Un Pontif și un Om

Pontificatul lui Benedict al XVI-lea – Papa emerit, care împlinește 91 de ani – este prea aproape de noi ca să poată fi evaluat cu detașare. Se poate însă recunoaște de pe acum că acest pontificat a înregistrat multe premiere istorice certe.

Unele premiere sunt de natură biografică. Bunăoară, cu Joseph Ratzinger, cel mai influent teolog al timpului a fost chemat pe scaunul petrin. El a preferat ca acesta să revină altcuiva și și-a asumat pontificatul ca răspundere. Înainte de alegere a fost, cum observa Papa Francisc,  „mintea teologică“ a lui Ioan Paul al II-lea vreme de două decenii și astfel, personalitatea cu cel mai lung impact asupra Bisericii. Joseph Ratzinger și-a scris singur omiliile și discursurile ca pontif. Dintre papi, el a apelat cel mai mult la diferite limbi (vorbește opt, inclusiv poloneza) în exercitarea misiunii.

Alte premiere istorice sunt de natura orientării. Pontificatul lui Benedict al XVI-lea (2005-2013) a fost pregătit de o explorare nouă a bazelor creștinismului și a Bisericii. Joseph Ratzinger și-a asumat cel mai clar dintre teologii de cea mai înaltă calificare ascendența iudaică a lui Iisus Cristos și a contribuit la cea mai fecundă epocă a relației dintre creștinism și iudaism. Raportarea la Sfânta Scriptură și la tradiție i-au fost repere. A fost teologul cu cea mai vastă cercetare în vederea restabilirii credinței în cultura modernității. Pentru prima oară în istorie, papa în funcțiune a scris o amplă monografie a lui Iisus din Nazaret. Enciclicele sale – de la Fides et Ratio (1998), pe care Cardinalul Ratzinger a pregătit-o pentru Ioan Paul al II-lea, la Deus Caritas Est (2006), Spe salvi (2007), Caritas in Veritate (2009), apoi la Lumen Fidei (2014), pe care a transferat-o succesorului său – sunt o interpretare originală a teologiei și a lumii și conturează o cale în desișul vieții și printre viziuni.

Alte premiere istorice sunt de natură funcțională. Papa Benedict al XVI-lea a readus liturghia la date clasice, a introdus dialogul în sinod, iar sinoadele s-au deschis celor din alte confesiuni. În pontificatul său s-au creat reuniunile regulate cu responsabilii dicasterelor, s-au redus la normal audiențele, călătoriile, sărbătorile și proclamările de sfinți, s-a rupt cu tradiția invitării la sfânta messă sau la masă a multor oaspeți, a înlocuit tiara cu obișnuita ținută de episcop, a înlocuit pelerina roșie cu sutana simplă.

Sunt și premiere istorice de natură organizațională. Benedict al XVI-lea a cerut bisericilor locale să-și asume rolul fără să slăbească credința. El a numit primul profesor musulman la Universitatea Gregoriana și primul protestant în fruntea unui Consiliu la Vatican. El a lămurit ponderea religiei în „societatea post-seculară“ într-o dezbatere epocală cu cel mai profilat filosof al timpului, Jürgen Habermas. El a indicat originea religioasă a terorismului islamic și a deschis discuția asupra reprezentării lui Dumnezeu în cultura lumii. El a atras, pe porțiuni echivalente de timp, cei mai mulți oameni în Piața San Pietro din Roma la ceremonii. Odată cu tipărirea intervențiilor sale în diverse limbi și tiraje „globale“, papa de la Roma a început să fie urmărit în întreaga lume pentru reflecțiile sale pastorale, teologice și de larg interes public.

Joseph Ratzinger a spus că și-a asumat pontificatul la o vârstă la care nu se lansează proiecte pe termen lung. Este adevărat, dar nimeni nu stabilește vârsta pentru o asemenea funcție. Ioan al XXIII-lea a exercitat-o tot la 78 de ani, vreme de cinci ani, dar a inițiat Conciliul Vatican II, cea mai mare schimbare în Biserică din ultimele secole. Deschiderile pe care Benedict al XVI-lea le-a făcut în succesiunea Conciliului sunt, la rândul lor, praguri, iar viitorul va clădi, cu siguranță, plecând de la ele. La vârsta sa venerabilă, Benedict al XVI-lea are în urmă o moștenire de anvergură istorică (detaliat în A. Marga, Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Meteor, București, 2017), dar și un exemplu al înfruntării pline de smerenie a condițiilor vieții în lume, pe care o prilejuiește cultura profundă.

Pe smerenie s-a clădit omul Joseph Ratzinger, cu felul său aparte de a fi. Nu funcția a creat în acest caz prestigiul omului, cum se petrec lucrurile cu cei mai mulți contemporani, ci anvergura teologică și umană neobișnuită a atras funcții.

Bunăoară, ca profesor la Tübingen, Joseph Ratzinger a rămas cunoscut drept un tenace apărător al credinței, dar și prin aceea că, în epoca automobilului, a preferat bicicleta. Cei din Regensburg își amintesc și astăzi tulburarea resimțită la slujba de dimineață susținută regulat în catedrală de prorectorul Joseph Ratzinger. Atunci când, de pe tribuna vizitei lui Ioan Paul al II-lea la München, o tânără a pus în cauză vederile ecleziale privind familia, arhiepiscopul a tratat cu înțelepciune incidentul. Bavarezii îl întâlneau adesea pe Cardinal drumeţind pe colinele Alpilor. În 1988, credincioşii de la Lutheran Center (New York) au fost uimiţi să-l vadă pe responsabilul temutului Sanctum Ufficium promovând teologia drept „conversaţie“. Iar în Conclavul din aprilie 2005, Cardinalul Ratzinger s-a apropiat neobişnuit de repede de majoritatea de două treimi plus unu de de voturi, presupusă de alegerea ca papă. Simţea că „ghilotina este aproape” şi, după propria mărturisire,  „eram în colimator şi mă rugam lui Dumnezeu să nu-mi pună pe umeri această soartă. Dar, evident, Dumnezeu nu m-a ascultat… Credeam că încheiasem opera vieţii mele şi speram la ani mai liniştiţi. Cu atât mai mult, cu cât în Conclav erau candidaţi mai tineri, mai buni, cu mai mult elan şi forţă decât mine“. Dar, cum observau comentatorii francezi, „nu se căuta cel mai tânăr, cel mai puternic, ci «cel mai bun»“.

