Avea 14 ani si a scris cea mai frumoasa pagina din istoria gimnasticii din tara noastra. S-a intamplat intr-o zi de 18 iulie. Au trecut de atunci 47 de ani. Ce ganduri o anima pe Nadia Comaneci dupa aproape cinci decenii de la performanta de la Montreal? In primul rand, nu uita sa fie recunoscatoare, apoi priveste catre generatiile de sportive de astazi si de maine. Si ne incredinteaza ca zecele dobandit la Montreal nu este al sau, ci al echipei, in primul rand, si, desigur, al Romaniei. Pretuim oare indeajuns asa un Om, asa o gimnasta?
”Nu imi aduc aminte chiar tot ce am simtit, detalii, pentru ca au trecut foarte multi ani de atunci, chiar daca nu simt ca au trecut asa multi… libertatea de a invata anumite lucruri atractive pentru copii… era groapa de nisip, un leagan si o blana unde mama batea covorul si cam atat”, rememoreaza Nadia Comaneci intr-un interviu realizat de Antena3 CNN.
Pe vremea aceea, sportul era important
Nadia Comaneci spune ca nu a stiut ce inseamna performanta. Era insa Liceul de Educatie Fizica si Sport, o adevarata sansa. Pe vremea aceea, sportul era important, era timp pentru sport. Cu patru ore pe saptamana, Nadia incepuse deja sa inventeze ”elemente”… care ”reies din greseli”. Aceasta amintire ”oarecare” spusa in cuvinte simple este insa povestea ”Saltului Comaneci”.
”Cred ca visul oricarei gimnaste este sa lase ceva in urma, este o inovatie care ramane tot timpul in punctaj, pentru ca nu mai trebuie sa descrii elementul respectiv, ci spui „fac Tsukahara, fac Comaneci”.
Nadia marturiseste ca, de fapt, nici nu a realizat exact ce s-a intamplat cand a castigat ”aurul”. Bucuria sa era legata mai degraba de faptul ca a concurat si, mai ales, ca a concurat asa cum s-a pregatit. ”Eram pregatita sa concurez bine si am concurat bine. Si am fost mandra de mine. Eram copilas, aveam 13 ani. Nici nu m-am gandit ca este munca, asta e viata mea, asta fac, asta vreau sa invat. Cum pot sa fac mai bine, ce as putea sa fac sa fie nou”.
Pe vremea aceea, lucrurile erau cu mult diferite in privinta informatiei. Nu existau mijloacele de astazi, lumea era secretoasa, nimeni nu stia ce face celalalt, nu vedeai nimic. Numai in sala de antrenament, o data ajuns, simteai pe pielea ta, pentru ca era prea tarziu sa mai faci vreo schimbare.
”Nu ne acomodam exercitiile vizavi de ce fac ceilalti, incercam tot timpul fara sa stim. Tot timpul era loc de mai bine… Gimnastica nu se invata peste noapte, iti trebuie cel putin 6-7 ani ca sa poti sa inveti o multitudine de elemente, sa poti sa le antrenezi in exercitiu si sa le concurezi in sala de concurs, incercand sa iei din sala de antrenament cel mai bun exercitiu pe care ti-l amintesti si sa il pui in momentul in care e competitia. Nu mai devreme, nici mai tarziu”, explica Nadia.
De predat ti se preda, dar exista un secret. E secretul marilor campioni…!
De predat ti se preda, dar tu trebuie sa intelegi mai mult. Singur iti gasesti repere. Un ”punct negru”, o ”dunga galbena pe perete”. Si desenezi in aer o miscare, o data si inca o data… de cate ori e nevoie, pana cand miscarea e perfecta, explica Nadia. Nu e cert daca sunt lucruri pe care le stii sau le inveti prin gimnastica. Ce conteaza e sa repeti, sa repeti mereu si mereu, iar toate greselile sa le tii minte… Le treci in caiet – ”carnetelul de antrenament”. La inceput era plin de rosu. Observatii unde nu a facut bine, unde mai trebuia sa lucreze. ”(…) stiam ca pot mai mult si voiam sa ajung la nivelul acela. Si mi-am dat seama ca numai prin repetitie pot sa ajungi acolo”.
Revelatia gimnasticii romanesti…
Favorita in competia cu rusii, dupa Europene incepea deja sa se discute despre o fetita cu numele Nadia, care face niste elemente in premiera si care va crea o mare competitie, la acea vreme, cu Uniunea Sovietica.
Micuta in fata lumii, Nadia se considera totusi mare. Avea 8 ani de experienta in gimnastica! Aceasta era varsta ei cea adevarata. ”(…) totul era numai antrenament, ai muncit atat de mult ca sa ajungi in acel moment. Atentia, antrenamentul pe podium, care stiam ca era mai important decat concursul. Arbitrele veneau cu un carnetel si scriau ce faceam, unde avem probleme, unde s-ar putea sa gresim. Totul se stia, in mintea lor te clasau undeva. Deci era important sa faci o impresie buna”.
”Daca ajung la Olimpiada si nu ma simt bine ce fac?”
Nici in viata de zi cu zi nu esti mereu in forma. Dar cand se intampla asta in sport si se intampla, disciplina, una de fier, in care iti faci planul A si planul B, de rezerva, uneori si planul C, te ajuta sa poti face cel mai bun concurs al tau.
