Am prețuit dintotdeauna folclorul românesc, căruia i-am găsit virtuți cu totul și cu totul deosebite, ca modalitate de exprimare, varietate și frumusețe. Atât cântecele și dansurile, cât și portul, locuințele, ba chiar și uneltele trebuitoare gospodăriei și traiului de fiecare zi, dominate de bun gust și subtilitate, constituie o artă nativă autentică. Numeroși oameni de cultură și artiști ai noștri de primă mărime s-au aplecat asupra acestui fenomen social de importanță capitală pentru durabilitatea și perenitatea unui popor și au contribuit la cultivarea și păstrarea specificului său.
Am păcătui dacă n-am recunoaște că și în societatea noastră postdecembristă, folclorul se bucură de atenție, de o largă accesibilitate și vizibilitate și își ocupă locul binemeritat în ambianța societății. Nimeni nu s-ar putea plânge că ar fi supus abandonului sau vreunei constrângeri oarecare ba, dimpotrivă, figurează în posturi de televiziune cu dedicație specială, în manifestări care-i sunt destinate în exclusivitate sau în programele de televiziune și de radio, parte integrantă a unor spectacole mai mult sau mai puțin ample, prezente pe tot parcursul zilei și al nopții, îmbogățește programele unor reuniuni ocazionale și oferă tuturor posibilitatea de a-l cunoaște și a-l cultiva, ca pe o comoară fără de preț a întregii nații.
De la sine înțeles că folclorul nu poate rămâne încremenit în vechile tipare, pietrificat și inert. Ca orice fenomen social este supus unor metamorfoze continui, evoluează odată cu oamenii și cu nația care-l exprimă și se perfecționează în permanență, grație unor mecanisme naturale de autoreglare și păstrare a trăsăturilor sale intrinseci, definitorii, dar nu mai puțin vegheat de instituții și organizații de profil.
Din păcate, odată cu lărgirea orizontului de comunicare, dar și cu degradarea continuă, drastică și profundă a societății românești, pe toate palierele și coordonatele (nu sunt voebe de umplutură), spre o societate tot mai debusolată și lipsită de reperele care i-au determinat și înnobilat întotdeauna existența, și folclorul este supus unor influențe nefaste, susceptibile de alterarea filonului ancestral. Așa cum s-au petrecut și se petrec lucrurile cu limba și cu limbajul nostru, invadate de o maree străină, care a alterat, în voia cea bună și nestingherită de cineva, o bună parte din vocabularul și terminologia autohtone, mult mai expresive decât cele de import, și folclorul este afectat, atestând nu numai neimplicarea profesioniștilor noștri, ci și intervenția unor neaveniți dornici de publicitate, efecte ieftine și căpătuire rapidă.
Nu avem cum să nu fim bucuroși de existența a numeroase ansambluri folclorice bine închegate și conduse care cultivă și permanentizează frumusețea acestei averi fără seamăn, dar nu putem ignora unele derapaje (întâmplătoare sau intenționate) ușor de sesizat.
Dacă ne referim la formațiile orchestrale, elemente de bază ale folclorului, se poate constata o tendință ușor megalomană de a constitui structuri sau ansambluri cât mai ample, cu cât mai multe instrumente. Ori, o formație de muzică populară nu trebuie să fie și nu va fi niciodată o orchestră simfonică. Cât privește componența, se poate constata dispariția aproape cu desăvârșire a instrumentelor tradiționale precum fluierul, cavalul, cimpoiul, cobza și altele, pentru a face loc chitarei, violoncelului, saxofonului sau chiar acordeonului, nu rareori în câte trei sau cinci exemplare, ceea ce nu este în avantajul armoniei. Nu disprețuiesc aceste instrumente dar ele trebuie folosite numai pentru situații speciale și nu în formațiunile de bază ale folclorului.
În context, una dintre funcțiile capitale ale ansamblului orchestral este acompaniamentul solistului, conferind armonie, diversitate și profunzime discursului melodic pe care îl ferește de monotonie. Din nefericire, parcă tot mai frecvent, ansamblul orchestral nu face decât să preia linia melodică a solistului, degenerând într-un unison absolut care nu face decât să sărăcească întregul și, mai ales, să amplifice intensitatea până la niveluri care agresează auzul, cu atât mai mult cu cât multe instrumente (viorile mai ales) sunt prevăzute cu amplificatoare electronice.
Sigur că cineva poate susține că mai puțin importante sunt instrumentele muzicale, ci asocierea lor și armonia pe care o pot realiza în final. Tocmai aici este esența inadvertenței. Fără îndoială, fiecare melodie are rosturile și modalitățile de exprimare. O doină poate fi cântată și la orga electronică dar … nu va fi niciodată gustată ca o doină adevărată.