Imediat după alegerea făcută de Conclav, presa italiană îl caracteriza drept „timido“. Desigur că sub „timido“ se ascund multe însuşiri. Presa americană relatase deja că Joseph Ratzinger dispune de facultatea de a-şi aminti citate lungi, în diferite limbi, din cărţi pe care nu le-a recitit de decenii, de capacitatea de a urmări opiniile diverse ale foarte multor oameni şi de a le da răspuns pe loc, cuprinzător şi specific. Ziariştii germani remarcaseră aptitudinea de a formula oral textele în aşa fel încât acestea puteau pleca, cu citate (exacte) cu tot, direct la tipar.

Cel ce se prezenta din balconul Catedralei San Pietro din Roma drept „un simplu, umil lucrător în grădina Domnului“  era inspirat de deviza apostolului Pavel: a ajunge la adevăr în iubire, conform ordinii date de Dumnezeu. Ca papă, Benedict al XVI-lea a sporit efectivul zilelor de recluziune în bibliotecă, al orelor de meditare, a redus personalul de asistare. La aniversarea a optzeci de ani de viaţă, Suveranul Pontif a oferit… un concert. Celebrărilor fastuoase le-a preferat acorduri muzicale. La plecarea din pontificat a preferat o liturghie. Mărturisirea lui Benedict al XVI-lea este că nu puterea asupra celorlalți, pe care o dă scaunul papal, a fost sentimentul său. Dimpotrivă, „am resimțit «puterea» nu ca și cum eu aș fi mai tare, ci totdeauna ca răspundere, ca ceva greu și care te copleșește. Ca ceva care te obligă să te întrebi în fiecare zi: sunt eu pe măsură?.“

L-am întâlnit în câteva rânduri. Alături de alți doctoranzi ai anilor șaptezeci în Germania federală, am fost nemulțumit că arhiepiscopul de atunci nu a intervenit când lui Jürgen Habermas i s-a refuzat conducerea de doctorate la München, cu „argumentul“ că „…este prea influent ca filosof“. Am fost de câteva ori la capela Cardinalului în mirificele locuri de reculegere din capitala Bavariei. Când am fost primit de Papa Benedict al XVI-lea, la Roma, după o conferință pe care o susținusem la universitatea Gregoriana, a vorbit de „Mein Freund Habermas!“. Altădată am fost la capătul unei vizite organizată la muzeul Vaticanului. Atunci când am obținut o audiență pentru colegii din Universitatea „Babeș-Bolyai“ , care îi acordase înainte de a deveni papă titlul de doctor honoris causa, am fost copleșit de emoția îmbrățișării și de cuvintele de neuitat: „eu sunt unul dintre ai voștri!“. În întâlnirile directe, ca și în dezbaterile celor care eram atunci în fruntea organizației universitare europene. Papa Benedict al XVI-lea a făcut simțită  cultura sa imensă, concepția sa clarvăzătoare și exemplaritatea felului de a fi.

Peste toate, un Pontif și un Om! Nu ascendența familială, nu forțe ascunse, nu funcțiile obținute au adus acest Om mereu mai în față. Înzestrarea prodigioasă și efortul necurmat în slujba unui crez, susținute de sensibilitate, naturalețe și verticalitate au determinat să i se încredințeze răspunderi, inclusiv la scara umanității. Dovadă că se poate și în epoca nefastei „dictaturi a relativismului“!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2
Andrei Marga 582 Articole
Author

5 Comentarii

  1. Un mister de om si un mister si mai mare retragerea sau inlaturarea sa din scaunul papal. Un mister si mai mare e aparitia lui Bergoglio. Oare acesta din urma va ingropa Crestinismul in Europa? Asta sa fie misiunea sa? Necunoscute sunt caile Domnului!

    • Ar trebui citit și citat mai exact, oameni buni. Cu impresii vagi după lecturi în fugă nu se ajunge la adevăr și argumente. Să nu ne luăm după primele știri media, verificați și mergeți la fapte. Altfel, totul este confuz. Cum se vede.

  2. Demult nu am mai citit o prezentare asa frumoasa si cuprinzatoare despre o personalitate atat de extraordinara! Ii multumesc d-lui Profesor si Minstru, Andrei Marga, pentru acest articol care mi-a spulberat toate prejudecatile pe care le aveam despre fostul Papa Benedict al XVI-lea. Din pacate, s-au scris multe articole defaimatoare despre fostul pontif Benedict al XVI-lea, care a avut nesansa sa-i urmeze in scaunul pontifical marelui si charismaticului Papa Ioan Paul al II-lea cel atat de iubit de cei aproape 1 miliard de catolici si nu numai. Ma simt vinovat ca am dat crezare tuturor barfelor aparute in presa despre o personalitate atat de complexa precum venerabilul Papa emerit, Benedict al XVI-lea! Dumnezeu sa ma ierte!

  3. Nus ce se intampla, dar nu am verificat comentariul si parca as fi baut, asa apare scris, vad acum. Scuzati, dlor.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.