Vestul nu este pregătit pentru război, ci pentru spectacolul războiului

În urmă cu o lună , ideea că Iranul ar putea doborî un avion militar american și ar putea captura echipajul părea de neconceput. Asta pentru că cea mai recentă paralelă istorică a fost tocmai în 1999. A fost în războiul NATO în Serbia, un război care a netezit drumul României spre NATO. Atunci fusese doborât un bombardier ”invizibil” F-117, unul dintre cele mai modern avioane ale armatei SUA la acea vreme.

Pe 3 aprilie, Iranul a reușit să doboare un avion F-15, cu un echipaj de doi militari. Urmat un scenariu hollywoodian. Recuperarea pilotului, în ziua următoare, a mers ca la carte. Recuperarea copilotului a fost mult mai dificilă. A rămas în teritoriul inamic, cu un pistol și un aparat pentru comunicare criptată, vânat de Gărzile Revoluției Islamice, de armata regulată iraniană și de milițiile Basij. Ordinul a fost capturarea sa în viață – regimul dorea un ostatic, nu o victimă.

O operațiune de salvare dictată de sondaje si negocieri

La Washington, găsirea acestui pilot a devenit prioritatea numărul unu. Războiul nu este susținut de americani. Un sondaj Pew Resewarch de la finalul lunii martie arată că 59% dintre americani cred că războiul a fost o decizie greșită, iar 61% dintre ei dezaprobă modul în care războiul este gestionat de administrația americană. Un sondaj Reuters din acea perioadă dădea procente și mai mari împotriva războiului din Iran. Apoi, pierderile raportate oficial in SUA par să fie sensibil mai mici decât cele de aproape 3 miliarde de dolari reprezentând echipamente distruse și un număr de avioane doborâte care crește constant. Pe acest fond, un pilot luat ostatic în Iran ar fi complicat atât situația în sondaje a conducerii de la Washington, cât și negocierile cu Iranul.

Un scenariu de Hollywood

CIA și-a mobilizat resursele, Pentagonul al fel. Pe 5 aprilie a început una dintre cele mai complexe operațiuni din istoria trupelor speciale americane, așa cum a descris-o unul dintre piloții participanti. Au fost mobilizati sute de muilitari din Navy SEAL. Au participat zeci de aparate de zbor – avioane de luptă, elicoptere, avioane de transport. Totul în profunzimea spațiului aerian iranian și contra cronometru, pentru că poziția fusese reperată și de armata iraniana, care se apropia de pilotul american.

Trupele speciale au deschis focul pentru a-i ține departe pe iranienii care se apropiau. Avioanele americane bombardau convoaiele care se apropiau. Pilotul a fost extras și dus în zona în care îl aștepta avionul de transport. Un asemenea avion C-130 s-au defectat. A fost distrus, pentru nu cădea în mâinile iranienilor. În același timp au fost avariate în zbor două elicoptere Black Hawk care participau la operațiune. Separat, a fost doborât un avion A-10 Warthog.

Iranul a fost și nu a fost ”distrus”

Finalul a fost celebrat ca un triumf la Washington. La fel a fost și la Teheran, pentru că o armată despre care se punea că fusese distrusă a reușit să producă aceste pierderi Statelor Unite, care aveau supremația aeriană. SUA au pierdut un avion F-15, un avion A-10, două elicoptere avariate, un avion de transport. Partea iraniană susține că au fost doua asemenea avioane distruse. La finalul lunii martie, Reuters informa că, în ciuda declarațiilor oficiale din SUA, doar o tremie din arsenalul de rachete al Iranului fusese distrus pana atunci.

Acesta a fost scenariul recuperării unui pilot implicat într-un război împotriva unei armate cu un buget de aproape o sută de ori mai mic decât cel al SUA și cu o tehnică militară net inferioară. Ce se poate întâmpla dacă SUA ar lupta cu un adversar pe măsură?

