Un proces al serviciilor de informații

Aprecierea fostului președinte al României, Traian Băsescu, în ce privește relația sa cu Securitatea comunistă, arată confuzia care încă se menține în ceea ce constituie presupusa legitimitate a statului comunist și a brațului său înarmat. În fapt, cel care a cerut o incriminare “științifică” a criminalității comunismului, pare total obtuz în a accepta că o colaborare cu Securitatea nu a fost decât o aplicare a metodelor criminale. Legitimitatea de care se agață toți cei care ar fi trebuit să facă obiectul unei legi a lustrației, menține îm beznă morală și juridică România. Activitățile secrete de colaborare ale unor persoane, a căror activitate era alta decât ofițer de securitate, nu pot fi asimilate sarcinilor de serviciu, din simplul motiv că Securitatea a fost recunoscută drept o instituție constitutiv represivă, eminamente criminală.

Justiția nu îl mai poate proteja de Traian Băsescu, așa cum unele instituții au făcut-o până acum, atentând la bugetul național și regulile democratice. Lupta în instanță pe acest subiect, al poliției politice, ar putea avea drept obiectiv neutralizarea incriminării colaboraționismului sub aspectul sarcinilor de serviciu și al siguranței publice. Mandatele lui Traian Băsescu s-au ilustrat subteran prin reconfigurarea unor structuri ale serviciilor secrete care au confiscat reforma. Având în vedere că Traian Băsescu este scos din structuri după 30 de ani de la căderea comunismului, existând în mod aproape evident prezumția că acestea l-au susținut, apare firească neînțelegerea pe care acesta o dovedește în raportarea la situația sa. Legalitatea la care face trimitere, în drept, nu a fost sancționată, iar protocoalele au încercat să o recupereze masiv.

Calea de atac la pronunțarea Curții de Apel București în procesul intentat de CNSAS, în varianta altei pronunțări identice, va avea neîndoielnic consecințe pentru separarea serviciilor secrete de încălcarea principiilor democratice. Traian Băsescu este un om împăcat cu el însuși, și nu poate fi contestat din acest punct de vedere. Faptul de a considera că s-a aflat în deplină legalitate, este iarăși o chestiune validă, cât nu există un act normativ contrar. Colaborarea cu fosta securitate este halucinant doar un element de stabilire a unei situații, fără consecințe. CNSAS-ul, deși într-o oarecare culpă, efect al criteriului de constitituire a Consiliului de conducere, nu îl absolvă de situația dovedit tardivă de poliție politică. Legalitatea invocată de Traian Băsescu, în creionarea dansului său cu regimul comunist, trebuie sancționată în condițiile în care restabilirea deplină a ordinii de stat nu s-a făcut încă în România.

Cazul lui Traian Băsescu nu este deloc simplu, pentru că încă nu există o legislație care să stabilească calitatea de făptuitor a foștilor informatori.