De asemenea, trebuie să spunem că discursul melodic este dublat, susținut și îmbogățit de cuvânt, de text, care transmit ascultătorului o anumită stare sau îi trezesc sentimente diverse. Din păcate, nu foarte rar se constată o sărăcie surprinzătoare a textelor, dacă nu o alunecare către vulgaritate și spre cântecul de petrecere, de pahar, care aparține altui gen de muzică, în vreme ce linia melodică este agresată de înflorituri și ondulații în exces care, pur și simplu, o manelizează, printr-un exces de ”mine”, ”tine”, ”bine” și altele.
Aceleași alterări se pot remarca și în coregrafia dansului popular, care uneori se depărtează de formele specifice nouă, precum hora, sârba și variantele derivate din acestora. Nu putem adopta mișcări care nu sunt ale noastre ori exagerându-le proporția în dinamica dansului, strecurând mișcări specifice altor popoare precum sirtaki, dansul irlandez sau cazaciocul și altele, care nu fac casă bună cu dansurile românești.
Dar poate că cele mai supărătoare metamorfoze suferă portul popular, un câmp foarte larg de expresie. Costumul nostru popular s-a definit întotdeauna într-o mare varietate de forme, culori și modele. Nu e greu să constați apariția unor elemente străine, începând cu tot felul de legături de cap, pălării, mantale, veste și tunici, fuste, șorțuri cu forme și motive bizare și cu culori absolut întâmplătoare sau țipătoare, în combinații menite doar să fie, care nu au nici în clin, nici în mânecă cu folclorul autentic. Nu cu multă vreme în urmă, un post TV prezenta o formație în care căciulile dansatorilor, de o culoare gri, îndoielnică pentru o blană de miel, dar care erau vărgate cu niște dungi albe care aduceau foarte bine cu capelele costumului de pușcăriaș. Nu a văzut nimeni, nu s-a întrebat cineva de unde inspirația asta ? Care poate fi explicația logică decât, poate, existența unui stoc de căciuli nevandabile într-un depozit ? Tocmai din motivul arătat.
Departe de mine ideea de cenzură, de control și avizare sau de spectacolele de vizionare dinainte de premieră ale regimului trecut, grijuliu să nu se strecoare cine știe ce surprize. Dar avem instituții și organisme dedicate folclorului, parte integrantă a culturii naționale, obiectul activității lor, dar care, ca orice autoritate românească a prezentului, nu-și fac datoria, se mulțumesc doar să existe, să-și apere locul strict decorativ, manifestând aceeași pasivitate și indiferență față de propriul domeniu de activitate.
TVR FOLCLOR, la un pas de lansare
Direcțiile Județene de Cultură și Patrimoniu, dar chiar și CNA-ul și ceilalți factori implicați ar trebui să fie la curent cu tendințele de alterare a folclorului, să atragă atenția conducătorilor de ansambluri, prezentatorilor și chiar soliștilor de diferite genuri, societăților de televiziune și altora, că nu este permisă o asemenea agresiune, asupra inadvertențelor, prea numeroase și greu de acceptat, care zgârie și urechea și ochiul și, mai ales, tradițiile și sufletul. Sunt, în cele din urmă, specialiști, oameni calificați, meniți să-și facă datoria și să elimine ori să minimalizeze asaltul modernității și superficialității în abordarea folclorului adevărat.
Lucrurile trebuie privite și tratate cu înțelepciune, dar mai ales cu dragoste și cu respect pentru folclorul nostru care nu are nevoie de înflorituri și arabescuri care nu sunt ale lui. Autoritatea trebuie să-și spună cuvântul și să nu lase la voia întâmplării o bogăție fără seamăn a nației, a poporului, pe care nimeni nu are dreptul moral să o degradeze.
Altfel, nu vom mai vorbi de un folclor autentic, ci de o caricatură nefericită și jalnică, de împrumut.
Un articol scris de Virgil Răzeșu – Piatra Neamț
Manelizareea este NU numai un Stil VISCERAL: de Muzica, este Inductoarea COMPUSA in Laboratoare de Psihologie si Manipulare prin SUNETE a Maselor de Bobulatiune NON sau RAU Educata …
Spiritul Manelist Cockallar a SPURCAT Romania, a devenit un VECTOR de AUTO-Distrugere a Roamniei …
De SUS pana JOS, ROMANuu’ se deda in Mod Imbecil farmecului PERVERS si URAT Mirositor MORALal Manelelor
(prin Ideile pe care le induc SUBTIL in Ciribomflexerele Romanilor de orice Conditie Sociala).
NU intamplator, o Gashcka de Tembeli special instruiti de la Ambasada Suediei s-au dedat la o Paranghelie MANELISTA sfidatoare la extrem, in Urma cu ceva Ani.