Război mu înseamnă spectacol, ci statistici reci și suferință

Ce s-a întâmplat în primele zile ale războiului din Ucraina, în februarie-martie 2022, cu avioanele și piloții Rusiei și Ucrainei? În primele zece zile au fost distruse peste 30 de avioane ucrainene (la sol si in lupte aeriene) și au murit circa 20 de piloți. Rusia a pierdut circa 20 de avioane și circa 10 piloți. În primele câteva zile ale războiului din Ucraina, Rusia a înregistrat peste 1.500 de militari uciși. Ucraina nu a publicat date, dar se estimează că numărul este asemănător. Fără operațiuni de salvare, fără reflectoare și declarații triumfaliste la Moscova sau Kiev, așa cum avem acum la Washington sau la Teheran. În actualul război din Golf au murit până acum 13 militari americani și au fost răniți peste 200.

America poartă în Iran un război post-eroic, al unor generații care nu mai știu ce înseamnă războiul, în care armata folosește interceptoare de ultimă generație de sute de milioane de euro împotriva unor drone de câteva zeci de mii de dolari. Or, războiul din Ucraina arătase cum cantitatea este mai importantă decât calitatea și armele de paradă.

De Paști, germanii află ce înseamnă război și reînarmare

Situația din Europa este mult mai evidentă. Chira în weekendul salvării pilotului american in Germania a izbucnit o polemică legată de serviciul militar. Noua lege a serviciului militar din Germania este în vigoare din ianuarie. Aparent, nimeni nu a realizat că bărbații cu vârsta între 17 și 45 de ani nu pot părăsi Germania pentru mai mult de trei luni, fără acceptul Armatei, care trebuie să știe pe ce oameni se bazează în fiecare moment. Brusc, o libertate garantată constituțional depinde de decizia generalilor. Purtătorii de cuvânt ai Bundeswehrului încearcă să liniștească populația. Spun că stagiul militar este strict voluntar, cetățenii vor primi automat permisiunea de a pleca din țară, o lege similară a funcționat în timpul Războiului Rece și nu au existat sancțiuni nici atunci.

Problema germanilor nu este un război iminent și nici o neînțelegere birocratica legată de legea serviciului militar. Problema este conștientizarea faptului ca reînarmarea nu înseamnă doar cele 100 de miliarde de euro pe care guvernul a anunțat, în 2022, că le va cheltui pentru arme. Este o îndatorare cu 1.200 de euro a fiecărui cetățean, plus dobânda. Reînarmarea înseamnă nu doar liste de achiziții și o mulțime de acronime ale unor programe europene. Înseamnă și că un tânăr german de 19 ani care studiază în altă țară trebuie să primească permisiune din partea armatei. Că un german de 35 de ani care câștigă bine într-un centru financiar din Asia trebuie să primească acordul armatei. Acesta este momentul când reînarmarea nu mai este ceva abstract. Șocul din presa germană arată că și Europa este post-eroicăș. De la armamentul insuficient și de paradă, până la cei care ar trebui să-l folosească.

Vestul post-eroic față cu un război

Politicienii americani belicoși vorbesc de peste 20 de ani despre războiul împotriva Iranului. Expresia favorită este că America poate lupta pe mai multe fronturi – literal, că poate mesteca gumă în timp ce merge. Acum, un pilot însărcinat cu sistemele de armament de secol 21 ale unui avion F-15 a ajuns să lupte pentru supraviețuire ca un soldat din secolul 19, în creierul munților, cu un pistol. Iar pentru recuperarea lui au fost mobilizați sute de militari, zeci de aparate de zbor, iar nu puține au fost pierdute.

Între timp, germanii care vorbesc de patru ani de zile despre necesitatea reînarmării și iar analiștii avertizează asupra unui război împotriva Rusiei în următorii câțiva ani. Dar germanii realizează în vacanța de Paști că asta înseamnă nu doar tancuri, ci și oameni. Un pilot american a fost salvat din Iran. Dar întrebarea este câte vieți va curma următoarea escaladare a acelui conflict, vieți pentru carte nu se vor mai organiza operațiuni hollywoodiene de salvare.