„UNPR va ieşi de la guvernare dacă PSD va forţa modificarea Codului penal”, a declarat Gabriel Oprea la ProTV, devoalînd astfel dedesubtul întîlnirii sale private cu preşedintele Klaus Iohannis de acum cîteva zile. Din acest moment, Ponta a devenit prizonierul naşului său şi va fi obligat să joace pe sîrmă.
Este pentru a doua oară cînd UNPR poate determina schimbarea majorităţii parlamentare, deşi nu a participat niciodată singur la alegeri pentru Parlament. Prima oară a determinat căderea guvernului MRU, după ce făcuse parte din coaliţia care l-a instalat la Palatul Victoria, iar acum se pregăteşte să doboare şi guvernul Ponta din care face parte! Există, totuşi, o deosebire: cînd trîntea guvernul MRU, partidul lui Oprea era un partid artificial, creat prin atragerea „traseiştilor” din alte partide, iar acum este partidul care a intrat în Parlament în alianţă cu PSD, devenind apoi un partid-adeziv pentru „traseiştii” din celelalte formaţiuni politice.
Semnalul dat acum de Gabriel Oprea grăbeşte demisia lui Victor Ponta, care devine doar o chestiune de timp, şi deschide larg porţile pentru schimbarea majorităţii parlamentare, acesta fiind şi visul lui Klaus Iohannis, acela de a avea, în sfîrşit, guvernul său! Practic, Ponta este pus cu spatele la zid şi va fi foarte greu să reziste în faţa acestor asalturi venite din toate părţile, inclusiv din partea celor care îi sînt aliaţi.
Sigur, pentru mulţi, o asemenea perpectivă poate părea halucinantă, mai ales că n-au trecut decît cîteva zile de cînd guvernul Ponta a trecut fără emoţii de o moţiune de cenzură. Privită însă dincolo de aparenţe, situaţia lui Ponta atîrnă, totuşi, de un fir de păr, căci numărul de parlamentari ai UNPR poate schimba oricînd actuala configuraţie a coaliţiei de guvernare, mai ales că UDMR şi grupul minorităţilor reprezintă o masă volatilă, dispusă oricînd să treacă în partea cealaltă.
Ceea ce trebuie însă semnalat obligatoriu acum este faptul că Victor Ponta plăteşte în mod meritat pentru ruperea USL, singura variantă care-i conferise o stabilitate pe termen lung, mai ales că această alianţă participase sub această formă la alegeri, pe un program concret şi solid, validat de congresele tuturor partidelor ce o compuneau! Practic, Victor Ponta şi PSD plătesc în acest moment pentru ambiţia unora de a-l scoate pe Crin Antonescu din cursa pentru Cotroceni, căci acesta a fost adevăratul motiv al ruperii USL!
Şi ar mai trebui subliniat un lucru. Victor Ponta ar fi trebuit să demisioneze imediat după scandalul plagiatului. El şi colegii săi au interpretat greşit reacţia opiniei publice, crezînd că acest episod devastator n-ar fi important, însă a fost omis faptul că oamenii au pus mai presus menţinerea USL decît scandalul plagiatului, altfel Ponta n-ar fi reuşit să reziste acestei acuzaţii, ci ar fi fost spulberat! Atunci s-a născut în minţile pesediştilor ideea că lumea îi vrea la conducerea ţării cu orice preţ şi că Ponta ar putea deveni Preşedinte. Din acel moment, cei din jurul lui Ponta au crezut că pot să facă orice şi au decis să iasă din „umbra” PNL, în faţa căruia, mai ales prin prezenţa lui Crin Antonescu, au simţit deseori că nu sînt vioara întîi! Bănuiesc că analiştii politici cunosc această realitate, că PSD are orgoliul celui mai mare partid şi al unor structuri colosale în teritoriu, ceea ce naşte instinctiv dorinţa de a decide asupra tuturor chestiunilor. Din acest motiv, au fost ignorate cîteva evidenţe ce i-ar fi putut determina pe cei din preajma lui Ponta să fie mai prudenţi în luarea unor decizii atît de riscante, cum a fost spargerea USL. N-au făcut-o şi acum plătesc preţul, trezindu-se în faţa unei situaţii din care nu prea au ieşire!
Am fi naivi să credem că tocmai UNPR a devenit peste noapte partidul-principial, cel care şi-ar sacrifica interesul personal pentru apărarea „justiţiei independente”, după ce, doar în urmă cu cîteva săptămîni, era alături de PSD chiar în privinţa modificărilor necesare ale Codului penal şi a celui de procedură penală. Nici vorbă de aşa ceva. Actuala poziţie a UNPR vine din negocierile recente, nefiind decît un pretext al acţiunilor viitoare, iar strecurarea în declaraţia lui Oprea a ideii că „el l-a crescut pe Victor Ponta ca om politic” nu e altceva decît sublinierea unui ascendent pe care liderul UNPR îl foloseşte ca pe un deget ameninţător.
Dar Victor Ponta îşi merită pe deplin această soartă. Dacă ar fi rezistat tentaţiei de a candida la prezidenţiale, el ar fi fost acum tot prim-ministru, însă ar fi avut un cu totul alt statut. Ar fi avut un preşedinte care i-ar fi fost prieten şi aliat (bănuiesc că nimeni nu se îndoieşte că Antonescu ar fi ajuns la Cotroceni cu susţinerea USL), ar fi avut o majoritate confortabilă şi stabilă şi ar fi avut susţinerea populară pentru că a scăpat populaţia de regimul Băsescu! Cu aceste atuuri, Ponta ar fi putut candida cu succes la prezidenţialele din 2019 sau 2024, cînd ar fi avut şi o vîrstă mai potrivită pentru o asemenea funcţie.
N-a vrut să fie prietenul şi aliatul lui Crin Antonescu? Atunci să se obişnuiască cu gîndul că a devenit prizonierul naşului său Gabriel Oprea, căruia, conform obiceiul tradiţional, trebuie acum să-i pupe mîna ori de cîte ori se întîlneşte cu el!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.