La finalul acestei săptămâni, Israelul a ajuns la 114 doze de vaccin administrate la 100 de persoane (ținând cont că unele vaccinuri au nevoie de rapel). În Marea Britanie s-a ajuns la 47 de doze administrate pe sute de persoane, în SUA la 40 de doze, în Chile la 49 de doze, în Serbia la 33 de doze la suta de persoane.
La finalul acestei săptămâni, la summitul UE prin videoconferință, liderii europeni au ajuns să se certe pe 10 milioane de doze de vaccin Pfizer (suficiente pentru vaccinarea a 5 milioane de oameni, adica 1,1% din populația UE). În acest timp, țările UE stau mult mai prost la capitolul vaccinare comparativ cu statele amintite mai sus – media este de 13-14 vaccinuri la suta de locuitori. În aceste condiții, premierul Olandei și cancelarul Austriei au fost eroii unei dispute mai puțin întâlnite între cele doua țări din ”clubul zgârciților” din UE. Cele două state, împreună cu restul țărilor membre, au ajuns la o dispută privind împărțirea celor 10 milioane de doze de vaccin, dispută care a fost până la urmă lăsată pe seama diplomaților de la Bruxelles.
Statele care conduc în campania de vaccinare au un lucru în comun: au plătit mai mult decât UE pentru fiecare doză de vaccin, indiferent de producător. Comisia Europeană, însărcinată în premiera cu achiziționarea unor vaccinuri, a început negocierile târziu și le-a purtat lent, încercând să obțină prețurile cele mai bune și clauze care fac răspunzătoare companiile farmaceutice pentru potențialele efecte adverse. Astfel, UE plătește 1,78 euro pentru o doză de vaccint AstraZeneca, în timp ce Marea Britanie plătește dublu. UE plătește 12 euro pentru doza de vaccin Pfizer, în timp ce Marea Britanie plătește 16 17 euro. În Serbia, prețul vaccinurilor Pfizer negociat de președintele Alekasandar Vucic a rămas secret, la fel și în cazul vaccinului AstraZeneca. În Israel, prețul negociat de guvernul Netanyahu este secret, iar Pfizer a primit acces la baza de date cu informațiile medicale ale întregii populații – fapt fără precedent până acum în vreo țară.
Încercarea UE de a introduce o mulțime de clauze și de a obține cel mai bun preț ar fi putut fi considerată lăudabilă și virtuoasă chiar, daca aceiași lideri de la Bruxelles nu ar fi cedat vreme de ani de zile în fața lobbyului agresiv al acelorași companii farmaceutice. În contextul pandemiei, abordarea SUA sau a Marii Britanii s-a dovedit câștigătoare. Fiecare țară a primit pentru cât a plătit, iar UE a plătit puțin.
În loc să conducă topul campaniei de vaccinare, UE are de-a face cu raiduri ale carabinierilor italieni la fabrici de vaccinuri unde descoperă 29 de milioane de doze AstraZeneca (adică de două ori mai mult decât a primit UE până acum din partea acestei companii) așteptând acreditarea producătorului (o companie olandeză), pentru a fi ulterior distribuite, cel mai probabil nu în UE, ci în țările care au plătit mai mult. Episodul descinderii carabinierilor nu face decât să alimenteze scandalul UE-Marea Britanie legat de naționalismul vaccinal și de inițiativele UE de a interzice exportul de vaccinuri (criticate și de OMS, și de state membre).
UE a pierdut cursa vaccinării nu numai pentru că a negociat contracte la sânge, ci și pentru că nu a flexibilizat legislația pentru a permite colaborarea între companii pentru sporirea producției de vaccinuri, așa cum s-a întâmplat în SUA cu Merck și Johnson&Johnson. În Europa există colaborări între deținători de patent precum Pfizer, Johnson&Johnson și CureVac și companii precum Novartis și Sanofi (ale căror vaccinuri au fost un eșec). Însă, spre deosebire de SUA, unde guvernul a investit peste un sfert de miliard de dolari pentru a adapta liniile de producție ale companiei Merck pentru acest vaccin, în UE cooperarea dintre companii rivale are în vedere doar umplerea flacoanelor cu ser, împachetarea și distribuția, iar asta nu facilitează prea mult creșterea producției. Este necesară intervenția UE, inclusiv în plan financiar, pentru a facilita transferul de proprietate intelectuală între aceste companii. Or, UE nu este dispusă să își deschidă buzunarele.
Parlamentarii europeni au semnat recent o scrisoare prin care cer Organizației Mondiale a Comerțului să suspende aplicarea obligațiilor privind licențele de producție, astfel încât vaccinurile să poată fi produse și în țări cu venituri medii și mici. Din nou, politicienii din UE par să nu realizeze că marile companii farmaceutice sunt interesate de profit la fel de mult ca de sănătatea omenirii. Ba chiar au făcut o mare concesie vânzând vaccinul anticovid la prețuri mai mici decât multe vaccinuri clasice.
BBC relata că, la o recentă întâlnire privată a conservatorilor britanici, premierul Boris Johnson a spus: ”Motivul pentru care avem un vaccin eficient este capitalismul, lăcomia capitalismului, prieteni”. Cu alte cuvinte, dacă o țară sau o organizație îmbrățisează ideea vaccinării în masă și de urgență impotriva unei noi molime, atunci trebuie să scalde în bani industria farmaceutică și abia apoi, odată pericolul depășit, ar urma reglementarea mai strictă a acestui domeniu.
UE a ales ca, după ani de zile în care a cedat în fața lobbyului Big Pharma și a ”lăcomiei capitaliste”, să invoce acum, în plină criză, argumente ce țin de moralitate, echitate și solidaritate. Rezultatul nu este decât o ceartă intra-UE pe o mână de vaccinuri, un conflict diplomatic de rău augur cu Marea Britanie abia ieșită din UE și, cel mai grav, o campanie europeană de vaccinare care bate pasul pe loc.
Trebuia achizitionat si de catre farmacii contra cost vaccinul, cine isi permitea se imuniza pe cont propriu.Toti aveam de castigat.