UE are un Pact Ecologic European prin care să ajungă la zero emisii de carbon până în 2050. Bruxellesul transmite că acest plan nu poate avea succes decât dacă toate statele membre îl vor respecta. Tot de la Bruxelles se spune că acest plan nu poate avea perdanți, ci doar câștigători, căci Pactul nu va funcționa decât dacă toți vor avea de câștigat, că nu trebuie să se ajungă în situația în care o țară pierde locuri de muncă și alta câștigă locuri de muncă de pe urma aplicării Pactului. Președinta Comisiei Europene spune frumos că ”nimeni nu va fi lăsat în urmă”, că vor muri ramuri industriale, dar vor fi create altele. Mai ieri, Cristian Bușoi repeta după Ursula von der Leyen și spunea că susține ”o tranziție justă și incluzivă, care să nu aducă deservicii și dezechilibre economice niciunei țări a UE”. Numai cuvinte frumoase, numai orizonturi luminoase și o Planeta sănătoasă și verde putem vedea din Pactul Ecologic.
Însă sunt economiști care nu văd lucrurile astfel, nici pentru Europa și nici pentru America, acolo unde aripa progresistă din Partidul Republican a propus un New Green Deal parcă și mai rupt de realitate decât cel european – zero emisii de carbon în zece ani. Iar printre cei mai fermi critici ai acestor pacte ecologiste sunt reprezentanții școlii austriece. Ei nu sunt niște ”negaționiști” ai încălzirii climei, dar nu sunt nici prozeliți ai noii religii verzi impuse de sus prin pacte constrângătoare sau prin turnee mult mediatizate ale unei misionare adolescente din Suedia. În spatele Pactului Ecologic pot sta mult mai multe decât nobilul obiectiv de a salva Planeta.
Mai jos, o vedere critică a Institutului Mises asupra Pactului Ecologioc European.
”Caracteristica politicienilor de stânga de astăzi este că vor înlocuirea a ceea ce funcționează cu ceea ce sună bine. Politica modernă, fie ea din SUA sau din Europa, se rezumă la distrugerea a ceea ce a avut chiar și un minim succes, totul pentru a-i satisface pe zeii ortodoxiei progresiste. Cel mai bun exemplu sunt combustibilii fosili, o sursă de energie care ne-a scos din mizerie și întuneric și ne-a dat o prosperitate pe care lumea nu a mai cunoscut-o. Ce vor să facă progresiștii? Vor să folosească confiscarea, favoritismul, centralizarea și coerciția pentru a combate schimbările climatice. UE va atinge acest obiectiv prin marele proiect inutil numit Green Deal, Pactul ecologic european.
Ce este Pactul Ecologic European
Este ceva mai realist decât versiunea lui americană, care își propune ajungerea la zero emisii de dioxid de carbon în doar zece ani, față de UE care își propune să ajungă aici în 30 de ani. Însă ăsta este poate cel mai bun lucru pe care îl putem spune despre această propunere, care a fost aprobată de Parlamentul European, deși unii politicieni au cerut să fie incluse ambiții și mai mari. În mare, Pactul Ecologic este o politică economică proastă care va afecta și așa greaua situație a Europei și va accentua scăderea creșterii economice.
Pactul Ecologic începe cu examinarea de către Comisia Europeană a directivelor și regulamentelor și apoi se trece la modificarea lor pentru a le alinia la noile obiective climatice ale UE. Dacă vă gândeați că acquis-ul comunitar este și așa stufos, așteptați să vedeți ce va rezulta până în martie 2021, când birocrații vor prezenta pachetul de legi etatiste. Cel puțin Marea Britanie nu va trebui să i se supună.
Ei vor să implementeze o economie circulară, una care să sublinieze sustenabilitatea modului în care sunt produse bunurile în Europa. Obiectivul este de a consuma mai puține materiale și de a asigura o mai mare refolosire și reciclare.
Ca și Noul Green Deal american, programul UE vrea să ”dubleze sau să tripleze” rata de reabilitare a clădirilor. Astăzi, procentul reabilitării este de 1%, deci pentru a-l majora considerabil va fi nevoie de o mulțime de intervenții și ordine care să asigure că aceste clădiri vor fi mai eficiente energetic.
