Într-o lume care gonește după senzațional, ne-am obișnuit să facem lucrurile în viteză. Uităm să ne oprim, să ne zambim unii altora, uităm să fim oameni zi de zi și nu doar la zile mari. Să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim cum ar arată această lume dacă în fiecare zi, ne părăsim pentru câteva clipe gândurile noastre și am oferi cu titlu gratuit: zâmbete.
Elvira Dumitrescu, în cei 83 de ani de viață, a ales să zâmbească în față provocărilor și zi de zi împrăștie un surâs molipsitor celor din jur.
Viață ei ar putea fi oricând scenariul unui film în care acțiunea fericită a fost prezentă doar într-o mică măsură. Lecțiile ei de viață sunt, în mod incontestabil, inspirație pentru noi toți. Născută în Basarabia, a fost nevoită să alegă drumul României în perioade tulburi. Nu a fost singură, a avut alături de ea iubirea mamei și mai presus de orice: credința.
Una dintre puținele femei inginer minier din România
Ca formare este inginer minier, dar de peste 50 de ani lucrează în cadrul unuia dintre cele mai mari laboratoare în construcții, fiind directoarea acestuia timp de 5 decenii. Da, la această vârstă încă lucrează și nu concepe viață fără a merge zi de zi la birou. A avut multe provocări profesionale, ne-a făcut mândri peste hotare unde a fost invitată să susțină conferințe în lumea construcțiilor.
În țară și-a pus amprenta pe multe dintre cele mai mari lucrări din România. Printre încercările efectuate pe materiale de construcții și direct pe construcții, a contribuit la realizarea: Metroului București, Catedralei Mântuirii Neamului, Palatului Parlamentului, Aeroportului Henri Coandă dar și a altor aeroporturi din țară (Craiova, Fetești, Tulcea, Satu Mare), podului suprateran Basarab, podurile Pipera, Ciurel, Cernavodă, Sighișoara, diguri Constanța.
Oferă în dar mai departe, cunoașterea
A fost „formator de studenți” în cadrul Institutului de Mine din Petroșani, timp de șapte ani, având o profesie destul de profundă, care necesită calităţi speciale, din partea celui care o exercită. A reușit să capteze atenția studenților prezentând cursurile într-un mod aparte și cu totul altfel. Fiecare curs prindea nuanțe de basm, căci așa erau descrise modurile de formare a diverselor fenomene.
Și pentru că iubește să ofere în dar din experiență ei, în cei peste 50 de ani de activitate profesională a fost mentor pentru sute de oameni îndrăgostiți de această profesie.
Colecționează amintiri
A iubit nu doar profesia ci și experiențele de viață. Iubește să danseze tango, călătorește în lumea întreagă își face noi prieteni și adună amintiri.
Casă ei este transformată într-un mic muzeu. În două camere a adunat esență a 83 de ani de viață. Colecții de clopoței din întreagă lume, produse tradiționale adunate din toate zonele țării dar și o frumoasă colecție de pietre…căci această este marea ei pasiune. Nu degeaba este inginer minier.
Felicitări dna inginer și multa sănătate și putere de muncă. Asa un exemplu sa fie mediatizat, nu fufele de mall și cocalarii cu frizuri încărcate de gel.
Toata admiratia si respectul!
Multumiri redactiei Cotidianul!
Este mare nevoie sa cunoastem si oamenii care au pus pietre de temelie la ridicarea Romaniei din impilare in anii regimului trecut. Caci ei au fost multi, incluzand oameni talentati in meseria lor cu calificare medie. Sa reamintim generatiilor de azi efortul titanic desfasurat pt ca simultan sa punem pe picioare urbanismul si o industrie si economie cu toate ramurile posibile, la standardele timpului de atunci. Incluzand chiar cateva pionierate.
Daca tot vorbim de cunoasterea istoriei nationale, sa o cunoastem si altfel, in toate dimensiunile ei reale, prin oamenii care au pus umarul la ridicarea Romaniei si din care a ramas tot mai putin datorita jafului iresponsabil si criminal al gestionarilor guvernamentali. Repet o propunere mai veche, daca binevoiti. Deschideti o rubrica/un serial de prezentare a tot ceea ce s-a construit in doar vreo 30 de ani in vremea ceausismului. Pastrand proportiile, un istoric ar putea spune ca, la vremea aceea Romania a fost un miracol, un fel de mica China a estului european, pornit de la un stat eminamente agrar, inglodat in saracie, analfabetism si noroaie. Cu atat mai tragic apare azi, degradarea, paragina si jaful monstruos, deprofesionalizarea si depopularea prin plecarea in bejenire pt a supravietui.
