VIDEO 9 Noiembrie 1989. Cum s-a prăbușit Zidul Berlinului dintr-o eroare de comunicare

Pe 9 noiembrie 1989, o conferință de presă desfășurată la Berlinul de Est a schimbat frontierele Europei. Răspunsul ezitant al unui oficial din Republica Democrată Germană a declanșat deplasarea a mii de cetățeni către punctele de trecere a frontierei. În câteva ore, barierele au fost ridicate, iar frontiera fizică instalată în 1961 s-a prăbușit. Astăzi se împlinesc 37 de ani de la acest eveniment istoric.

Originile unei frontiere urbane

Construcția Zidului Berlinului a început la 13 august 1961, în baza unei decizii luate de conducerea Republicii Democrate Germane (RDG). Scopul declarat a fost oprirea exodului de populație din sectorul estic către cel vestic. Datele arhivei naționale germane, disponibile la Bundesarchiv, arată că peste 2,6 milioane de cetățeni părăsiseră RDG prin Berlin între 1949 și 1961.

Instalația fizică măsura 155 de kilometri în lungime totală, din care 43 de kilometri divizau direct orașul Berlin. Structura nu consta dintr-un singur zid, ci dintr-un sistem complex de securitate. Acesta includea un zid interior, un șanț anti-vehicul, o zonă de demarcare denumită „fâșia morții”, câini de pază, turnuri de observație și un zid exterior înalt de 3,6 metri.

Punctele de trecere, precum Checkpoint Charlie sau Bornholmer Strasse, erau controlate de trupele de grăniceri (Grenztruppen der DDR). Până în 1989, cel puțin 140 de persoane au murit încercând să treacă această linie de demarcare.

1989 – annus mirabilis

Anul 1989 a adus schimbări structurale în cadrul Blocului Estic. Mihail Gorbaciov, Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a introdus reformele cunoscute sub numele de Glasnost și Perestroika. Politica externă a Moscovei a abandonat „Doctrina Brejnev”, permițând statelor satelit să își determine propriile direcții politice.

Mihail Gorbaciov a formulat poziția sovietică printr-o afirmație rămasă în istorie:„Pericolele îi așteaptă doar pe cei care nu reacționează la viață.”

În mai 1989, Ungaria a demontat gardul de sârmă ghimpată de la frontiera cu Austria. Această decizie a creat o breșă în Cortina de Fier. Mii de cetățeni ai RDG au călătorit în Ungaria pentru a trece în Austria și ulterior în Germania de Vest. Simultan, mișcări de protest au izbucnit în orașele din RDG. În Leipzig, „Demonstrațiile de Luni” au adunat sute de mii de participanți care cereau libertate de mișcare și reforme democratice.

La 18 octombrie 1989, Erich Honecker, liderul RDG care afirmase anterior că zidul va rezista „încă 50 sau 100 de ani”, a fost forțat să demisioneze. El a fost înlocuit de Egon Krenz.

CITEȘTE ȘI:

Trump construiește în Texas 76 km de zid la granița cu Mexicul, aproape jumătate din lungimea Zidului Berlinului

Conferința de presă din 9 noiembrie 1989

În după-amiaza zilei de 9 noiembrie 1989, conducerea RDG a redactat un proiect de reglementare privind călătoriile în străinătate. Documentul stipula că cetățenii puteau solicita vize de ieșire fără a îndeplini condiții speciale.

La ora 18:00, Gunter Schabowski, purtătorul de cuvânt al Comitetului Central al Partidului Unității Socialiste din Germania (SED), a început o conferință de presă transmisă în direct la televiziune. La ora 18:53, jurnalistul italian Riccardo Ehrman a adresat o întrebare referitoare la reglementările privind călătoriile.

Schabowski a citit cu voce tare nota primită cu puțin timp înainte de intrarea în sală:

„Călătoriile particulare în străinătate pot fi solicitate fără prezentarea unor motive sau condiții de rude. Permisele vor fi eliberate prompt.”

Jurnalistul german Peter Brinkmann a întrebat:

„De când intră în vigoare?”

Schabowski a răsfoit hârtiile și a răspuns:

„Din câte știu eu… intră în vigoare imediat, fără întârziere.”