Facea Parte din TREND.
O Natie de Imbecilizati SUBTIL prin Sunete Vulgare si Barbarese jupoaie mai lesne …
Inca din Anii lui Ceausescu, Dumitru Popescu Dumnezu a sesizat ImPutzirrea Folclorului ROMANesc
si l-a chemat pe Tudor Gheorhe sa FACA CEVA contra Valului de Facaturi si Alterari induse de
– Componenta Lautarimii si
– Lacomia de Bani GREI prin Creatii Lejere, Combinatii de VORBE Goale puse in Ritmuri STAS.
Oricine canta Bobular, se umple de Bani …
SI, AUTORE, sincer m-ai dezamagit …
Adica IO, NonSpecialist sesizez, ca SI Multi Altii in Decursul Anilor Infernali de la SCLAVIZAREA Boborului Roman, 34 la numar,
o STARE Crunta de FAPTuire in Rau asupra Mentalitatii Bobulare,
ajunsa ASTFEL Bobulara din Populara
si Matale care AI SPATIU, AI Voie de la … 🙂 si ;a Final a iesit o Scriere CALDUTZA, Calaie adica …
(NU ca mine, caruia i se TAIE sau AMESTECA Parti de Expuneri de Lungime STRICT Necesara LOGIC sau
i se blocheaza Postarile prin Etichete la MITSHTOCK _Ai mai scris asta” „Este prea lung”, etc., Magarii Romanesti TIPICE,
sau i se incurca VOIT scarbos si jegos moral ORDINEA Partilor Postate !
ALTERAREA Folclorului a inceput in Vremea Comunistilor, prin cel putin
DOUA Directii PLANificate pentru Folosirea IN ORB a Lacomiei de BANI a Cantaretilor de Muzica Bobulara FALSA in Spirit si Trairi, de Forma,
NUMAI sa satidsfaca o Sensiblerie Bobulara, atent dirijata inspre NIMIC, pe Baza de Educatie Aproximativa …
Pe scurt, Muzica Bobulara era si mai ales, este (care NU este Manelizata) formata din Canttari BANALE in Forma si Uscate in Spirit, Combinatii FACILE si Infinite de Cuvinte BANALE, Seci cui Mimarea in Stil Andreea Marin la „Ciurprize, Ciurprize” a SENTIMENTULUI Autentic, sincer.
GuGustiuckuu’ ROMAN, NU stie decat sa se lase cotropit de Sentimenre JOISE si SIMPLE, de Inima Albastra si de Tristeti Nedefinite, repede inecate in Alcool.
ASTA si SE DA, ASTA il formeaza intru Consum Vesnic …
La ASTA a contribuit SI Inclinarea Cuplului Prexidential pentru detestabilul Trend al ROMANTELOR..
Iar IMPLICAREA Programata si AGREATA de Boboruu’ in Muzica a Lautarilor de ALTA Etnie si Mentalitatre,
ambele .STRAINE Funciar de ROMANIA si de Trairile ROMANESTI a alterat grav Muzica AUTENTIC Romaneasca …
ROMANuu’ injura Tiganuu’, dar il pupa pe Frunte si ii lipeste BANuu’ la Paranghelii de Prost GUST …
Numai și pt faptul că în Ardeal, și alte ținuturi ocupate de Habsburgii, se zicea „ies la horă” dar se juca în doi arată limpede că a fost horă, brâu nu joc în doi.
Jocul în doi este doar carnal și eventual estetic. Hora este altceva, este cerc, este împreună, nimeni nu-i dat la o parte.
Orice joc cu bâtă este un joc de călușari.
Am pe un disc niște jocuri de pe Valea Someșului. Toate se pot închipui în horă. Toate ar merge mai bine la suflet cu fluier nu cu vioară.
Degeaba te strofoci … NEAMUL NOSTRU/cel Românesc este un NEAM STRAVECHI de tip ORIGINAR (LOCUITOR de peste 10.000 de ani pe acest taram/dpv. arheologic), ORIGINAL (de peste 8.000 de ani INCHEGAT ca POPOR/dpv. genetic), UNIC (dpv. lingvistic avand o prima scriere de acum 7500 de ani si avand o limba proto-italiana BALCANICA de tip SATEM de origine GETO-DACICA din epoca PIE/5000 BC si IE/1500 BC), si ORIGINAL de tip AUTOHTON (de peste 8.000 de ani ca civilizatie, cultura, spiritualitate, traditii, obiceiuri si folclor), PERMANENT ACELASI si de tip AUTOHTON, SEDENTAR si MAJORITAR (90% ca POPULATIE de pe acest TARAM).
