INTERVIU. Universitatea dincolo de ziduri

Foarte recent s-a desfășurat în Hațeg o reuniune internațională extrem de importantă, care merită o prezentare publică mult mai amplă a rezultatelor de excepție obținute de cercetătorii români. L-am invitat să ne ofere informații despre amploarea acestei întâlniri deosebite, ce s-a desfășurat sub egida UNESCO, pe profesorul emerit Dan-Alexandru Grigorescu, de la Universitatea din București, director științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, Centru de excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință.

S-a încheiat cea de a 47-a întâlnire a Rețelei Europene a Geoparcurilor. A fost pentru prima dată când România a găzduit un eveniment UNESCO de o asemenea anvergură internațională. Care a fost principalul mesaj pe care l-ați transmis în cuvântul de deschidere pe care l-ați susținut în calitate de inițiator și cofondator al Geoparcului Țara Hațegului? 

Dan Grigorescu: Da, într-adevăr, nu-mi amintesc un alt eveniment UNESCO desfășurat în România de asemenea anvergură: 180 de participanți din peste 30 de țări. În mesajul meu de la deschiderea reuniunii, am arătat că Țara Hațegului, în care a fost constituit acum 18 ani primul geoparc UNESCO din România, reprezintă locul ideal pentru o asemenea construcție, întrunind toate condițiile puse de UNESCO: un teritoriu cu o distinctă identitate culturală, cu un patrimoniu valoros, recunoscut internațional, în care valorile naturii se împletesc cu cele ale istoriei și culturii, iar acestea, împreună, alcătuiesc o bază solidă pentru dezvoltarea regiunii, prin dezvoltarea educației și a turismului. Am enumerat pe scurt câteva dintre aceste valori: locurile bătăliilor dintre Traian și Decebal care marchează nașterea națiunii române, castrul roman de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, bisericile medievale din piatră, cu cea de la Densuș în fruntea listei, speciile endemice de plante și animale și, mai ales, în spiritul specificității geologice a Geoparcului UNESCO, vestigiile unei faune preistorice, unică în lume – cea a „dinozaurilor pitici”. Am arătat în încheierea scurtului meu discurs că toate aceste valori aparțin în primul rând hațeganilor, pe care în cei peste 40 de ani de activitate în această regiune i-am cunoscut îndeaproape, mulți mi-au devenit prieteni, iar marea mea satisfacție este că prin munca echipelor de studenți – cercetători pe care le-am condus, vară de vară, timp de aproape 30 de ani, rezultatele se răsfrâng benefic asupra oamenilor locului.

Toți invitații interni și internaționali au remarcat impresionantul patrimoniu geologic, natural și cultural pe care îl avem, dar și căldura și prietenia oamenilor locului. Ați susținut, în cadrul întâlnirii, trei momente. Care au fost acestea? Vă rugăm să ne oferiți detalii despre fiecare în parte?

Dan Grigorescu: În cadrul reuniunii am fost moderatorul unuia dintre cele opt ateliere organizate cu acest prilej, cel cu tema „Rolul cercetării științifice în construcția geoparcurilor UNESCO” și am ghidat, în ziua dedicată vizitelor în teren, traseul „Valea dinozaurilor” – opțiunea cea mai solicitată dintre cele trei oferite participanților, celelalte au fost „Vulcanii și Românii” și „Castelele Transilvaniei”.

În cadrul atelierului menționat, am prezentat în introducere fapte ale cercetărilor geologice și paleontologice desfășurate în acei mulți ani care au condus la constituirea unei colecții de o inestimabilă valoare, inventariată la Universitatea din București, care cuprinde peste 2500 de piese paleontologice provenind de la numeroase specii de dinozauri și contemporani ai acestora, de la sfârșitul perioadei Cretacice, în urmă cu cca 70 de milioane de ani. Introducerea mea a stimulat participanții din opt țări, care au ales această temă, să prezinte propriile rezultate. În discuțiile purtate s-a reliefat importanța colaborărilor internaționale în cercetarea științifică, iar eu am lansat o invitație concretă în acest sens, având ca obiectiv cuiburile cu ouă de dinozaur pe care le-am descoperit în Țara Hațegului. În final, raportorul francez, care s-a oferit să prezinte în ședința în plen a reuniunii concluziile grupului nostru, a sintetizat importanța activităților științifice, multidisciplinare și interdisciplinare în construcția și dezvoltarea geoparcurilor UNESCO.

