Cred că a fost în zori chestia asta. O escadrilă atomică americană a trecut spre Ucraina. O escadrilă atomică rusă a trecut spre Varșovia. S-au încrucișat, au tras focuri de avertizare. Din cer a coborât o flotilă de OZN-uri care s-au băgat în seamă deasupra Bosforului. Partidul de guvernământ de la București a cerut un armistițiu nu știu cui. S-a anunțat că vor fi alegeri anticipate. O să votăm electronic, m-a avertizat un șmecher care lucrează la primărie.
L-am crezut pe cuvânt, avea el sursele lui. Are și un nas borcănat și o mustață pleoștită. Când vorbește își prinde firele de păr din mustață cu buzele lui cărnoase. Trebuie să fie un ins pervers și cumplit de hulpav. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut înfulecând ceva. Poate se hrănește direct cu ceva curent electric, parcă am văzut că-i ieșea un ștecăr din pantaloni. Sunt mulți din ăștia noi, electrici.
Cam asta ar fi. A, să nu uit, a venit un delfin și ne-a zis tot felul de măscări politice, unul scăpat de la Constanța. Ce, nu știați că armata face experimente cu delfinii de pe planeta Marte? În sfârșit, să vi zic miezul problemei. Trahanache se întâlnește cu Conul Leonida care se întâlnește cu Titulescu care se întâlnește cu Mihai Viteazul care se întâlnește cu Enescu. George Enescu? Bebe, mă faci să râd, zău așa, mai curge apă pe Dâmbovița până să apară George Enescu.
Cam pe la prânz, așa, Iorga se întâlnește cu Adrian Marino care se întâlnește cu Macedonsky care se întâlnește cu Eminescu, da, cu Eminescu, în sfârșit, Titu Maiorescu îi spune lui Kogălniceanu, de la obraz, niște vorbe, nu disting nimic, în piață e hărmălaie. Dacă mă întrebi ce fac eu, eu îți spun că mă las la vale pe Luterană și că dau nas în nas cu agitațiunea. Agitațiunea se dă la mine, mă ia în tărbacă, auzi musiu, faci opinie separată.
Eu nu fac opinie separată, mă duc la mătușă-mea pe Strada Londra, acolo unde, colț cu Strada Paris, e un sediu secret-conspirativ al serviciilor secrete unde intră o mulțime de scriitori, de politicieni, de oameni de bine pe înserat. Agitațiunea de pe Luterană nu e ușor de dus cu zăhărelul. Cot la cot cu ea, răsare agitațiunea de pe Batiștei, apoi agitațiunea de pe Calea Plevnei, apoi agitațiunea de pe Magheru, apoi agitațiunea de pe Calea Victoriei, de pe Calea Moșilor, din Cotroceni. Ce să mai zic, mă pun ăștia la zid. Kogălniceanu îmi bate obrazul, Eminescu îmi bate obrazul, vine și Botnăraș, vine și Lucrețiu Pătrășcanu și aud că vine și Corneliu Baba braț la braț cu Marin Sorescu.
Guvernului nici nu-i pasă, are telefon direct cu Moscova, totul e la mișto, s-au schimbat polii magnetici, fenomenul ăsta ne-a înnebunit pe toți, domnul Caragiale vorbește cu domnul Brătianu, apare Carlos Șacalul, braț la braț cu Pacepa, vin niște spioni ruși și Agentul 007. Agitațiunile se strâng în păr în Piața Universității, vociferează la megafon, Manolescu mă trage de mânecă, Fănuș Neagu mă trage de mânecă, Florian Pitiș mă trage de mânecă.
Eu nici nu mă sinchisesc, vezi bine, strig așa, la mișto, jos guvernul, care guvern bibicule, întreabă Birlic, pall mall și-un pol mol, zice Toma Caragiu, Steaua bate Dinamo și galeriile confundă străzile și vuvuzesc în neștire prin capitală, secolul XXI trece, nici nu-l simți.
Ziua Delfinului a adus cu ea o mulțime de întâmplări. Uite… Toată lumea din București ştia că mâinile dirijorului Waderberg o pornesc haihui pe străzi şi că ridică fustele femeilor şi că le gâdilă, neruşinatele. Dar cum poţi să te superi pe nişte mâini? Am fi putut să ne supărăm pe dirijor, dar el alerga de dimineaţă şi până seara după nori să găsească simfonia ideală pe care o visa de ani de zile. Îşi îmbrăca surtucul ponosit şi-şi punea pe capul chel o căciuliţă împletită de domnişoara Margareta şi o lua la picior după nori, fredonând. Mâinile nu-l ascultau întotdeauna şi se desprindeau de trup hoinărind prin magazine şi prin baruri. Şeriful Nostroastusm le-a arestat de câteva ori şi chiar le-a încătuşat, dar mâinile dirijorului s-au eliberat nu se ştie cum. Pescuind barbuni în apele golfului, pictorul Tamerlain a văzut cometa Galo şi a înţeles că mâinile dirijorului Waderberg anunţau de fapt evenimente cosmice de vreme ce conturul lor se zărea foarte clar în coada cometei. Şi Rudolf, dirigintele poştei, a văzut fenomenul şi l-a chemat pe groparul Gaspar să i se alăture. Bărbierul Bascone s-a dus şi el după ei şi l-a târât pe Strada Mare pe Bankusian care era tot plin de spumă de bărbierit.