NEAM care a fost pomenit, dpv. istoric, in toate CRONICILE cele BALCANICE si cele EUROPENE, numit ca cel GETIC (incepand cu grecul Herodot/450 BC), ACELASI (ca popor, limba, spiritualitate, traditii si folclor) cu cel numit DACIC (incepand cu romanii Caesar/(100-44 BC), Strabo/(63 BC-24 AD),Pliniu cel Batran/(23-79 AD)), acelasi NEAM aratat ca fiind situat de o parte si alta a Dunarii (de catre Tucidide/(460-390 BC)), NEAM de pe acest TARAM care NE-AM SLAVIT pe ZEUL nostru AUTOHTON, cel TEIST, MONOTEIST, al NEMURIRII, al CUNOASTERII UMANE (filozofia) si al STIINTEI (astronomiei) numit ZAMOLXIS/550 BC.
DEGEABA te STROFOCI … NEAMUL nostru este DOVEDIT A FI un neam STRAVECHI si MAJORITAR pe acest TARAM … pe cand ‘neamul tau’ ramane doar un neam MIGRATOR si MINORITAR pe acest TARAM. Neam venit cu apucaturi ‘folclorice’ de pe raul OBI pe la anii 900 AD ! DEH … ISTORIA BAT’O VINA !
@ „doru popescu”, 09 nov. 2023 la 13:11
https://www.youtube.com/watch?v=Bk1Z6_vat-Q
Beeey, juvete, Străbun ăla a’ tău n-a călcat niciodată dîncolea di zidurili cetății lui, a fost un fel di „Dorel popescu”, dășteptu’ ăla uoltean dîn reklamili TeVe.
Așea, ca tine șî Străbun, șî io pot spune că uoltenii șî armînjiții vorovesc aceeași limbă, da’ la o analiză W.A.D.A. mai atentă haleppa îmi va demonstra că singurili cuvinte comune între voi șî ei e „Roksadustat” șî „T.A.S.”!
Îmi pierd degeaba vremea cu tine. Stai jos! Nota 2.
Închei, pintru razieșî șulduovieni konzumatori di folklorizdi, cu un omagiu „muzicotecilor sătești live”, bronzate ca voi, ce au perpetuat șî rafinat discret tezaurul folkloric transilvănean multietnic milenar:
https://www.youtube.com/watch?v=EFcz-eUUI24
Degeaba te strofoci … dansurile noastre sunt AUTOHTONE si ANCESTRALE pe acest TARAM (atestate de peste 10.000 de ani).
Dansurile voastre sunt dansuri imitative de tip TURCESTI si MONGOLOIDE ale unei populatii migratoare si minoritare de pe acele taramuri straine !
„VII,3,12. Muntele [unde se afla peştera Zeului GETILOR (Zamolxis, cf. Herodot/450 BC)] a fost socotit sfânt şi s-a numit aşa. I se zicea Cogaionon şi la fel a fost şi numele râului care curgea pe lângă el. Dacii au aceeaşi limbă ca şi geţii.” (Strabon/(63 BC – 19 AD), Geografia 7).
Kogaionon este localizat in zona din jurul capitalei Sarmizecetusa to Basileon (devenita capitala a statului geto-dacic UNIT si UNITAR pe vremea Basileului geto-dac Burebista/(80-44 BC), cel care, pentru o mai buna aparare, a mutat capitale sa de la Argedava/actualul Bucuresti, in zona sacra a lui Zamolxis/550 BC, cea a Muntilor Retezat), in masivul Godeanu (Vârful Gugu, apropiat cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, la poalele Godeanului aflăndu-se cele mai multe sanctuare din toată Dacia, opt la Sarmizegetusa, trei la Feţele Albe şi alte câteva zeci la Pustiosu, Rudele, Meleia şi Tâmpu).
Vârful Gugu sau muntele Gugu este, cu cei 2.291 m ai săi, cel mai înalt vârf al masivului Godeanu, de pe teritoriul judetului Gorj, care este parte a regiunii istorice Oltenia (Sic !), fiind situat în partea de nord a acestei regiuni istorice.
Asa incat … DACII sunt totuna cu GETII ca limba si popor STRAVECHI (adoratorii GETULUI Zamolxis, cel nascut in zona Dobrogei, si care s-a retras mai apoi, pentru reculegere si ZEIFICARE, in Muntii Retezat (Kogaionon) si avandu-si templul in Muntii Orastiei, devenita capitala GETULUI Burebista sub numele de Sarmizecetusa to Basileon)! Degeaba te strofoci ! DEH … ISTORIA BAT’O VINA !
„Repertoriul de joc al Olteniei este foarte bogat şi variat”?
