pe Turcan, pe Vela, pe Arafat, tot clanul, să știi.

Acum ce să zic, mă preumblu prin București, extraterestru între extratereștrii și bag la plezneală din puțul gândirii mele tot felul de baliverne despre politica din România, pun niște securiști ochii pe mine, unii de sunt certați cu Ciucă, cu Pahonțu, Cu Coldea, îmi zic securiștii, domnule extraterestru, frumos le mai înflorești, ești bun de gură, hai să te facem Președinte al României. Te-ai prins? Așa că, uite, în 2024 te aștept la urna de votare. Vezi unde pui ștampila!