Clasa politica care ne-a gestionat in ultimi 32 de ani ar merita un proces, fie si simbolic, cel putin atat cat s-a facut nomenclaturistilor de odinioara.
Dar m-ai important decat orice, cred, ar fi sa ne dezmeticim si sa ne mobilizam. Sa decidem ce vrem — sa continuam la fel neputinciosi, sa aceptam extinctia ca natie (atentie, n-am spus nationalitate ori etnie!)? Ca asa oricum planuiesc globalistii. Ori sa ne urnim intr-o directie constructiva. Sa depasim odata si odata acest destin implacabil de „mester Manole.”
Oi fi eu vreun idealist incurabil…
@CM
Orice discutie e binevenita dar miracolul de care vorbesti s a bazat pe tehnologie si scoala sovietica initial, apoi pe tehnologie si imprumuturi masive occidentale, in ceausism. Imprumuturi de freo 45-50 miliarde de dolari, actualizat. Luati in 10 ani.
E tare greu sa nu te dezvolti la suma asta.
Apoi a venit scadenta POLITICA a nebunului ceausescu, dezastrul anilor 80, si romania un paria dispretuita de toti. In afara de mobutu, castro si kimirsen – sa nu i uitam.
Rezultatul il avem azi : STAT SECURIST ASERVIT EXTERN.
Adica politicieni ‘securizati’ transpartinic, patronat in puscarii sau gatuit, forta de munca in afara la ordin, colaps demografic, stat esuat dar militarizat, guvern neo marcist cu agenda intereselor ue
Filiatia din anii 80 e stravezie, pentru oricine stie putina istorie.
Cunosc suficient datele erei ceausiste, din experienta traita si din informatii, desigur nu ca un istoric de profesie; iar epoca stalinista din istorie si marturii ale celor care au trait inainte sa ma nasc.
Postarea mea facea referire la oamenii priceputi care au contribuit la ridicarea tarii, la efortul extraordinar investit de oameni pregatiti temeinic, tocmai fiindca azi totul este invelit in ceata si noroiul detractarii pe motive de afinitati sau afiliatii ideologice/politice.
Chestiunea datoriei publice masive am mentionat-o altadata in comentarii si are o istorie care ar merita scrisa, mai ales pt a intelege cum ni s-au acordat creditele generoase, Ceausescu devenind „copilul alintat” al Vestului, ca apoi brusc, o rasucire la 180 de grade, il arunca in dizgratie. Exista suficiente exemple in istoria contemporana de similitudine, cu personalitati cazute in dizgratie, demonizate aidoma ceausismului, din cu totul alte motive decat cele usual invocate, tirania, drepturile omului, anti-feminism etc. Rasturnarea de situatie insa are o istorie particulara, inca necunoscuta, si pe care oficialii zilei n-au niciun interes sa o cunoastem. N-am cea mai mica intentie de glorificare a ceausismuiui, doar de revelare a unor adevaruri pe care meritam sa le cunoastem.
A glosa insa cu cliseele obisnuite uzate — nebunia conducatorului, cultul personalitatii, incultura etc — este neproductiv si de fapt nu explica realitatea in complexitatea ei, ci o sechestreaza simplist in sterotipuri de gandire. Astept, daca vom mai avea asemenea cercetatori ai istoriei, sa se scrie o istorie a etapelor socialismului romanesc cu toate aspectele si dedesubturile sale, cu dinamica presiunilor interne si internationale, a relatiilor noastre cu alti lideri/state iar nu doar barfa vietii intime, a matrapazlacurilor meschine, ranchiunile, intrigile, amantlacurile, mofturile nomenclaturii. Istorie serioasa adica.
2.
