Vin alegerile, trec alegerile! Ne vedem în stradă în 2015!

Dragi cetățeni treziți, deși suntem în plină agitație electorală, fac recurs la memoria voastră, care sper că nu a fost total scurtcircuitată de agitația mizerabilă a alegerilor. Aș vrea să ne dăm cu toții un pas înapoi pentru a ne aminti ceea ce ne-a scos în stradă anul trecut, cu zecile de mii, în toată țara. La momentul respectiv, domnea, printre cei care protestau în stradă, un consens în legătură cu faptul că ambele tabere reprzintă, de fapt, fatete ale aceleiași medalii. La vremea respectivă, taberele aveau, doar, o altă configurație, ca de altfel și în ianuarie 2012. Pentru că ei asta fac mereu, se ascund în alianțe, tocmai pentru a scăpa de responsabilități când vine vremea votului.

Se vorbește din ce în ce mai obsesiv despre trimiși mesianici care vor salva România, pe fondul unor mizerii atât de crase produse de tabăra aflată momentan la butoane. Mesianismul acestui candidat nu are, însă, nimic de a face cu pozițiile lui ferme pe subiectele importante pentru România, care de fapt, nu sunt ferme pe niciun subiect. Până la urmă, marota statului de drept ne-o tot vântură amândoi, cu singura diferență că Ponta chiar nu mai are cum să fie credibil nici măcar 1%. Să nu uităm, însă, că această marotă, în accepțiunea pe care ei ne-o vântură pe sub ochi, nu are nimic de-a face cu drepturile și libertățile cetățenești, cu dreptul la un mediu curat sau la dreptul la liberă exprimare și mai ales de a protesta, cu asigurarea unui cadru în care românii să nu fie sclavi în propria țară. Statul de drept capătă, astfel, se reduce, nici mai mult, nici mai puțin, la combaterea corupției, văduvind conceptul de celelalte componentele ale sale.

După cum observăm, drepturile cetățenești nu apar niciodată menționate atunci când se vorbește de statul de drept. Obserrvăm așadar, o focusare excesivă pe lupta anticorupție, fără a ține seama de alte probleme, economice, sociale, de mediu, care nu sunt în mod automat o consecință a corupției, ci o consecință a viziunii înguste și pe iresponsabile, decuplate de realitate, a clasei politice.

Într-un moment în care în Europa și în lume se discută din ce în ce mai mult despre economie verde (nu dinhipsterism, ci din recunoașterea stringenței extreme a înverzirii economiilor statelor lumii), despre schimbările climatice, acordul de liber schimb UE-SUA, cunoscut sub prescurtarea de TTIP, bunurile publice versus privatizare, economie locală, austeritate versus stimulare a creșterii economice, în România, discursul electoral mătură sub preș toate aceste teme, cât se poate de consensuale pentru cele două tabere.

Scopul nedeclarat, dar cât se poate de evident, este acela de a ascunde aceste teme de un electorat (cu potențial ecologist și antisistem – toamna românească fiind un bun exemplu în acest sens) prin încălecarea ostentativă pe două teme fundamentale ale democrației, golite voit de conținut, la o analiză mai riguroasă:statul de drept (în accepțiunea extrem de îngustă a luptei anticorupție) și dreptul la vot (într-o accepțiune la fel de îngustă, câtă vreme reforma legii electorale nu devine temă de dezbatere, permițând, astfel, reciclarea acelorași partide și grupuri de interese).

Asistăm, astfel, la o retorică lipsită de orice consistență în jurul ideii de democrație, tocmai ca să evităm să discutăm despre temele grave, care îngrijorează acea parte a societății civile care s-a implicat și se implică activ în semnalarea derapajelor întregii clase politice. Alegătorul este manipulat să creadă că, dacă salvează dreptul la vot (nici nu mai contează cine se alege, și cum au ajuns acele două personaje în ultima etapă a luptei electorale, ce viziune au/nu au, important e că trebuie, musai, să punem ștampila pe unul din ei) și lupta anticorupție, au salvat democrația și pot să se ducă, apoi la culcare, mulțumiți de sine și simțindu-se aproape la fel de mândri ca eroii care au murit pentru ca noi să avem alegeri libere.