În vizita pe care am ghidat-o în teren, am oferit celor peste 80 de participanți explicații asupra locurilor vizitate. Mai întâi, ne-am oprit la castelul familiei nobiliare Nopcsa de la Săcel, aflat acum în proces de restaurare prin fonduri europene obținute de Consiliul județean Hunedoara. Aici am evocat importanța deosebită a studiilor lui Franz Nopcsa (1877-1933), primul cercetător al vestigiilor paleontologice din această regiune, cu merite recunoscute și în prezent. Între meritele deosebite ale lui F. Nopcsa am menționat faptul că, deși autodidact, dat fiind că la vremea respectivă erau foarte puțini specialiști în studiul dinozaurilor, el a realizat descrierea fenomenului „piticismului” dinozaurilor din Hațeg, datorat îndelungatei lor existențe într-un mediu insular, parte a unui arhipelag în sudul Europei. Din păcate, nimic din marea colecție a lui F. Nopcsa nu a rămas în țară, a fost vândută în cea mai mai mare parte Muzeului britanic de Istorie naturală din Londra.

Am prezentat pe scurt și contribuțiile deosebite ale lui F. Nopcsa la cunoașterea istoriei, geologiei, etnografiei părții de nord a Albaniei, unde înaintea Primului Război Mondial a fost propus drept guvernator al Austro-Ungariei.

La următoarele puncte vizitate, aflate în lungul văii Sibișel, lângă satul Sânpetru, am explicat pe hărți ale Institutului geologic al României, structura geologică și evoluția geoistorică a regiunii. Am insistat pe prezentarea litologiei, sedimentologiei și paleontologiei depozitelor în care au fost descoperite fosilele de dinozauri, arătând că formarea acestora este legată de ridicarea catenelor carpatice spre sfârșitul perioadei Cretacice în urma orogenezei laramice. Am arătat că, prin cercetările pe care le-am desfășurat împreună cu studenții în această regiune, în fiecare vară, timp de 15 ani, începând din 1977, a fost constituită o nouă colecție paleontologică așa cum spuneam înainte, cu peste 2500 de fosile, care cuprinde numeroase specii noi pentru știință. Colecția include peste 70 de taxoni aparținând tuturor claselor de vertebrate, de la pești la mamifere. Un paradox în această colecție, caracterizată prin dinozauri pitici, mult mai mici decât rudele lor din alte regiuni, se află Hatzegopteryx, un pterozaur înrudit cu dinozaurii, considerat cel mai mare animal zburător din toate timpurile. L-am numit în calitate de autor al descoperirii, după numele orașului Hațeg. Au fost vizitate aflorimentele (locurile deschise la suprafață) unde au fost descoperite oase de dinozauri mai întâi de Nopcsa și apoi de noi. Aici, vizitatorii au observat caracteristicile formațiunilor acumulate pe uscat, mult deosebite de cele ale formațiunilor marine. În mod special au fost interesați de varietatea solurilor fosile care marchează variațiile climatice în regim subtropical, observând soluri roșiatice, caracteristice perioadelor aride, în alternanța cu soluri cenușii verzui, formate în perioadele ploioase.