HAHAHAHAHAHAHA! …de tot rîsu’! DA! ..aceiași pași, aceeași coregrafie în linie, ca la slavi și turkomani (că sunteți o commbinație timpurie între bulgari și kumani, asta arată toponimia voastră! cu dacii mei n-ați avut nici o legătură, au fost numai în zona Orăștiei, învecinîndu-se la nord cu triburi celtice), nu aveți jocul de perechi caracteristic europenilor.
„…se întâlnesc aproape în fiecare comună 20, 30, 40 de jocuri […] Orodelu unde au fost depistate peste 80 de jocuri populare. Repertoriul de jocuri olteneşti cuprinde un număr foarte mare de HORE de mînă şi Sîrbe batute, Rusteme, Alunele, Brâuleţ, Brâu, Galaon, Trei păzeşte, etc.”
HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA! Nici o diferență între ele, bronzatule, iar „pașii” sunt repetați industrial, și la „ei”, și la „ele”, și intercalați! Uite corespondența de peste Bosfor:
https://www.youtube.com/watch?v=C2jOK_mWkjw
ca să nu vă mai umflați în pene, proșorientalilor („dăcît” ritmu’ diferă).
„Oltenia este zona cu cele mai diversificate nume de dansuri”?
HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA! De-aia, la ăsta atît di mîndru șî suofisticat (ca și celelalte, bine-‘nțeles…) i-ați spus „ungurica”, neoliticilor, deși nu are nici legătură cu unguroaicele:
https://www.youtube.com/watch?v=zpRe8sEth48
Uite dansul unguroaicelor:
(„ale mele”, min. 3:02)
https://www.youtube.com/watch?v=6Vk3F871GDg
și „ale lor”:
https://www.youtube.com/watch?v=Dyps_3nDCTE
Un loc aparte în zona Olteniei il are Obiceiul Calusului. Magic, dramatic şi fascinant, neîntrecut şi neelucidat, puternic şi nepieritor, străvechi de când există viaţă pe pământ, purtat în inimă ca pe o icoană a sufletului, păstrat din vechime printr-un tainic jurământ, neştiut nici astăzi, Căluşul, străbate milenii să ne aline şi să ne cutremure sufletul. Este un obicei extrem de complex, implicând o societate fraternală a călușarilor, care sunt atât membri ai acestei societăți precum și participanți la faimosul dans omonim, călușul. Călușul în formele lui atestate în ultimele secole, se practică și este cunoscut ca cel mai reprezentativ obicei, cel mai impresionant spectacol și una dintre cele mai impresionante și valoroase creații populare românești. Călușul se juca în virtutea credinței, în eficacitatea lui magică: profilactica și apotropaica, vindecătoare a bolii numita „luat din căluș”, fertilizatoare și fecundatoare. Calusul este cea mai importantă manifestare folclorică din cadrul obiceiurilor de Rusalii. Călușarii prin jocul lor apără comunitatea și atunci când este nevoie să vindece și sa repare relele pricinuite oamenilor de forța nefastă a ielelor. Jocul lor se desfășura între răsăritul și apusul soarelui (reprezentand un dans ancestral solar de pe acest taram). Căluşul a fost inclus de UNESCO, la sfârşitul anului 2005, pe lista capodoperelor imateriale ale omenirii, alături de alte 43 de datini şi obiceiuri străvechi din toată lumea.
Ielele (Dânsele) sunt făpturi feminine supranaturale din mitologia românească, răspândite în superstiții, cu mare forță de seducție și cu puteri magice, care apar mai ales noaptea la lumina lunii, în HORE, în locuri retrase. In Oltenia legendele le consideră drept fiicele lui Alexandru Macedon/330 BC.
Oltenia cuprinde un folclor coregrafic cu un repertoriu variat şi numeros, dansurile olteneşti sunt energice, repezi, necesitînd agerime şi virtuozitate, cu deplasări rapide şi schimbări de direcţie în care se întîlnesc foarte des paşi încrucişaţi, bătăi şi sincope, fluturări de picioare şi pinteni, elemente care definesc caracteristica stilului oltenesc. Repertoriul de joc al Olteniei este foarte bogat şi variat. În mod curent, se întâlnesc aproape în fiecare comună 20, 30, 40 de jocuri şi nu puţine sunt comunele care depăşesc aceste cifre. Un exemplu în acest sens este comuna Orodelu unde au fost depistate peste 80 de jocuri populare. Repertoriul de jocuri olteneşti cuprinde un număr foarte mare de HORE de mînă şi Sîrbe batute, Rusteme, Alunele, Brâuleţ, Brâu, Galaon, Trei păzeşte, etc.
