Zelenski la București: test de maturitate pentru statul român

Joi, 12 martie, președintele Zelenski se va întâlni la București cu președintele Nicușor Dan, cu prim-ministrul Ilie Bolojan și cu reprezentanți din industria de apărare a țării noastre. Acesta este un lucru excelent în sine, dar această întâlnire ar trebui să producă pentru România câteva rezultate concrete și esențiale. În realitate, miza acestei întâlniri este mult mai mare: România trebuie să decidă dacă va rămâne un spectator al războiului din Ucraina sau dacă va învăța rapid lecțiile acestuia.

Cooperare militară și lecțiile războiului din Ucraina

În primul rând, ar fi necesar un parteneriat între companii ucrainene și companii românești, de preferat private, pentru că acele companii militare de stat sub cupola Romarm nu sunt de încredere, fiind dominate de mediocritate și corupție, iar 10 din 13 sunt falimentare în contextul războiului de la granița noastră.

De asemenea, e necesar un parteneriat extins și între cele două armate pentru implementarea în România a sistemelor acustice de detectare a dronelor. Ucrainenii au 3 astfel de sisteme, cel mai cunoscut fiind Sky Fortress, care conține peste 14.000 de senzori care împânzesc țara pentru a detecta traseele urmate de dronele ucigașe ale lui Putin. Fără aceste sisteme este extrem de dificil să detectăm și să doborâm eficient drone de tip Shahed. Iar acum amenințarea nu mai vine doar dinspre Rusia, ci și dinspre Iran.

De asemenea, ar trebui realizate parteneriate pentru PRODUCEREA în România a unor tipuri de drone ucrainene aeriene, terestre și maritime. Costurile ar fi mici pentru dotarea armatei, iar eficiența acestora este testată pe front. Sunt îngrijorat să aud că la întâlnirea cu Zelenski vin doar cei de la Romarm. E o mare eroare să implicăm într-o relație de cooperare cu Ucraina doar companiile de stat, renumite pentru ineficiență. Riscul de fiasco este uriaș. Ar fi trebuit cooptate mai multe companii private într-un astfel de demers, sau ar trebui implementat un sistem rapid de transparență maximă și de control public al modului în care sunt gestionate aceste companii lipsite momentan de credibilitate.

În contextul pericolelor de securitate pentru România, după experiența îndelungată pe care o am în Ucraina, pentru mine este dureros să văd că autoritățile române nu par să cunoască și să integreze în discursul public și în deciziile politice și de achiziții pentru armată lecțiile războiului din țara vecină.

Problema comunicării strategice a autorităților române

Anunțul președintelui Nicușor Dan de astăzi, după deciziile din CSAȚ, cum că România este ferită de pericole este unul incorect și înșelător. Un mesaj onest față de națiune ar trebui să menționeze că militar țara noastră este pregătită, alături de aliați, să respingă orice posibilă amenințare și că națiunea se poate mobiliza pentru eventuale momente critice. A ne spune să stăm liniștiți că nu ni se poate întâmpla nimic este o uriașă eroare de comunicare, iar factual lipsită de fundament. În plus, are darul de a amorți societatea, într-un moment mai tulbure politic și militar decât oricând în acest secol.

Președintele nu poate ști sigur că nu ne amenință nimic. În cazul în care dronele rusești vor continua să violeze spațiul aerian românesc amenințând viețile cetățenilor români sau dacă drone și rachete iraniene ori atentate teroriste vor amenința țara noastră, ce va mai spune atunci președintele? S-a mai hazardat în declarații fără acoperire și când a vorbit despre TVA. Ar fi trebuit să învețe lecția.

Mesajul corect ar fi unul rațional, calm, dar care să includă și potențialul unei posibile crize. Și la plecarea cu avionul ești anunțat despre „eventualitatea puțin probabilă” a unui incident și despre cum ar trebui să fii pregătit pentru așa ceva. Mai bine să ai în minte un eventual risc decât să fii prins complet dezarmat dacă apare o situație tensionată.

Sprijinul pentru școlile românești din Ucraina

În privința școlilor românești din Ucraina, statul nostru, care pretinde că este interesat de subiect, a tăiat bursele pentru elevii români de acolo în 2024 (în timpul premierului Ciolacu). Ce fac actualele autorități de la București pentru a le reinstitui?

