Întruchipări ale sufletelor strămoșilor, păsările călătoare se întorc purtând „primăvara pe aripi”. Se spune că, atunci când ajung în sate, strigă din înaltul cerului, vestind țăranii să iasă la plug.
În Calendarul Popular, zilele „care trec peste numărul de 12” se numesc Zile Împrumutate şi poartă nume de păsări: prima zi – a sturzului; a doua zi – a mierlei; a treia zi – a cocostârcului; a patra – a ciocârliei; a cincea – a cucului, a şasea – a rândunelelor, a șaptea – a „cucoarelor”… Am ales câteva dintre cele mai frumoase legende și povești despre păsările călătoare, mesageri ai binelui, fericirii și speranței.
POVESTEA COCOSTÂRCULUI
„ Zice că Dumnezeu a fost strâns toate dihăniile și le-a pus în două lăzi și le-a dat la un om și la o femeie să le ducă și să le arunce în apă, ca să fie oamenilor bine pe lume. D-apoi, dacă tot femeia… a fost de la început pricina că a greșit omul și va fi cât va trăi! ea a zis: – Omule, oare cine ce ne-a dat Dumnezeu să ducem în lăzile acestea? Poate-s bani, ian hai să căutăm! A deschis lada ei și au ieșit jingăniile afară, da a lui a aruncat-o în apă. Și Dumnezeu, pentru că n-au ascultat, i-a făcut cucostârci. Și să te uiți de departe când îi vezi, că parcă-s femei; în sus au cămeși albe, da în jos cătrință, ca femeile”. (Elena Niculiță-Voronca – Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, Cernăuți 1903)
LEGENDA CUCULUI
„Cucu a fost fiul unui împărat, care domnea departe în apus. Și mai avea un fecior, împăratul acela. Pe lângă alte bogății, avea el și mult, mult pământ. Când ajunse împăratul la bătrânețe și sta pe patul de moarte, îi sfătui el pe ficiori cum să împartă pământul. Dar neascultându-l, începură ei a se certa. Tatăl lor îi blăstămă, zicându-le: „păsări să vă feceți, și niciodată să nu vă întâlniți, în vecii vecilor. Și unul să rămâie aici, celălalt să meargă la răsărit. Apoi să vă strigați unul pe altul până la moarte și oauole voastre să le clocească alte păsări și blestemați să fiți!” (Lucian Costin – Legende, Timișoara 1927).
citește continuarea pe miscareaderezistenta.ro
Povestea cucului e alta !!.
Erau doi frati Ion si Cucu si intr-o vara ce s-au gandit iei !!, sa fure caii Sf Ilie si dusi au fost ,la o vreme ce-au hotarit ei ca sa nu fie prinsi sa se desparta si fiecare a luat-o pe alt drum ,dar caii Sf Ilie se intorceau la stapin de fiecare data cei chema sfintul .Asa si acum ,caii i-au aruncat in pulberea drumurilor pe cei doi si s-au intors la stapinul lor .Cei doi frati se cauta si azi ,iar cel care il auziti voi este Ion cel striga pe fratesu Cucu !!.Se zice ca Ion il striga pe Cucu pina la Sf Ilie cand se coc ultimile cirese ,iar de maninca Ion cirese raguseste si dupa Sf Ilie nu-l mai auzi strigind.