Sunt absolut de acord ca exista filiatii si o continuitate a programului nomenclaturii securiste din anii ’80 in prezentul realitatii tragice pe care o traim. Ceva s-a intamplat prin defectarea lui Pacepa si, suspectez, prin activitatea lui anterioara chiar. Altfel spus, in general, am si alte explicatii si presupozitii decat cele vehiculate curent la noi.
Sa nu uit sa adaug un amanunt!
Daca insist pe ideea unei istorii a realizarilor din acei ani, este in primul rand pt a face cunoscut contemporanilor tineri cat de masiva a fost devalizarea tarii, de ticaloasa si criminala de guvernantii iresponsabili de dupa. Si apoi pt a cunoaste ca au existat valori, in toate domeniile, independent de ideologia oficiala si chiar in ciuda propagandei si supravegherii. Ceea ce azi lipseste si dauneaza grav.
Anecdotica populara a vremii (bancurile si aluziile din literatura, teatru, film, caricatura) erau transparente si gustate de publicul larg, stand marturie cat de „comunisti” erau majoritatea romanilor si cat de loiali conducatorului glorificat de un departament de profesionisti ai propagandei, subordonat securitatii. In definitiv, cultul personalitatii nu l-au comandat si nici nu l-au cultivat sotii Ceausescu, ci acelasi departament de propaganda. Eventual, pot suspecta (mai ales ca nu am citit biografia prezentata aici a dnei Lavinia Betea) ca a fost o idee a „savantei”, asa cum o fi inteles ea exercitarea puterii de „prima doamna.”
Aiureli!
A lucrat aceasta dna efectiv in mina, in abataje, cum lucrau inginerele noastre din fabrici pe ture de noapte. Adica practic deloc. Intotdeauna li se gaseau rapid locuri caldute in laboratoare si la birouri.
Stiu de la mineri autentici ca in minele din Valea Jiului nu puteai sa stai decat in chiloti, din cauza caldurii. Statea dna in chiloti tot sutul?
Inginer minier doar cu cartonul.
Problema mea e aceasta carenta de a ne cunoaste limitele – oriunde un simptom de natie primitiva.
Pe cat de putin ‘miracol’ a fost ceausismul (o prostie miraculoasa eventual) la fel de irealista e solutia de acum (‘sa ne dezmeticim’ – asta ce-o mai fi? votul ti-l numara sts-ul, chiar daca filmezi furtul vezi ca nu se intampla nimic).
– Ceausescu s-a dizgratiat singur, e un caz mondial UNIC de prostie – sa amintesc doar plata datoriei anticipata, NE-PLATA dobanzii convenite, spionajul IMBECIL si INUTIL in occident. Ce parteneriat sa faci cu un mefient, idiot si care iti mai arata si degetul? rupt in c.. fiind
– Din pacate ultima etapa – anii 80 – anuleaza toate realizarile anterioare, si ele INERTIA LUI DEJ de fapt. De aceea barfa si ranchiuna si intrigile sunt esentiale, pentru ca altceva nu mai avem. Doar procesul prin care puterea (originea deciziilor dezastru) devine o chestiune de clan, pigmentat cu ieniceri gen milea sau stefan andrei.
Exporturi, calitate productie, armata, moneda, nivel de trai, externe, agricultura etc pana si demografia (era nevoie de controale in masa la ginecolog) – TOTUL se degradeaza accelerat. PANA SI PUTEREA – ceausescu e tot mai mult un prizonier, incapabil de decizii radicale, face concesii vietii duble a securistilor si activistilor (urati acum de cei simpli, care fac literalmente foamea).
– Cei care au devalizat n-au fost vreun desant venit din cosmos, au fost ESALONUL DOI AL PUTERII, crescut si EDUCAT in ceausism. DE CE CEAUSISMUL NU INSPIRA VALORI? DE CE NATIONALISMUL AJUNSESE RIDICOL?
Cum de nu te intrebi devalizatorii DE CE N-AU FOST PATRIOTI? DE CE AU FOST INUMAN DE LACOMI? Raspunsul e in detaliul ca in romania nivelul de trai se degradase atat de mult. Si ca furtul era DEJA generalizat si retelele DEJA formate – la TOATE NIVELELE institutiilor de forta: militie, secu, ARMATA, interlopi, justitie, partid.
