USR și-a pierdut SENS-ul. De ce vor anticipate?

România este într-o criză politică majoră. Președintele tocmai a făcut a patra desemnare de premier, iar pentru orice om de bun-simț alegerile anticipate reprezintă una dintre puținele ieșiri curate din impas. Nu trebuie reinventată roata, ci doar respectat spiritul Constituției.

Pe acest fond, două partide cer anticipate: AUR și USR. Motivele lor sunt însă diametral opuse.

AUR vede sondajele, simte că este pe val și vrea să transforme cât mai repede avantajul de astăzi în mandate. În cazul USR, logica este inversă: alegerile organizate repede ar putea fi mai puțin periculoase decât alegerile organizate târziu.

Partidul traversează un moment prost. În aprilie, INSCOP măsura USR la 12,7%. În mai era la 10%, iar în septembrie la 9%. În același timp, SENS a ajuns la 4,1% dintre cei care exprimă o opțiune și la 4,8% între alegătorii care spun că merg sigur la vot. Bolojan rămâne liderul incontestabil al dreptei reformiste, mai ales după problema Fritz, dar și din cauză că miniștrii USR nu au reușit să confirme decât în mică măsură.

Privite împreună, cifrele arată o problemă structurală: USR începe să fie atacat simultan din ambele direcții din care și-a construit electoratul.

La dreapta, Bolojan ocupă teritoriul reformei administrative, al disciplinei bugetare și al competenței executive. La stânga urbană, SENS începe să ocupe spațiul pe care USR aproape că l-a abandonat doctrinar: locuințe, chirii, precaritatea tinerilor, servicii publice și costul social al economiei. USR rămâne între cele două. Iar până în 2028, această menghină se poate strânge.

Anticipatele ar prinde SENS încă imatur

SENS este astăzi suficient de mare pentru a deranja USR, dar încă suficient de mic pentru a trăi periculos în jurul pragului electoral. La 4,8% printre votanții siguri, diferența dintre intrarea și rămânerea în afara Parlamentului poate fi de ordinul zecilor de mii de voturi.

Pentru USR, acesta poate fi ultimul moment relativ confortabil pentru confruntarea cu SENS.

Un scrutin rapid ar găsi partidul progresist fără infrastructura, candidații și rețeaua națională pe care le-ar putea construi în încă doi ani. În 2028, în schimb, SENS ar avea timp să transforme câteva enclave urbane într-o comunitate electorală recognoscibilă și să facă exact ce USR a făcut după 2016. Mai ales că ne aflăm în criză economică și că viitorul nu se anunță prea roz.

Locuința devine problemă politică

USR s-a născut într-o Românie în care problema generației sale era accesul la oportunitate. Noua generație urbană are altă problemă: accesul la proprietate.

Primul personaj este chiriașul de 27 de ani din Cluj sau București. Dă jumătate din salariu pe o garsonieră și nu are cum să strângă banii pentru avansul la un credit. Pentru el, discursul despre statul eficient e o abstracție. El e alegătorul SENS. Până de curând, era alegătorul USR.

Al doilea personaj e corporatistul de 40 de ani, cu un credit pe 30 de ani. Nu a devenit anticapitalist, a devenit debitor. Îl interesează dobânda, cursul și taxele. El nu pleacă spre SENS, ci spre cine îi promite stabilitate. Foarte probabil, spre Bolojan.

Cu alte cuvinte, criza locuirii nu trage electoratul USR într-o singură direcție. Îl rupe în două: chiriașul pleacă la stânga, debitorul la dreapta.

Lecția Spaniei

În Spania, premierul socialist Pedro Sánchez tocmai a convocat alegeri anticipate pentru 29 noiembrie și a pus în centrul lor criza locuirii. Criza este cât se poate de reală. Chiriile s-au dublat în zece ani, iar chiria medie, de 1.176 de euro, înghite aproape tot salariul unui tânăr. Doar 14,5% dintre tinerii spanioli mai locuiesc pe cont propriu. Iar ponderea spaniolilor care consideră locuința principala problemă a țării a crescut, în mai puțin de un an, de la 28% la aproape jumătate.

Spania nu este o excepție, ci doar primul caz în care problema a explodat politic. Aceeași criză se extinde în toată Europa, de la Lisabona la Amsterdam și Berlin, iar România nu va fi ocolită.

SENS este singurul partid care ridică serios această problemă. USR a abandonat-o, mergând spre dreapta eșichierului politic.

Bolojan este cealaltă problemă

În partea cealaltă, USR nu mai are exclusivitatea reformismului de dreapta. Bolojan poate atrage votantul care apreciază administrația dură, reducerea risipei și disciplina bugetară, fără lungul bagaj de conflicte interne și repoziționări prin care a trecut USR.

De aici rezultă capcana. Cu cât USR devine mai liberal economic, cu atât concurează mai direct cu zona Bolojan. Cu cât încearcă să recupereze electoratul progresist, cu atât intră pe terenul SENS.

Anticipatele ca poliță de asigurare

USR justifică public anticipatele prin blocajul instituțional, iar argumentul este perfect legitim. Actualul Parlament nu reușește să producă o majoritate stabilă, iar revenirea la urne poate fi o soluție democratică firească.

Dar politica se judecă și prin interese obiective. Iar interesul obiectiv al unui partid prins între doi competitori care au timp să crească este să nu le ofere prea mult timp.

USR se poartă azi ca un chiriaș informat. Știe că în 2028 chiria va fi mai scumpă și că inflația îi va roade resursele, așa că încearcă să semneze de pe acum contractul pentru următorii patru ani. Rămâne de văzut dacă proprietarul, adică alegătorul, va avea încredere într-un chiriaș care vrea să prelungească contractul tocmai pentru că știe că, mai târziu, nu și-ar mai permite casa respectivă. Sau dacă va prefera să încerce o alternativă.