”Te gandeai daca ajung la Olimpiada si nu ma simt bine ce fac? Olimpiada vine dupa 4 ani, cum pot sa ma organizez… Deci nu puteai sa fii surprinsa de ceva pentru ca deja stiai. Exercitiul la paralele are mai putin de 1 minut, cateva secunde, nu ai timp sa te gandesti in mijlocul unui salt…”
”De nota de 10 am stiut mult mai tarziu, eu ma gandeam la barna”
Sala incepuse deja sa cante. De vazut nu se vedea nota. Era galagie si panoul se intorcea. Nadia a vazut ca e scris gresit. Nu a dat importanta ca doar nu putea sa fi facut de nota 1. De 10 a aflat mult mai tarziu… de la o colega.
”Cand am aterizat sala a inceput sa cante, iar eu ma gandeam la barna. M-am intors sa vad nota, ca era prea multa galagie. Nu m-am gandit la nota. Eu am zis
Se scria despre Nadia ca este ”un fenomen”. Ziaristii nu aveau acces, nu puteau sa ajunga la sportivi, dar scriau ziarele. In fiecare zi se scria despre ce s-a intimplat, peste zi, in fiecare sport.
Comaneci, gimnasta perfecta despre care relatau publicatiile strain, ajunge in fata blocului, la Onesti, de unde era. Si pentru ca se stia ca echipa Romaniei vine de la Bucuresti spre Onesti, oamenii s-au aliniat pe strada, si pe stanga si pe dreapta. Aveau flori si asteptau sa o primeasca, sa o vada.
”Inteleg mai mult acum impactul pe care l-am facut atunci…”
Avea 14 ani si a scris cea mai frumoasa pagina din istoria gimnasticii din tara noastra. S-a intamplat intr-o zi de 18 iulie. Au trecut de atunci 47 de ani.
In loc de final, reiteram ce spunea o jurnalista rugata sa comenteze: ”Din respect pentru Nadia, va rog sa imi dati voie sa nu raspuns. Ci doar sa o admir…”.
Subscriem!
Autor Lili Vornic
Jos palaria si toata admiratia pentru performantele sportive realizate de aceasta gimnasta talentata.Sa nu uitam un singur lucru,si din pacate asta ii cam umreste caliatea de om nascut si crescut din parinti de conditie modesta,ca nu ajungea mai sus de un bun salariat la Rafinarie sau Cauciuc daca comunistii,in nemernicia lor nu bagau obligatoriu SPORTUL DE MASA in randul copiilor,scolarilor si a tinerilor.Nadia a pasit in sala de sport,a fost preluata de antrenori ,a fost educata si hranita GRATIS de catre un stat acum blamat de toti imbecilii mai prosti si decat cricul de la bicicleta.Daca la Onesti era capitalismul pe care-l slujeste cu admiratie si devotament astazi Nadia parintii dansei nu puteau plati decat un minut in sala de sport.
Dzeu sa te odihneasca Ivan Patzaichin ,cel mai mare SPORTIV OM pe care l-a avut Romania vreodata.Singurul sportiv descoperit,creat si dus de comunisti pe culmile performantei mondiale care a spus candva-Bai,daca nu era scoala sportiva gratis azi eram mort ca pescar la Mila 23.Ma asteptam la mai mult de la tine Nadia Comaneci.
Romania produce azi aproape exclusiv Vedete, Comentaci TV care linseaza mediatic la ordin sau din pasiune cand li se pune pata si curve de lux. Toti bucsati de palate, vile si gipane….Nadia, Patzaichin in special dar si altii de valoare sunt produsul muncii in anonimitate de tip comunist…de aceea ii iubim….chiar daca Nadia a gresit catastrofal fugind din tara ca ultimul gainar traficant de valuta….Azi se poata jmecheria capitalista daca vrei bani multi si moca….Poporul iubeste azi jmecherii descurcareti de aceea numarul lor creste vertiginos…Societatea de azi are alte repere morale asadar, o Nadia, un Patzaichin nu mai sunt posibili.
Nu este chiar asa bursuce, cine are geniul din nastere nu poate ajunge la rafinarie sau cauciuc mai ales ca in Romania de atunci orice tanar ambitios putea realiza mai mult si in alte domenii profesionale. Tot gratis, pentru ca asa era atunci. Este foarte adevarat ca exista o politica de mase privind educatia fizica si sportul inca din clasele primare incepand cu profesorii si antrenorii pasionati si sfarsind cu baza materiala. Sali de sport si alte baze sportive s-au construit pana si in orasele mici. Asa zisa ‘dictatura’ cum au numit-o diversionist antiromanii de la Europa Libera si care este si acum fluturata de cei manipulati de securitatea care l-a omorat pe Ceausescu era de fapt ORDINE si DISCIPLINA. La servici, la scoala, in locurile publice. Pastrand proportiile unde ar fi putut ajunge Romania, China este acum numarul 1 mondial economic datorita ‘dictaturii’ care insa in cazul ei nu a putut fi inlocuita cu falsa democratie introdusa cu forta de vestul corupt si mafiot in Romania. Nadia ramane emblema geniul sportiv romanesc.