Vizita în teren s-a încheiat la „Parcul Dinozaurii Transilvaniei”, recent deschis aproape de locurile vizitate, în care sunt expuse numeroase panouri pe care eu și profesorul Marius Skolka, de la Universitatea din Constanța, le-am oferit proprietarului pentru o cât mai bună informare a vizitatorilor asupra istoriei cercetărilor din regiune, a personalităților din țară și străinătate care au desfășurat cercetări în această regiune, a fosilelor descoperite. Drept răspuns la gestul nostru dezinteresat, domnul Flori Ianc, proprietarul Parcului, a oferit celor peste 80 de participanți produse culinare specifice regiunii, fapt care i-a impresionat în mod deosebit, mirați de acest neașteptat și generos semn de ospitalitate.

Care sunt noile proiecte și posibilități de cooperare și promovare în viitor pe care le-ați identificat ?

Dan Grigorescu: Cred că în urma celor văzute pe teren câțiva dintre participanții la excursie vor dori să revină pentru a cunoaște mai mult. Am avut numeroase experiențe în acest sens, renumiți paleontologi din Canada, SUA, Franța, Marea Britanie, Germania, Polonia, Ungaria mi s-au adresat în trecut pentru a-i informa asupra cercetărilor desfășurate,cu unii dintre ei chiar am desfășurat proiecte de cercetare pe durata mai multor ani.

Cum vedeți dezvoltându-se Georparcul?

Dan Grigorescu: Rolul principal în dezvoltarea geoparcului îl are, în mod evident, actuala sa conducere operativă. Din 2004 până în aprilie 2015 eu am fost director, funcția fiind preluată apoi de fostul meu student, lectorul Alexandru Andrăşanu, eu fiind numit Președinte de onoare. Un rol deosebit îl are însă Universitatea din București în calitate de administrator legal al Geoparcului. Universitatea îndeplinește acest rol de la înființarea Geoparcului în anul 2004 până în prezent. În anul 2004 rector al Universității București era profesorul Ioan Pânzaru. În urma vizitelor pe care le-am făcut cu dânsul în regiunea Hațegului, înainte ca aceasta să devină geoparc UNESCO, domnul Pânzaru, care este și un pasionat fotograf, a înțeles rolul pe care această regiune îl poate avea în dezvoltarea cercetării științifice și a programelor de studii, în diversele domenii ale Universității. A susținut fără ezitare preluarea administrației Geoparcului de către Universitate (care însemna și plata a trei salarii), susținere de care Geoparcul s-a bucurat și din partea următorilor rectori, profesorul Mircea Dumitru, în prezent Vicepreședinte al Academiei Române, și acum profesorul Marian Preda (membru în Consiliul Științific al ISACCL).

Profesorul Marian Preda a participat la deschiderea reuniunii internaționale a Geoparcurilor din Hațeg. L-am invitat cu acest prilej să viziteze „Centrul de dezvoltare durabilă a regiunii Țara Hațegului – Retezat”, realizat în anul 2010 prin reconstrucția și amenajarea conacului pe care Regele Ferdinand și Regina Maria l-au dăruit Generalului Henri Berthelot drept recunoștință pentru ajutorul pe care corpul de armată francez, condus de Generalul Berthelot, l-a dat armatei române în Primul Război Mondial, la sfârșitul căruia România și-a întregit granițele. Reconstrucția conacului s-a realizat în baza unui proiect finanțat în cea mai mare parte din fondul EEA, coordonat de Academia Română și având drept parteneri Universitatea București și Asociația Intercomunală Țara Hațegului, eu fiind reprezentant al ambilor parteneri. Autori principali ai proiectului a fost Academicianul Ion Păun Otiman, la acea vreme Secretar general al Academiei, și eu.

În timpul vizitei, i-am arătat profesorului Preda, care nu vizitase până acum acest Centru, disponibilitățile pentru cercetare și desfășurarea de evenimente științifice și culturale pe care Centrul le are, inclusiv laboratorul dotat cu microscoape biologice și un modern microscop polarizant pentru analize mineralogice, achiziționat chiar de Universitatea din București în baza obligațiilor sale de cofinanțare a proiectului în calitate de partener. Profesorul Preda a fost impresionat de cele văzute, mi-a spus că va susține implicarea mai strânsă a studenților și profesorilor în activitățile Centrului, în prezent inexistente. Mi-a spus că dorește să propună Academiei care, prin testamentul Generalului Berthelot este proprietar al clădirilor, încheierea unui acord de colaborare care să permită, pe lângă activitățile științifice, și realizarea dezideratului principal al Centrului: comunicarea dintre mediul academic, autoritățile și comunitățile locale.