Oltenia este zona cu cele mai diversificate nume de dansuri. Ele poartă nume de flori, plante şi fructe (Bobocica, Busuiocul, Trandafirul, Crăiţele, Alunelul, Dudele, etc.), de animale (Vulpea, Şobolanul, Peştişorul, Ariciul etc.), de păsări (Bibilica, Cinteza etc.), de femei (Ileana, Stumăria, Zinca, Marioara, Simianca), numele celui care a creat dansul respectiv ( Sârba lui Tache, Sârba lui Moacă etc.), de locul de provenienţă (Dunăreanca, Dobruneanca, Olteneasca, Rustemul de la Urzica, Brâuleţul de la Bistreţ etc.), de obiecte casnice şi meşteşuguri (Troaca, Fusul, Iţele, Resteul, Costoreasca, Brutăreasa etc.).
Jocurile olteneşti sunt însoţite de strigături care au în general rol de comandă. Jocurile mixte se defăşoară în cerc şi semicerc, cele bărbăteşti în linie, iar cele de fete în cerc sau semicerc.
In teoria muzicala Otomana, aksak este un sistem ritmic specific. In folclorul tipic turcesc aceasta se intalneste atat in muzica vocala cat si cea instrumentala.
Si cum neamul tau a calatorit spre Europa, via taramul turcilor, intre 370-900 AD, si cum taramul neamului tau a fost un pasalac turcesc intre anii 1526-1686 … iata si specificitatea turco-maghiara a ritmului vostru „aksak” (ritm, pași, coregrafie).
Ceea ce si afirmam: ALTII, neamuri ULTERIOR venite si MINORITARE pe acest TARAM … migratoare si calatoare … nu prea au nimic ‘autentic si autohton’ de aratat pe taramul nostru cel stravechi. Indicand doar originile LOR cele straine in spatiu si timp istoric.
Mămăliga este denumirea în limba română a unui fel de mâncare TRADITIONALA preparat din făină de porumb (mălai). Inițial, înainte de aducerea porumbului din America, în ținuturile României de astăzi „mămăligă” era denumirea AUTOHTONA si TRADITIONALA a unei fierturi de boabe de mei. Cunoscuta inca din Epoca NOASTRA Neolitica/(6000-3000 BC) (epoca in care a inceput sa fie cultivat MEIUL) cat si din Epoca NOASTRA geto-dacica/(3000 BC – 1250 AD).
„Femeile geto-dacilor vedeau de casă, torceau, țeseau, creșteau copiii; bărbații, când nu erau în război, duceau la pășune hergheliile, cirezile de vite și turmele de oi, semănau în câmpiile roditoare de la poalele Carpaților grâu pentru negoț, și mei pentru hrana lor – străvechea mămăligă.” (Alexandru Vlahuță, Din trecutul nostru, Geții. Dacii)
Iar fiertura din boabe de grau, coliva este un aliment STRAVECHI si TRADITIONAL de pe acest TARAM si care se folosea pentru ritualuri religioase. Cultivarea graului dateaza pe taramul NOSTRU inca din Neolitic, fiind mentionata si la geti in epoca lui Alexandru/330 BC. Coliva este si o ofrandă adusă de credincioși la biserică spre sfințire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru ușurarea sufletelor celor răposați. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370 AD), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să mănânce grâu fiert cu miere (coliva). De atunci dateaza acest obicei si la POPORUL nostru GETO-DACIC care fusese crestinat inca de pe la anul 50 AD (Terullian 150 AD), rit oficializat de catre Constantin DACUL/325 AD. Atat GRAUL cat si MIEREA fiind alimente TRADITIONALE pe taramul NOSTRU cel STRAVECHI/cel ROMÂNESC.
NOI avem DOAR ritmurile noastre AUTOHTONE si ANCESTRALE de pe acest TARAM (de peste 10.000 de ani). DOVEDIT !
PICTURILE murale din pestera Magura/8.000 BC si SCULPTURILE unor dansatoare din CIVILIZATIILE Vinta si Cucuteni/6000 BC, DOVEDESC vechimea si autenticitatea FOLCLORULUI unui POPOR stravechi (de peste 10.000 de ani dpv. arheologic si de peste 8.000 de ani dpv. genetic), ACELASI (dpv. genetic) cu NEAMUL nostru cel ACTUAL si MAJORITAR/cel ROMÂNESC.
Rolul pe care l-au avut STRAMOSII nostri daco-geți în cultura românească este unul foarte însemnat. Pe lânga faptul că folclorul românesc, arta plastică, muzica, dansurile, ritmurile, obiceiurile, ceramica românești conțin urme ale civilizației acestui popor al nostru STRAVECHI.