Vă invit, așadar, să revizităm împreună acele idei care ne-au scos în stradă cu zecile de mii și ne-au făcut să ne cerem dreptul la un viitor neamanetat de elitele, în definitiv, împărtășesc, în fond, aceeași viziune despre ceea ce au de făcut: să facă circ prin rotație pentru a ne forța să-i legitimăm. Cum o spune și preambulul, în cele 10 puncte este vorba doar de principalele probleme, declarația de la București servind ca bază pentru dezvoltarea ulterioara și înglobarea altor probleme. Citind această declarație, va fi, sper, cât se poate de clar, că, de fapt niciuna din tabere nu este cu nimic mai presus decât cealaltă. Argumentul că nu ne dorim un partid stat (care si-a etalat paleta largă de nelegiuiri de care este în stage, cu ocazia acestei campanii electorale) poate fi în acest moment, și prin prisma unei campanii dezamăgitoare a candidatului Klaus Iohannis, poate fi singurul pentru care merită să înclini balanța către tabăra aflată, momentan, pe lângă barca puterii (nu voi folosi cuvântul opoziție, pentru că nu este cazul, cele două găști coabitând de minune în cele mai multe probleme).

Ce te faci, însă, când realizezi faptul că cele două tabere lucrează pentru aceeași corporații? Care nu au nimic de-a face cu interesul tău, ca cetățean, și cu interesul public și național.

Așadar, dragi protestatari din toamna și iarna lui 2013, înainte de a decide dacă mergeți sau nu la vot, vă rog să vă gândiți dacă vreunul din candidați ne apropie măcar tangențial de soluționarea vreuneia din aceste revendicări, cu excepția primei, care se vor rezolva, probabil, de la sine, odată cu aflarea rezultatului alegerilor.

Declarația de la București, 21 decembrie 2013:
La 24 de ani de la momentul decembrie 1989, în contrast cu visurile și speranțele de atunci ale românilor, avem o clasă politică imorală, tot mai ruptă de cetățeni, care s-a înconjurat cu ziduri legislative menite să-i protejeze privilegiile. Prefăcându-se că sunt în tabere opuse, politicienii mimează democrația, dar pe sub masă își dau mâna pentru a satisface interesele îmbogățiților de tranziție și ale corporațiilor străine. În timp ce ei își pregătesc superimunități și amnistii, abuzul de putere și de forță devine singura lege aplicabilă restului de 20 de milioane de români. Disprețul este moneda cu care au tratat și tratează cererile legitime ale cetățenilor, strigate de nenumărate ori în stradă de la 1 septembrie. De aceea este necesar să facem un pas înainte, să-i determinăm pe unii dintre ei să plece de la putere, iar pe ceilalți să dărâme zidurile legislative care acoperă afacerile murdare și împiedică venirea unor oameni noi, necompromiși, să gestioneze treburile publice. Sunt numeroase revendicările care ar trebui incluse pe listă pentru a readuce România la o stare de normalitate, le-am notat doar pe cele mai dureroase în momentul actual și în special pe cele ce pot deschide uşa schimbării. De aceea, cerem:
1. Demisia Guvernului Victor Ponta și a Președintelui Traian Băsescu.
2. Destituirea conducerii jandarmeriei și anchetarea abuzurilor comise la Pungesti și în alte localități, cu participarea unor experți desemnați de Consiliul Europei.
3. Abrogarea noilor modificări aduse Codului penal, legii amnistiei precum și respingerea proiectului de modificare a legii exproprierii.
4. Modificarea legii partidelor politice pentru relaxarea condițiilor de înființare a acestora.
5. Revizuirea legilor electorale prin eliminarea pragurilor și reducerea numărului de semnături pentru înregistrarea candidaților independenți.
6. Eliminarea obligației de declarare a adunărilor publice.
7. Desecretizarea tuturor contractelor și clauzelor confidențiale încheiate de Statul Român, cu excepția celor din domeniul apărării și siguranței naționale.
8. Interzicerea mineritului pe bază de cianuri în România și includerea Roșiei Montane pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
9. Interzicerea prin lege în România a fracturării hidraulice de mare volum în explorarea și exploatarea gazelor de șist și a altor hidrocarburi provenind din zăcăminte neconvenționale.
10. Anularea concesiunilor și licențelor de explorare și exploatare a hidrocarburilor de șist.

P.S: După alegeri, ne vedem în stradă, să fie clar!

N.B: Mișcarea indignaților, din care a evoluat platforma cetățenească cu o ascensiune fulminantă în Spania, a putut să facă asta doar pentru că nu și-a permis sie însăși să facă compromisuri cu sistemul.

Maria Olteanu

Text apărut pe data de 14/11/2014

Sursa articol: scinteia.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.