– Ce puteți spune despre comunicarea dintre mediul academic, autoritățile și comunitățile locale?

Dan Grigorescu: Relația dintre mediul academic (însemnând profesori, cercetători și studenți) și comunitățile locale reprezintă o temă pe care o dezvolt în ultimii 20 de ani în baza experiențelor dobândite în cei 13 ani (1991-2003) în care am coordonat programele Comisiei Europene Tempus și Socrates, fiind în contact direct cu strategiile educaționale în cadrul UE, apoi în calitate de expert al Comisiei Europene în evaluarea proiectelor din domeniul învățământului superior (2005-2015) și cercetării științifice. În procesul de organizare a geoparcului am fost inspirat de strategia „Construcției instituționale” (Institution building) și a „Triplului helix”, care implică conlucrarea dintre o universitate, medii economice sau sociale și autorități (locale sau regionale). Experiența mea în acest domeniu s-a îmbogățit mult în urma vizitelor pe care le-am făcut după 2010 în calitate de expert în evaluarea geoparcurilor din lume (am făcut asemenea vizite în Portugalia, Franța, Italia, Grecia, Croația, Japonia, China). În 2014, am elaborat proiectul „Universitatea dincolo de ziduri” pe care domnul Emil Constantinescu – președintele Consiliului Științific al ISACCL – l-a prezentat într-o sesiune UNESCO la Paris. Tema am abordat-o și în lecția magistrală cu tema „Universitățile în dezvoltarea regiunilor”, pe care am ținut-o la Universitatea Ovidius din Constanța cu prilejul primirii titlului de Doctor Honoris Causa al acestei universităti (decembrie 2021). Este păcat că această expertiză bogată, care poate conduce la rezultate concrete, benefice atât universităților, cât și mediilor din afara lor, nu este folosită în România, în pofida bunului exemplu pe care îl dă Geoparcul din Hațeg, iar recent noul Geoparc din Ținutul Buzăului, în susținerea dezvoltării regiunilor prin efortul conjugat al universitarilor și autorităților și al beneficiarilor din zonă, dar deocamdată fără succes. S-a creat, așa cum spuneam, ”Centrul de dezvoltare durabilă al regiunii Hațeg-Retezat”, în scopul facilitării legăturii dintre mediul academic și cel regional, am militat în discuțiile recente cu conducerea Academiei Române pentru transformarea acestuia într-un model național, dar fără succes. De experiența mea au beneficiat în schimb țările ale căror geoparcuri au beneficiat de recomandările pe care le-am făcut. Cu prilejul recentei întâlniri de la Hațeg a geoparcurilor europene, reprezentanții geoparcului Vis, din Croația, mi-au mulțumit călduros pentru soluțiile concrete pe care le-am dat, în urma cărora geoparcul a fost revalidat de către UNESCO.

V-ați întâlnit, ați prezentat patrimoniul și ați discutat personal și cu reprezentanții UNESCO. Care au fost concluziile acestora? Care sunt proiectele de viitor ale acestei mari organizații internaționale referitoare la Geoparcul Internațional Țara Hațegului?