Practicile ceremoniale se împleteau cu muzică și dansuri, ducând la un sincretism al formelor de expresie care a rămas specific folclorului și obiceiurilor populare. Herodot (425 BC) amintește toba folosită de geți. Xenophon în Anabis, VI,1,5 (370 BC), scrie despre dansurile războinice ale tracilor si geto-dacilor, între care unul cu caracter colectiv, în care mai mulți dansatori înarmați simulau înfrângerea unor dușmani. Aceste dansuri au stat la baza Călușului românesc. O informație dată de Teopomp (380-315 BC) și păstrată de Athenaios în Banchetul înțelepților, XIV, 24, ne spune că geții cântă din citerele pe care le aduc cu ei, când se găsesc într-o solie. În Tristele lui Ovidius/(8-18 AD) apare versul Păstorul cânta din fluierele lui lipite cu smoală (V,25.). Athenaios (sec. II AD), menționează fluierele și o liră specific getică, numită magadis. Doina are o origine geto-dacă și nu romană, deoarece romanii preferau genul epic spre deosebire de strămoșii românilor care preferau genul liric. Acest argument (al doinei autohtone) dovedeste continuitatea culturii geto-dacice după cucerirea și retragerea romană din Dacia/271 AD.
@ „doru popescu”, 08 nov. 2023 la 11:32
HAHAHAHAHAHAHA! …”studiilor cu caracter științific întreprinse în secolul XX”?
Asta-i „dăcît” în închipuirili voastre uoltenești, putorilor!
„…aceeasi ‘HORA’ pictata in pestera Magura/8000 BC, de la sud de Dunare dar de la nord de Haemus … aceeasi cu oricare dintre HORELE statuetelor civilizatiilor Vinta si Cucuteni/6000 BC … si aceasi cu HORELE actuale din ROMÂNIA de astazi (din orice Camin Cultural satesc)”?
Hora statuetelor? HAHAHA! Le pui tu să danseze, zăltatule? Tu ești CeTePu|ea di pi acest forum…
Uite, la căminul cultural sătesc, tradiția unităților de români ardeleni din armata austriacă ce l-au blocat (și au ratat „de puțin” să-l ucidă; scăpau Europa de un criminal similar cu Jale’n’sky) pe piticotul Napoleon la Arcola în 1796:
https://www.youtube.com/watch?v=sfuSbT9OBcs
Și uite HORA BALKANIKĂ a voastră, mămăligarule (cu furturili uoltenești șpețifice, di la ardeleni șî șuolduovieni, în „portul” poporal):
https://www.youtube.com/watch?v=6vuUrj2Dmtk
dansată pînă la Haemus:
https://www.youtube.com/watch?v=ysLF7Ij-QiY
Șî uite ce-i la noi de peste 1 mileniu, pînă cel puțin în 1969:
https://www.youtube.com/watch?v=TJWjprVDiMQ
https://www.youtube.com/watch?v=MHe44yL6x94
https://www.youtube.com/watch?v=xg7hpcShZcg
Vezi vre-o asemănare, tuciuriule (ritm, pași, coregrafie)? Aveți și voi ritmul „aksak”?
https://www.dcnews.ro/britanicii-dovedesc-tiin-ific-ca-romanii-ardeleni-sunt-diferi-i-de-restul-romanilor_535735.html
Acu’, o fi vr’-un instructor șpăgar uoltean care să fi ocupat postu’ plătit di Stat la caminu’ kultural di la mine dîn sat, cu ajutoru’ lu’ juvetili Dumitrel turnător la Secu’…
https://www.youtube.com/watch?v=zAAdNeak-9w
Nu e de ieri de azi. Majoritatea culegătorilor de folclor au fost fenicieni. Electrecordul era căpușat de ei. Desigur cu gânduri curate.
Bela Bartok a fost poate cel mai însemnat culegător de folclor românesc pentru care avea o mare prețuire. Spunea să nu se culeagă nimic din orașe, tîrguri sau așezări miniere deoarece acestea sînt stricate.
Manelele n-ar fi apărut fără ca serviciile să plănuiască, să organize și să le susțină. În același timp au manelizat folclorul prin toate tembeliziunile și posturile de radio numite de folclor.
Din Tiberiu Alexandru, BELA BARTOK SI FOLCLORUL ROMÎNESC: «Compozitorul trebue să cunoască muzica populară a tării sale şi sa stăpînească mijloacele ei de expresie în aceeaşi măsură ca poetul limba maternă» . Pentru realizarea acestui ţel, compozitorii trebuie ei înşişi să culeagă muzica populară, să o studieze şi să o trăiască la faţa locului, alături de purtătorii ei, ţăranii. «Nu ajunge nici pe departe – spune Bartok – să-ţi înteţeşti compoziţiile cu motive muzicale ţărăneşti sau cu imitaţii ale lor; aceasta n-ar duce decît la o ornamentaţie cu totul superficială şi neesenţială».