Ia in calcul de pilda consignatiile sau pietele de vechituri – o mega-contrabanda la care TOTI (inclusiv ceausescu!) inchideau ochii. Sau furturile generalizate de benzina si gazolina – se faceau noaptea, se traversau judete si TOTI sefii de post de pe traseu erau implicati + procurori etc etc
– Iarasi un aspect esential: cei care au devalizat NU STIAU SA FACA ALTCEVA.
E rezultatul POLITIZARII ECONOMIEI, atat de drag lui ceausescu. In loc sa conduca manageri talentati erau pusi politrucii, sterili, cu prostia lor agresiva. Dupa 90 ei au fost la decizie, oamenii talentati au plecat.
O mimina inteligenta i-ar fi spus sefului ca putea fura mai mult si constant daca productia se relansa. DAR EL NU STIA SA O RELANSEZE. In anii 90 nu se intampla nimic! simptomatic ca in magazine avem aceleasi produse inutile si fara design, si cumparam din turcia.
– Dar si cu un leadership performant, pentru reforma era nevoie de bani. Or noi in anii 90 n-am primit nimic drept razbunare, a fost nevoie de acordurile lui isarescu psal = cedarea economiei pt deblocarea creditarii.
Ergo pana si distrugerea economiei s-a petrecut algoritmic, nici aici n-a fost vreun ‘miracol’ in negativ.
Daca sunteti impacat/-a cu explicatiile pe care le dati e in ordine pt mine.
Pt mine, ceea ce oferiti este mai curand un sablon simplificat, dominant printre unii romani, plus, o multime de „injuraturi” subintelese. Pe mine nu ma multumeste fiindca e o explicatie plina de lacune si fiindca voit, ori din necunoastere, ocoleste intrebariele incomfortabile. Am mentionat ca exemplu perioada anilor ’70 cand Ceausescu fusese imbratisat (fie si doar o imbratisare de Iuda) plimbat si promovat de marile puteri europene si America (vezi Clauza natiunii celei mai favorizate). Si nu numai ele. Oare de ce? De ce a obtinut creditele masive respective? Ce s-a intamplat apoi in anii ’80 cand, drept sanctiuni economice (pt ce?) n-i s-a impus rambursarea creditului la dobanzi crescute si in termen redus?? Cine oare ne-a tras pe sfoara intern si extern in cardasie cu cine? Iar in anii ’90 de ce blocarea creditelor? Atunci neoliberalismul domina deja efuziv gandirea economica si politica, prin care se conditionau creditele celor mai vulnerabili in vederea fortarii privatizarilor pe daiboj, ca apoi majoritatea intreprinderile odata preluate sa fie inchise si dezmembrate. O arma letala de ingenunchiere prin distrugerea economiei. Cunoasteti „doctrina socului”? Asa s-a facut tranzitia estului european la economia de piata, prin „terapia de soc.” Polonia si Ungaria s-au descurcat mai bine si exista o explicatie logica pt asta. In fine, tabloul este mult mai complicat si complex pt niste simple postari.
Din pacate, atunci cand infuzati discutia cu aroganta superioara, ura viscerala mascata de bascalie fata de conationalii „primitivi”, toti in aceeasi oala, pt mine ati inchis dialogul.
Fiti multumit/-a!!
P. S. Am mentionat in alte postari (dar si aici, pasager — Pacepa) caracterul criminal distructiv al securitatii.
Ceea ce ma tem insa ca multi nu realizeaza astazi, caci serviciile s-au infipt ca o caracatita, in absolut toate sectoarele vitale functionarii statului, este un fenomen global. „Serviciile” (un termen generic simbolic) noastre sunt doar o falanga dintr-un angrenaj global. Altfel spus, ele sunt sistemul operator si de transmisie al globalismului, bratele lucratoare ale zisului „stat paralel” din care se infrupta si ele din plin.
Retractez partial ce v-am reprosat!
Am citit initial comentariul deasupra. Apoi comentariile dvs. adresate mie pe care, enervat fiind deja, le-am citit mai neatent, vexat. Cuvantul cheie/”trigger” a fost „primitivi.”! Am facut o confuzie, luandu-le oarecum impreuna de-a valma. Mea culpa! Scuzele mele!