Textul oficial trebuia aplicat începând din dimineața următoare, pentru a permite punctelor de frontieră să primească instrucțiuni. Anunțul precipitat al lui Schabowski a fost preluat instantaneu de agențiile de știri din întreaga lume.

Deschiderea punctelor de frontieră. 

Emisiunile de știri din Germania de Vest, recepționate și în Est, au titrat că RDG și-a deschis frontierele. După ora 20:00, grupuri de locuitori din Berlinul de Est s-au adunat la punctele de trecere a Zidului.

La punctul de trecere Bornholmer Strasse, grănicerii nu primiseră nicio comandă clară de la superiorii lor. Numărul cetățenilor adunați la barieră creștea de la un minut la altul, cerând aplicarea deciziei anunțate la televiziune. Comandantul punctului de frontieră, Harald Jager, a încercat repetat să obțină instrucțiuni prin telefon de la eșaloanele superioare.

Jager a descris ulterior starea de nesiguranță a trupelor:

„Oamenii puteau fi striviți. Situația devenise necontrolabilă. Fără un ordin clar, a trebuit să iau o decizie pe proprie răspundere.”

La ora 23:30, Jager a ordonat ridicarea barierei și oprirea verificării pașapoartelor. Mii de berlinezi din Est au trecut în Berlinul de Vest. Situația s-a repetat rapid la celelalte puncte de trecere: Invalidenstrasse, Checkpoint Charlie și Poarta Brandenburg.

Evenimentele nopții, urmate de reacții internaționale

Mii de oameni s-au adunat pe ambele părți ale zidului. Cetățenii au urcat pe structura de beton în zona Porții Brandenburg. Mulți au adus ciocane și dălți pentru a detașa bucăți din zid.

Cancelarul Germaniei de Vest, Helmut Kohl, aflat într-o vizită oficială la Varșovia, și-a întrerupt programul și a călătorit la Berlin. A doua zi, în fața Primăriei Schöneberg, Kohl a declarat:

„Trăim un moment istoric. Germania este acum în mișcare. Ceea ce aparține împreună va crește împreună.”

Președintele Statelor Unite, George H. W. Bush, a adoptat o poziție reținută în reacțiile publice pentru a nu provoca o reacție militară din partea conducerii sovietice sau a armatei RDG.

În Marea Britanie și Franța, reacțiile au fost prudente. Premierul britanic Margaret Thatcher și președintele francez François Mitterrand priveau cu rezervă perspectiva reunificării rapide a Germaniei, temându-se de modificarea echilibrului geopolitic în Europa.

Consecințele politico – economice ale căderii Zidului Berlinului

Evenimentele din 9 noiembrie 1989 au grăbit prăbușirea structurilor politice din RDG. În săptămânile următoare, articolul din Constituție care garanta rolul conducător al Partidului Socialist a fost eliminat. La 18 martie 1990 au avut loc primele alegeri libere din RDG.

Procesul de reunificare a fost formalizat prin Tratatul privind reglementarea definitivă cu privire la Germania (Tratatul Doi plus Patru), semnat la 12 septembrie 1990 la Moscova între cele două state germane și cele patru puteri învingătoare în Al Doilea Război Mondial (SUA, URSS, Marea Britanie și Franța).

La 3 octombrie 1990, Republica Democrată Germană a fost dizolvată, iar teritoriul ei a fost integrat în Republica Federală Germania. Această dată este marcată ca Ziua Unității Germane.

Bilanț și moștenire la 37 de ani

În prezent, din Zidul Berlinului au rămas doar secțiuni scurte, păstrate ca monumente istorice. Cea mai lungă secțiune continuă este East Side Gallery, ce măsoară 1,3 kilometri și este acoperită cu picturi murale realizate în 1990.

Fosta linie a zidului este marcată pe trotuarele orașului printr-un dublu rând de pavele din piatră de granit, însoțite de plăci de bronz cu inscripția „Berliner Mauer 1961–1989″.

Prăbușirea zidului a marcat finalul Războiului Rece și a accelerat procesul de integrare europeană. După 37 de ani de la 9 noiembrie 1989, datele istorice rămân o mărturie a modului în care o decizie administrativă eronată a deblocat viziunea unei Europe fără frontiere interne.