Folclorul românesc reprezintă totalitatea creațiilor artistice specifice culturii spirituale populare românești. Sintagma se referă la producțiile etniilor vorbitoare de limba română în toate dialectele ei (majoritar dacoromân, dar și aromân, meglenoromân și istroromân), semnalate în interiorul granițelor românești.
Cunoscut la nivel regional, mai ales în urma studiilor cu caracter științific întreprinse în secolul XX, folclorul pe teritoriul României a fost împărțit în numeroase locuri folclorice, în funcție de regiuni, văi ale râurilor mai importante, județe sau subregiuni ale unui județ. Folclorul ajunge să fie divizat chiar și în funcție de sate sau comune. Acest sistem de diviziuni, evidențiază multitudinea de obiceiuri, tradiții, datini care, însumate, relevă identitatea românilor, existența lor străveche.
Existența lor străveche (a unui popor cu o etnogeneza si etnografie veche, de peste 10.000 de ani, din Neolitic si pana astazi) divizata in CULTURI si CIVILIZATII autohtone (pe acelasi taram local) si care se suprapun in straturi succesive (in mod sedentar, unic si unitar, si continuu) in timpul istoric.
De ex. vorbim de un folclor autentic ANCESTRAL … aceeasi ‘HORA’ pictata in pestera Magura/8000 BC, de la sud de Dunare dar de la nord de Haemus … aceeasi cu oricare dintre HORELE statuetelor civilizatiilor Vinta si Cucuteni/6000 BC … si aceasi cu HORELE actuale din ROMÂNIA de astazi (din orice Camin Cultural satesc).
ASTFEL INCAT … NOI cei ROMÂNI … AVEM TOTUL (AUTENTIC si AUTOHTON, UNIC si UNITAR, dpv. folcloric) pe acest TARAM.
ALTII … neamuri migratoare si calatoare … nu prea au nimic ‘autentic si autohton’ de aratat pe acest taram.
Indicand doar originile LOR cele straine in spatiu si timp istoric.
https://www.youtube.com/watch?v=iw5jHfBzyYg&list=PLTNbAbYwREO8JD52-F3YH9sOOWjVc5b2T
„Un semnal de alarmă pentru folclor”? HAHAHA!
Beeey, șuolduoviene, dupî 70 di ani ț’-ai-dat-s’ama, șî tu, di FALSIFICAREA MITICEASCĂ a Folklorului? iEjdi di tuot rîsu’!
„…folclorul nu poate rămâne încremenit în vechile tipare, pietrificat și inert”?
Cini spuni?
„Direcțiile Județene de Cultură și Patrimoniu, dar chiar și CNA-ul și ceilalți factori implicați ar trebui să fie la curent cu tendințele de alterare a folclorului, să atragă atenția conducătorilor de ansambluri, prezentatorilor și chiar soliștilor de diferite genuri, societăților de televiziune și altora, că nu este permisă o asemenea agresiune…”?
„Direcțiile Județene de Cultură și Patrimoniu” trebuie DESFIINȚATE IMEDIAT, de zeci de ani ele sunt promotoarele falsificării ceșkizde!
„Sunt, în cele din urmă, specialiști, oameni calificați, meniți să-și facă datoria și să elimine ori să minimalizeze asaltul modernității și superficialității în abordarea folclorului adevărat”?
Vorovești prostii! ..ăia sunt niște necalificați șpăgari, slugili „Direcțiilor”.
„…cu dragoste și cu respect pentru folclorul nostru”?
Aia o vezi la UNGURI, bădie!
https://www.youtube.com/watch?v=YKdSkDM7KBo
https://www.youtube.com/watch?v=JwMAzSlhHbY
https://www.youtube.com/watch?v=rtZ4yVbuQhc
https://www.youtube.com/watch?v=gJOzQAMDPlI
„…nu vom mai vorbi de un folclor autentic, ci de o caricatură nefericită și jalnică, de împrumut”? HAHAHA!
Deja ați ajuns acolo, și nu vă veți mai întoarce! Ați întârziat „dicît” 70 di ani, (editat) regățeni, NU MAI AVEȚI NIMIC!
La ora actuala, folclorul din Romania sunt manelele, care permanent sunt difuzate pe tv. Istoria României e pusă la păstrare spre uitare definitiv. Cred că vă închipuiți cine menține datina folclorică din Romania, sunt adevărații cetățeni care muncesc în străinătate de cel puțin 10 ani, stabiliți privind locul de munca și domiciliu. Doar ei mai tânjesc după datinele și hrană pur românească. Vă spune un cetățean care circula, chiar circula in străinătate și are legături puternice cu ai noștri cetățeni români.
Folclorul Romanesc tine de istoria noastra, de traditii si de cultura si ar trebui sa fie conservat ca atare.