Muşcând-o de urechiuşă pe domnişoara Margareta, Pitoşkin îi povesti despre buclele Davi, despre orgasmul universal şi despre diamantele de lumină veche în care ar fi stat ascuns teribilul adevăr al tuturor lumilor și despre comoara lui Bibescu care vălurea mințile înfierbântate ale întregii noastre planete măturată de la un capăt la altul de furtuni electromagnetice. Domnişoara Margareta îşi trecu degetul printre buze şi îi şopti lui Pitoşkin că ignoranţa şi prostia guvernantei naţionale din București or să ducă la pierzanie agenţii secreţi şi că minunata artă a spionajului se apropia de sfârşit. Pitoşkin încercă s-o liniştească dar chiar atunci ne zări plutind prin văzduh. O luă la fugă după albatrosul imperial vrând să-l doboare cu pietre.
Se lăsă păgubaş pentru că dincolo de stâncile de pe ţărm văzu submarinul galben al lui Abu Kadâr tăind leneş valurile. Dar eu? Eu hai-hui prin București. Când… Să vezi, comedie! Stai așa… Nu mișca… Nu l-am convins pe comisarul Terente. Comisarul Terente și-a scos chipiul aruncându-l de perete și m-a privit ucigător, trăgându-se de vipușca-i portocalie și bătând nervos din picior, vai ce nervos era. Cât ai de gând să-mi înșiri toate balivernele astea, văluritule? Chiar mă crezi tâmpit, ia zi repede!? Și cine mama dracului e Pitoșkin ăsta?! Am luat o cafteală strașnică. Să-mi treacă pofta de fabulații și tevaturi.
Să uit pe loc de toate ideile, ficțiunile, scenariile, eseurile, gândurile și strategiile mele vălurite și văluritoare. Pe Batiștei tocmai treceau flotilele baronilor din nord. Se duceau să ia cu asalt Marsila Mole unde se spunea că municipalitatea tocmai descoperise un uriaș zăcământ de diamante de lumină veche și că n-avea de gând sa dea la casieria guvernantei imperiale nici cea mai mică cotă parte. Eu am fost sigur că era vorba de fapt despre comoara lui Bibescu. Rudolf, frizerul fără foarfece, a pornit și el în urma flotilelor înarmat cu o lopată și mulți alții. Potloghin de la brutărie. Pricoliciul de la Arsenal. Toată suflarea din București, să-i fi văzut! Se îngrămădeau, gâfâiau, se călcau în picioare, vociferau! Eu am fost băgat o lună la răcoare pentru vagabondaj și inducerea în eroare a autorităților, pe cuvânt, o lună ar fi trebuit să stau. Într-o dimineață am zărit-o însă prin ferestruica celulei pe Bobolina zburând de nebună prin cer. Am crezut că-mi face semne cu mâna. Ea însă tot punea la cale pase magnetice, desena o hartă magică, fițoasa!
Gratiile au sărit din cercevele ca prin minune, ce șansă, ce miracol, ce teribil! Marabella a fost de data asta foarte impresionată. Evadarea mea a lăsat-o fără glas, ce inteligent, ce curajos, ce periculos! Mă chemase contele Monelli. Avea niște temeri, avea niște bănuieli. Marabella m-a primit în capul scărilor. Tocmai îi dăduse papucii fabricantului de cartușe din Alhombra, bravo ei, avea simț, avea viziune, avea intuiție, o ducea bine! Cerul era albăstrui, pesediștii furau de stingeau, liberalii la fel. Soarele dogorea. Oceanul adormit. Marabella fuma un trabuc, ah Havana, magica și misterioasa Havana. Trăgea cu sete din el.
Ai fi zis că-i amănțica celui mai periculos traficant de droguri din Columbia draga de ea, pe bune dacă mint. Contele Monelli avea frisoane. Era bine încotoșmănat cu o pufoaică adusă tocmai din Siberia. Vârtejurile electromagnetice sunt foarte friguroase. Am dat din cap că înțeleg. Nu prea înțelegeam, zău că nu înțelegeam. Oricum, eram curios să aflu tâlcul întregii povești, eram ațâțat. Comisarul Terente încercase să se folosească de mine pur și simplu, voia să afle ce legături am în celelalte orașele București. O să stau cu ochii pe situație, o jur, mă băiatule, pricepi?! Vreau acum să-mi spui pe unde a ieșit Rudolf, frizerul fără foarfece, din București și pe unde a intrat în celălalt București, o fi vreun tunel secret, mai sunt și alții în cârdășie cu el, conspirație planetară, nu încape îndoială.
Da’ să nu-mi spui că l-a luat Pitoșkin cu aeroplanu’ că mă fac foc și pară, foc și pară mă fac! Dar să vezi, vine un aeroplan așa, prin văzduhul nostru socialist și îmi aduce o depeșă. Să vezi comedie! În depeșă scria negru pe alb: în curând o să fii versus antiglobalistul Pipera!
Lasa-ma don Bufy, ca mi-a taiat maioneza ieri antiglobalistul dumitale care semneaza condicuta intr-o oficina globalisto-antiglobalista :))ca WJP cu sediul in 1025 Vermont Ave, NW #1200 Washington, D.C. 20005 alaturi de Tzapu Constantinescu -Levantinul,ca asa le zicem azi sa nu fim banuiti de antisemitism prosirian
Da Universalistului,Nu Antiglobalistului, cu Suveranistul mai discutam:)))
Dupa text, sunteți Ovidiu Bufnilă. Sunteți o marcă deja.