Când am vorbit cu profesorii români din Regiunea Cernăuți mi-au spus că ajutorul acela însemna mult pentru ei, aproape cât două salarii lunare. Am fost acolo să duc donații în generatoare pentru școlile românești și pentru familiile românești, în timp ce statul român nu a trimis mai nimic în acești patru ani de război.
În privința burselor, situația stă mai exact așa: în perioada 2017–2023 statul român a oferit câte 400 euro pentru fiecare profesor și fiecare elev român din școlile românești din Ucraina. 5500 de elevi, 1200 de profesori. Efort bugetar anual: 2,7 milioane euro. În 2024 sprijinul a fost oprit complet, fără explicații. În 2025 a fost reintrodus un ajutor de 400 euro însă doar pentru elevii din clasele I și a II-a.

Dacă tema reprezintă un interes strategic pentru România, sper că mâine președintele Nicușor Dan va anunța reluarea integrală a programului — pentru toți cei 5500 de elevi și 1200 de profesori. Dacă da, e excelent și voi lăuda acest lucru. Altfel, vor fi făcute doar declarații de intenții, goale însă de conținut.
Trebuie spus și că problema cu comasările de școli și licee este la nivelul întregii Ucraine. Mulți copii au plecat din cauza războiului, iar autoritățile încearcă o eficientizare a costurilor. Nu e nimic îndreptat împotriva etniei române, cum comentează „suveraniștii”. Și în România constrângerile bugetare au dus la comasări similare ale instituțiilor de învățământ.

Dacă însă România și-ar asuma finanțarea măcar a câtorva dintre cele aproximativ 20 de licee cu predare integrală în limba română, atunci Ucraina probabil nu le-ar mai comasa. Altfel, care ar fi argumentul pentru care o țară în război, cu resursele absorbite de front, să nu își gestioneze mai precaut puținele resurse?

Cooperare economică și oportunități pentru companiile românești

Totodată, cooperarea economică între cele două țări ar trebui încurajată. Supermarketurile din Ucraina sunt pline de produse din diverse țări, inclusiv din Republica Moldova, dar nu găsești nimic din România, ceea ce este straniu. Piața ucraineană are un potențial uriaș care ar merita valorificat de firmele românești, mai ales dacă la nivel politic sunt date mesajele corecte. Da, se poate face comerț cu numeroase produse alimentare sau de altă natură, chiar în vreme de război.

Inițiativă românească pentru infrastructura din Ucraina

De asemenea, dacă România ar găsi o cale să atragă fonduri pentru acest lucru, companii românești ar putea asfalta drumuri și șosele în Ucraina care sunt acum într-o stare deplorabilă. Nevoile sunt uriașe, dar evident că Ucraina nu dispune de resurse pentru a și le repara. Însă poate există o cale ca fonduri europene să finanțeze repararea drumurilor, companii românești să obțină astfel de contracte, lucrările să fie realizate cu muncitori locali, iar Ucraina să beneficieze de repararea unor drumuri. Ar fi o colaborare de tip win-win-win.

Iată și o idee concretă de inițiativă românească prin care țara noastră ar consolida semnificativ profilul internațional al României în ochii celor care susțin Ucraina și ar sprijini și companiile românești care s-ar putea implica: Așa cum președintele Cehiei a avut inițiativa de succes cu obuzele pentru Ucraina, de ce nu ar iniția președintele Nicușor Dan un proiect internațional de atragere de resurse pentru lucrări de infrastructură în Ucraina?

Poate fi un proiect pe termen scurt, mediu și lung din care să beneficieze și multe companii românești care să obțină o parte din contracte (evident că nu toate contractele ar fi date firmelor din România). O astfel de inițiativă ar genera un cap de pod puternic pentru România și pentru eforturile post-război privind reconstrucția. Dar pentru a fi credibil, un astfel de proiect ar trebui început chiar acum. Nu abia la sfârșitul războiului, când mulți viteji se vor arăta. Iar războiul din Ucraina nu este doar o tragedie regională. Este și un test pentru luciditatea strategică a României.

Nu în ultimul rând, ar fi un gest moral, umanitar și de imagine foarte important dacă doamna Mirabela Grădinaru s-ar implica în inițiativa umanitară coordonată de Olena Zelenska – Summit of First Ladies and Gentlemen – dedicată sprijinirii copiilor afectați de război. Mai ales că scopurile acestui demers sunt chiar mai largi de atât, vizând și rolul educației ca fundament al păcii, dezvoltării durabile, egalității și cooperării, lucru important și util și pentru copiii din România.