Dan Grigorescu: În timpul reuniunii i-am invitat pe domnul Kristof Vandenberghe, Secretar UNESCO al Programului Internațional de Geoștiinte și Geoparcuri și pe domnul Nickolas Zouros, Președinte al Rețelei globale a Geoparcurilor UNESCO, să viziteze Centrul Academiei Române din comuna General Berthelot. Cei doi invitați au fost încântați să vadă acest Centru construit în interiorul Geoparcului, menit să susțină scopul principal al unui Geoparc: cunoașterea, protecția și valorificarea patrimoniului natural și cultural din regiune, în abordare holistică – sursă a dezvoltării durabile a unei regiuni. Au spus că vor susține folosirea Centrului pentru desfășurarea de școli de vară la care să participe reprezentanți ai mai multor geoparcuri, iar domnul Vandenberghe m-a anunțat că în luna noiembrie a acestui an România va prelua președinția rotativă a UNESCO, care poate reprezenta un moment important în realizarea acestui deziderat.

Oaspeții din geoparcurile europene au discutat direct cu partenerii locali ai Geoparcului, precum asociații, școli, tineri voluntari. Ce perspective de colaborare universitară s-au deschis?

Dan Grigorescu: În cadrul celor opt workshopuri care au fost organizate în timpul reuniunii geoparcurilor UNESCO de la Hațeg, o temă comună a fost aceea a încheierii de parteneriate între școli, asociații, tineri voluntari. În cadrul workshopului pe care l-am condus, colaborarea între universități fost susținută de participanți.

Așa cum spuneți, Universitatea București a susținut crearea Geoparcului UNESCO din Tara Hațegului, iar dumneavoastră prin experiențele acumulate ați inițiat proiectul legat de rolul universităților în dezvoltarea durabilă a regiunilor. Cum dezvoltați acest proiect în cadrul Institutului Levant?

Dan Grigorescu: În cadrul Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului desfășor de cinci ani un program care definește foarte bine obiectivele Institutului: „Dobrogea – martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”. În acest program urmărim împreună cu Universitatea Ovidius din Constanța extinderea activităților universității din Constanța în comunele dobrogene. Pe lângă cercetările studenților asupra habitatelor naturale, unele incluse în Rețeaua ecologică europeană „Natura 2000”, observăm starea rezervațiilor și a monumentelor naturii – locuri cu deosebită valoare științifică și culturală și discutăm aceasta cu primarii, învățătorii și profesorii din regiune pentru a le arăta importanța pentru oamenii locului a acestor situri care, printr-o bună amenajare, pot susține dezvoltarea localității, în special prin înființarea de servicii turistice. În discuțiile noastre invocăm exemplele de succes ale geoparcurilor UNESCO, care printr-o bună protecție și valorificare a acestor locuri au înregistrat progrese importante care se răsfrâng benefic asupra locuitorilor. Ne preocupă în mod special construcția unui geoparc în Dobrogea, am început în acest scop cercetările și discuțiile cu primarii din zona Cheia – Grădina – Pantelimon.

Acesta este modul prin care abordăm proiectul „Universitatea dincolo de ziduri”. Dorim să constituim un consorțiu de universități în acest proiect, pentru a dezvolta cât mai mult relația dintre universitari și comunitățile locale, relație care, cu cât va fi mai mult extinsă, va contribui la creșterea influxului de știință și cultură în societatea românească. Sunt universități din România care desfășoară cu succes acest tip de relații, care se înscriu în ceea ce analiștii în educație numesc „misiunea a treia” a universităților. Universitatea din Brașov este una dintre acestea, de asemenea Universitatea de Petroșani, cu care am colaborat strâns în crearea geoparcului din Țara Hațegului. Contăm pe participarea și a unor universități din străinătate, dintre cele cuprinse în geoparcuri UNESCO, discuții preliminare în acest scop au avut loc cu prilejul recentei întâlniri din Hațeg. Centrul de dezvoltare durabilă al regiunii Hațeg-Retezat, al Academiei Române, care a fost creat exact în acest scop, vizitat și apreciat de reprezentanții UNESCO la conferința din Hațeg, ar putea reprezenta nucleul logistic al acestui proiect, locul de desfășurare a unor evenimente științifice și culturale pentru locuitorii din regiune, a unor şcoli de vară cu participare internațională.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.