Vaporul municipal a fost vândut marțienilor

La apus de soare, oh, da, consilierii municipali… Consilierii municipali s-au răzgândit de vreo trei ori și, în cele din urmă au vândut vaporul unui consorțiu american care avea sediul la Cairo. Consorțiul american a fost cumpărat de ruși care l-au vândut unor marțieni. Păi nu e hois de tot? Liberalii? Socialiștii? Tot un drac! Toată lumea vrea comoara lui Bibescu! Uite-i cum se mai dau în stambă! Ce le pasă, au auzit ei că povestea cu comoara e pe bune, scapi de sărăcie, de atâta arginți, devii nemuritor dacă-ți pui la gât medalionul din comoară, sunt tot felul de energii, sari pe un alt nivel de frecvență, câștigi alegerile locale fără prea mult efort, ce-i din drum!? Bobolina nu mai doarme noaptea, e cu gândul la comoară, Petra Petronius, savantul municipal, tot face el niște scheme logaritmice ca să găsească coordonatele comorii, Bergson, pălărierul, proaspăt întors de la Londra, îmi zice pe cuvânt de onoare că pe Tamisa numai despre asta se vorbește. Comisarul Terente cum mă vede, cum strigă în draci, stai că trag, zi, zi Argentoianule unde e comoara! Marabella mă tot amăgește că o să-mi spună ea cine e Pitoșkin, numai să-i zic unde e comoara asta mult visată! Argentoianule te bag la gherlă și alta nu, strigă furios comisarul Terente coborând în jos pe Batiștei, colț cu bulevarul Carol. Cum așa? Dar jur că eu nu sunt Argentoianu. Ei ba nu, ți-am văzut contu’ pe Youtube! Până și domnișoara Elvira și doctorul Spiridon se țineau de capul meu. Și Bobolina, draga de ea, Andreas, directorul de la exploatările miniere subacvaticei de sticlă, și el. La fel prințesa Ambalaia. Arhivarii din Adavilla Villada, și ei, neprihăniții. Mi-au însoțit întreaga copilărie. Dresorul de foci de la circul acvatic din Marsila Mole, Moș Crăciun, Margareta de la casa de bilete de la cinema, cavaleriștii de la regimentul de roșiori, fanfara municipală, Carmil, șeful de gară, frizeria, arsenalul, acvariul, farul genovez adus de la Sulina, tramvaiul galben, aeroplanul sosit din Milano. Dar cărțile?! Ah, cărțile care nu mă lăsau să dorm noaptea, hiperboloidul inginerului garin, insula doctorului moreau, submarinul dox, mantaua neagră, pirații din caraibe, insula misterioasă, robin hood, ursul fram, micul prinț, războiul lumilor, ivanhoe, doi ani de vacanță, comoara din insulă, un veac de singurătate, darul lui humbold, zece negri mititei, omul invizibil, iliada și odiseea, vrăjitorul din oz, războiul ghildelor, jazzonia, cruciada lui moreaugarin, inelul magic, câmpuri magnetice mă țineau treaz, visam cu ochii deschiși. Noi, înamorații secretului, interceptăm visele, mesajele, semnele lumii. Zgomotul de fond al universului plin de universuri e încărcat de amprente. Interpretarea mesajelor schimbate între piraţi și spioni ne duce la o concluzie stranie. În rândurile inamicilor noştri aparenţi se cuibăreşte confuzia. Sunt tot mai fascinaţi de acurateţea secretizarii universului acvatic. Sunt cuprinşi de perplexitate. Tind să devină inversul nostru informaţional. Ca şi cum ar vrea să ne legăm prin curenţi de apă secreţi. Ca şi cum ar vrea să fim pereche în călătoria noastră aparentă, să ne confundăm, să fim unul şi acelaşi pitoşkin aflat în funcţiune sau fiinţând pervers în corporalitatea acvatică a universului acvatic. Unii hecări, unii piraţi, veniţi de dincolo de orizontul vizibil, porniră în căutarea propriei lor identităţi, se chemară unii pe alţii, se tatonară, încheiară câte un armistiţiu. Alţii încercară să descopere gramatici operaţionale şi grile de lectură hoinărind prin instrucţiunile registrului de navigaţie vrând să dea de urma noastră. Gâfâim pe Facebook. Clic, clic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1

1 Comentariu

  1. Apus de soare cu priviri aruncate asupra celor care se țineau de capul meu ca să nu se ducă la fundul apei în timp ce vaporul municipal statea dezinvolt în tribuna stadionului municipal și consuma semințe de floarea soarelui scuipând pe gazeta de perete sâmburii adevărului galactic.
    Din nefericire tot mai putini spectatori aplauda jocul lipsit de consistenta, inteligenta și creativitate al atacantului universal. O fi de vina anotimpurile vieții sau viata însăși care-si cauta alți atacanți pentru a-si încânta spectatorii?

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.