O altă prevedere ține de introducerea de tarife suplimentare pentru țările terțe care nu vor să-și reducă emisiile cu efect de seră cu o viteză comparabilă cu cea a UE. Un alt aspect este clientelismul care transpare din amplioficarea parteneriatului public-privat pentru susținerea cercetării și inovării în zona tehnologiilor care să duca la oțel ecologic, la baterii verzi și la o folosire mai bună a îngrășămintelor de către agricultori.
Un cuvânt des întâlnit în planul Comisiei este ”promovare”. Oficialii UE vor să ”promoveze” alternative sustenabile de carburanți, să ”promoveze” vehiculele electrice. Vor să ”promovez” produsele agricole obținute fără defrișări. Să ”promoveze” reducerea transportului aerian și să susțină transportul de marfă feroviar și pe apă. Promovare este un eufemism pentru coerciție.
Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, crede ca pentru Europa a sosit ”momentul pasului pe Lună”. ”Nu avem încă toate soluțiile. Astăzi este începutul unei călătorii. Este momentul european al omului pe Lună. Obiectivul este să împăcăm economia cu planeta noastră și să le facem să producă pentru oameni”.
Cât va costa?
Noul Green Deal din SUA este estimat la 93.000 de miliarde de dolari. Pactul Ecologic European va primi un sprijin UE de 1000 de miliarde de dolari. Însă nu acesta este costul total. Aceștia sunt banii considerați necesari pentru a pune lucrurile în mișcare. Bilanțul final va fi cu mult mai mare.
Dar mai este un cost – impactul asupra industriilor. Analiștii trag semnalul de alarmă și spun că afacerile vor fi afectate grav de ambițiile decarbonizarii și de accentul pus pe sursele regenerabile. Un exemplu este cărbunele.
Cărbunele este pe moarte, iar primul său inamic a fost chiar piața liberă. Însă moartea cărbunelui este grăbită de stat, deși continuă să aibă o piață importantă în Europa de Est – în termeni de consum și producție. Deși industria minieră s-a redus treptat, ea mai oferă încă zeci de mii de locuri de muncă și se estimează că în următorul deceniu vor rămâne fără slujbe 160.000 de oameni, din cauza proiectului european.
Mai trebuie să ne gândim și că acest plan ecologic este o împunsătură pentru Rusia. În ultimii ani, Rusia a început să exporte multă energie în Europa. Dominația Moscovei în industria energetică a fost atât de mare, încât a construit mai multe conducte, pentru a obține o cotă și mai mare din piața de gaz a Europei. Dacă Pactul Ecologic va deveni lege, atunci aceste conducte ar putea fi abandonate, din moment ce nu se mai încadrează în standardele strategiei climatice.
Cel mai mare cost ar putea fi creșterea economică. ”Acest Green Deal este cea mai importantă schimbare în politica energetică europeană din ultimii 20 de ani. Companiile din acest sector nu trebuie să subestimeze problemele care vor veni”, scrai Nick Butler in Financial Times.
Clar, simplu și greșit
Orice propunere pentru lupta împotriva schimbărilor climatice și pentru salvarea planetei se bazează pe concetrarea puterii și pe expansiunea agresivă a implementarii regulamentelor și a constrângerilor. Birocrații nu vor să lase piața liberă să vină cu soluții inovatoare pentru problemele climatice. Ei lasă să se înțeleagă că planeta este prea importantă pentru a fi lăsată în seama locuitorilor ei. Doar guvernele și cei pe care guvernele îi selectează pentru contractele publice, doar ei pot fi prietenii cei mai buni Mamei Natură. Din nefericire, aceasta abandonare al inovației și a a industriei, un lucru cu care de altfel ne-am obișnuit în Europa, va fi un nou pas către ruinarea Europei. Așa cum scrie H. L. Mencken, «pentru fiecare problemă complexă există un răspuns, care poate fi clar, simplu și gresit». UE știe prea bine asta.”
Tovarăşii au vrut doar un deal din „…ă brânză oile-s la muncie”. Adică ei fură pădurile în continuare şi proştii plătesc oalele sparte. Orbeşti de atâta cenuşe