Altminteri, aveti dreptate in cea mai mare parte. Nu am obiectii majore, ci doar poate adaugiri sau precizari.
@Rumburak la generalizat suntem cei mai buni, de stii tu ca sunt aiureli? Doar pe auzite? Asa suntem învățați sa ne dam cu parea din auzite.
@ CM
Cand am spus ‘primitiva’ m-am inclus si pe mine, ca doar si eu fac parte din natie.
Cum am ajuns la acest cuvant?
Am fost intr-un sat de granita, cu treaba. Din vorba-n vorba am aflat ca erau vreo 2 firme de productie in sat, cu ceva joburi; dar ca inainte situatia era excelenta, fusese o firma mare coreeana, vreo 10 ani.
Brusc plecasera. Dar nu oricum.
LASASERA TOT!
Hale, utilaje, birouri, mobilier, calculatoare, absolut tot. Omul care-mi povestea era inca socat, tot nu gasise explicatii rezonabile, stia doar ca productia se relocase undeva in asia, vietnam parca.
Am realizat atunci ca pentru mine ca roman primitiv, notiunea de ‘intreprindere’ e in principal cladirea, terenul, utilajele, asset-urile fixe – TOT CE-A FOST ‘DE FURAT’ PENTRU PARVENITII ANILOR 90.
Nu si pentru coreeni, o natie cu o viziune deja planetara: o firma reprezinta ECHIPA MANAGERIALA SI DE MARKETING, SI PROBABIL CATIVA TEHNICIENI DE TOP.
Ce castiga coreeanul daca facea licitatii? pierdea mult mai mult, anume TIMP – or el trebuia sa re-inceapa urgent productia, pentru ca in fiecare zi pierdea un procent din piata nesaturat.
Banii pierduti aici el i-a multiplicat concentrandu-se pe lucruri esentiale acolo, mai ales pe MENTINEREA PIETEI, URGENTAND PRODUCTIA. Cu siguranta prin utilaje up-gradate si probabil printr-un produs re-proiectat.
O tara moderna trebuie sa aiba o buna relatie cu timpul – nu in zadar la ceausescu toate se degradau si credea ca o investitie se face o singura data, pentru eternitate.
@ CM
In rest, care sunt intrebarile inconfortabile?
– Ceausescu era darling-ul diplomatiei occidentale DATORITA LUI DEJ.
Acesta initiaza politica de disidenta fata de moscova (declaratia explicita aprilie 64), ceausescu nu face dacat sa mearga pe o autostrada pregatita. Daca in locul lui era ales apostol, lucrurile decurgeau la fel.
Si ni s-au dat credite pentru ca am cerut, alte tari in orbita moscovei aveau alt statut.
– Anii 70 cu socurile petroliere au fost grei pentru toti.
SUA 74, 79-81: avem 4 ani cu inflatie de 2 cifre! Daca in tara nr 1 au stat asa lucrurile, cum a fost in restul lumii? Dar creditarea oare cum s-a miscat?
NU NI S-A IMPUS NICI UN TERMEN REDUS, DOAR DOBANZI MAI MARI, CA TUTURORA. CONTRACTUL TREBUIA RENEGOCIAT, ASA CUM AU FACUT TOTI CEILALTI!
Doar ca ceausescu, idiot si obisnuit doar cu ‘succesuri’, pretinde statut preferential; si in extremis, NU NEGOCIAZA NIMIC si va returna datoria UNILATERAL, FARA SA PLATEASCA DOBANDA CONVENITA PE ANII DIN CONTRACTE! Acesta e inceputul izolarii noastre de ‘lumea buna’.
– Polonia si ungaria – pe langa ca avea fiecare un lobby formidabil – AU NEGOCIAT! Si au acceptat inclusiv curbe de sacrificiu; si in anii 80 au avut probleme si somaj.
Dar au capatat ceva f pretios – EXPERIENTA INTERNATIONALA. Si si-au format echipe de specialisti, de negociatori, care vedeau dincolo de ‘terapia de soc’ a anilor 90.
Polonia chiar are o scoala de economie de top, la criza din 2008 a fost PE PLUS! Iar in ungaria, orban – elevul lui soros – n-a ezitat sa nationalizeze banci si firme esentiale.