' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Într-o zi memorabilă pentru sportul românesc, Iolanda Balaș, supranumită de gazdele italiene „la grande bionda”, a câștigat medalia de aur la săritura în înălțime în cadrul Jocurilor Olimpice de la Roma. Performanța sa extraordinară de 1,85 metri a depășit cu 14 centimetri rezultatul următoarei clasate, demonstrând superioritatea sa tehnică și fizică în fața celorlalte concurente.
Această victorie a reprezentat una dintre cele trei medalii de aur obținute de România la Olimpiada din 1960, contribuind semnificativ la prestigiul țării în competițiile sportive internaționale. În total, delegația românească a încheiat Jocurile Olimpice de la Roma cu un bilanț impresionant de 10 medalii: 3 de aur, 1 de argint și 6 de bronz.
Triumful Iolandei Balaș nu a fost doar o realizare individuală, ci a marcat începutul unei ere de succes pentru atletismul feminin românesc. Performanțele sale au inspirat generații întregi de sportive și au consolidat poziția României ca putere atletică în Europa și în lume. Stilul său unic de săritură, combinat cu determinarea și disciplina sa, au făcut din ea un model pentru toți atleții români.
Medalia de aur de la Roma rămâne unul dintre cele mai importante momente din istoria sportului românesc, simbolizând excelența, munca și pasiunea care definesc atletismul de performanță. Iolanda Balaș a intrat definitiv în panteonul sportivilor legendari ai României, iar realizarea sa de la Jocurile Olimpice din 1960 continuă să inspire sportivele și sportivii din întreaga țară.
CITEȘTE ȘI:
„Iolanda Balaș, o sportivă completă”
„În 1960, la Jocurile Olimpice de la Roma, autorităţile nu voiau să-i dea viza soţului meu, Hansi Sötér, ca să poate să meargă la competiţie. Delegaţia română a plecat la Roma, dar eu am rămas în Bucureşti. Eram într-o vineri şi luni era ultimul termen ca eu să mai pot pleca. Atunci m-am hotărât să mă duc la Comitetul Central, într-o audienţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej.
M-a oprit un domn la intrare. «Alo, alo, tovarăşa, unde mergeţi?» «Mă duc într-o audienţă la secretarul general», i-am răspuns. «În ce problemă?», m-a întrebat el. «Păi, dacă ar depinde de dumneata, ţi-aş spune-o». Exact aşa i-am zis! «Vă rog să anunţaţi că sunt la poartă şi doresc o audienţă». După 20 de minute de aşteptare, Gheorghiu-Dej m-a primit la el în birou.
Am urcat la etajul 1, aveam lacrimi în ochi, eram emoţionată că nu ştiam ce o să se întâmple. Când m-a văzut, era uimit: «Cum, dumneata nu eşti la Olimpiadă?» «Nu», i-am spus. «N-am de gând să-mi reprezint ţara care n-are încredere în mine, respectiv în Sötér!» El m-a văzut că plângeam şi mi-a spus doar atât: «Lasă, tovarăşă, că se va rezolva aşa cum trebuie!».
Şi concluzia a fost că luni împreună cu Sötér am plecat la Roma”, a mărturisit Iolanda Balaş Sötér. După patru recorduri mondiale, autorităţile i-au spus Iolandei că nu poate fi plătită pentru toate. „Ai făcut într-adevăr patru recorduri mondiale, dar noi nu putem să-ţi plătim de patru ori câte 6.000 de lei. O să-ţi plătim doar două. Nu uita, clasa muncitoare face economii!”,i s-a spus atunci marii campioane, care s-a stins din viaţă la 11 martie 2016, potrivit adevarul.ro.
