Un Fauci al geopoliticii pare să decreteze încotro va merge lumea

În decurs de câteva zile, viziuni tolerate, chiar studiate în universități, au devenit echivalente cu trădarea, inconștiența și cu apologia criminalului Vladimir Putin, devenit un Hitler al zilelor noastre. A spune acum, în luna martie 2022, că extinderea NATO a jucat un rol în declanșarea conflictului dintre Rusia și Vest echivalează cu a justifica invazia Rusiei in Ucraina sau cu a fi un idiot util a lui Vladimir Putin. O opinie similară exprimată în urmă cu doar un an invita la dezbatere.

În vremuri tulburi, memoria tinde sa fie scurtă, însă nici într-atât încât să nu ne amintim că, în primele săptămâni ale pandemiei asistam la o dinamica similară. Orice opinie contrara celei din presa de mainstream și a guvernelor marilor puteri îi costa cariera pe mulți medici. Orice opinie contrară curentului dominant privind originea noului coronavirus era pusă la zid, considerată periculoasa pentru sănătatea și viața oamenilor. Dezbaterea a fost ucisă în decurs de câteva zile. Războiul din Ucraina este noua pandemie.

Peste noapte, viziunea exprimată de-a lungul ultimelor decenii de o mulțime de specialiști americani în relațiile internațioanle a devenit inacceptabilă. Mai mult, unele universități americane cer  interzicerea lucrărilor lui John J. Mearsheimer, pentru că acest politolog a susținut, în 2015, că Vestul duce Ucraina spre dezastru. Jurnalista Anne Applebaum îl acuză pe Mearsheimer că oferă Rusiei o justificare pentru invazie, ajungând să fie citat chiar pe site-ul Ministerului de Externe de la Moscova. În lumea politică și a științelor politice se manifestă aceeași inchiziție precum cea din lumea medicală în primele luni ale pandemiei.

Și nu este vorba doar despre războiul din Ucraina, ci și despre efectele sale – sancțiunile economice impuse Rusiei și posibilele contrasancțiuni. Prețul barilului de petrol este la 140 de dolari, cel mai mare din ultimii 14 ani. Prețul gazelor naturale este de aproape 15 ori mai mare decât media din ultimii ani. Comisia Europeană ne îndeamnă să reducem termostatul cu un grad Celsius. Economiștii citați de mai toată presa vin cu aceeași explicație: prețurile cresc pentru ca Rusia a invadat Ucraina, iar Europa a impus sancțiuni Rusiei, inclusive renunțarea la un gazoduct (Nord Stream 2).

Dar dacă războiul din Ucraina și sancțiunile nu sunt singura mare cauză a actualei crize? Iată ce spunea, în urmă cu opt ani, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie: ”Problemele de securitate cauzate de gruparea Stat Islamic și alte grupări au dus la reducerea investițiilor în Orientul Mijlociu. Apetitul pentru investiții este aproape de zero, din cauza impredictibilității regiunii. Dacă astăzi nu se fac investiții, nu vom avea parte de creșterea producției de petrol de care va fi atât de mare nevoie în anii 2020”.

Un raport din 2019 al Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare arăta că , în 2020, lumea va intra în criză globală, că multe din statele dezvoltate erau deja în recesiune tehnică. Asta se întâmpla in 2019, când lumea nu știa nimic despre virusul din Wuhan și când OMS nu sufla o vorbă despre vreun nou coronavirus.

Așadar, avem o criză energetică care este pusă pe seama războiului din Ucraina, așa cum am avut și avem parte de o criză globală care este pusă pe seama pandemiei. Războiul din Ucraina și pandemia ascund însă crize sistemice profunde, lipsă de investiții, strategii prost concepute de trecere la energia verde, jihadismul alimentat în Orientul Mijlociu, intervențiile americane în regiune, intervenția Rusiei în Siria, paradisuri fiscale, sisteme financiare din umbră, lipsă de reglementare a instituțiilor financiare. Toate sunt puse acum pe seama unui virus (nici măcar pe seama răspunsului guvernelor la boala provocată de acest virus) și pe seama unui „Hitler” de la Moscova ale cărui acțiuni sunt prezentate ca într-un scenariu macabru de la Hollywood.

Războiul din Ucraina, din Europa, este cea mai gravă criză în politica internațională a ultimelor decenii. Deciziile ce vor fi luate pot duce lumea în pragul unui război. Mutatis mutandis, acest mesaj este identic cu cel din urmă cu doi ani, la debutul pandemiei. În asemenea momente este esențială dezbaterea și înțelegerea cauzelor și a posibilelor consecințe ale crizei și deciziilor ce vor fi luate. Dezbaterea lipsește cu desăvârșire – ca și în perioada pandemiei, ea este înlocuită total cu emoții. Undeva, un Fauci al geopoliticii pare sa decreteze încotro trebuie să meargă lumea.

Mai trebuie doar să apară un șef de stat care să spună despre cei care îndrăznesc să-I mai citeze pe Mearsheimer sau George Kennan exact ce le spunea Emmanuel Macron celor care nu doreau să se vaccineze: ”O persoană iresponsabilă nu mai este un cetățean”, iar soluția este „limitarea pe cât de mult posibil a accesului lor la activitățile ce țin de viața socială”.