Cred că a fost în zori chestia asta. O escadrilă atomică americană a trecut spre Ucraina. O escadrilă atomică rusă a trecut spre Varșovia. S-au încrucișat, au tras focuri de avertizare. Din cer a coborât o flotilă de OZN-uri care s-au băgat în seamă deasupra Bosforului. Partidul de guvernământ de la București a cerut un armistițiu nu știu cui. S-a anunțat că vor fi alegeri anticipate. O să votăm electronic, m-a avertizat un șmecher care lucrează la primărie.
L-am crezut pe cuvânt, avea el sursele lui. Are și un nas borcănat și o mustață pleoștită. Când vorbește își prinde firele de păr din mustață cu buzele lui cărnoase. Trebuie să fie un ins pervers și cumplit de hulpav. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut înfulecând ceva. Poate se hrănește direct cu ceva curent electric, parcă am văzut că-i ieșea un ștecăr din pantaloni. Sunt mulți din ăștia noi, electrici.
Cam asta ar fi. A, să nu uit, a venit un delfin și ne-a zis tot felul de măscări politice, unul scăpat de la Constanța. Ce, nu știați că armata face experimente cu delfinii de pe planeta Marte? În sfârșit, să vi zic miezul problemei. Trahanache se întâlnește cu Conul Leonida care se întâlnește cu Titulescu care se întâlnește cu Mihai Viteazul care se întâlnește cu Enescu. George Enescu? Bebe, mă faci să râd, zău așa, mai curge apă pe Dâmbovița până să apară George Enescu.
Cam pe la prânz, așa, Iorga se întâlnește cu Adrian Marino care se întâlnește cu Macedonsky care se întâlnește cu Eminescu, da, cu Eminescu, în sfârșit, Titu Maiorescu îi spune lui Kogălniceanu, de la obraz, niște vorbe, nu disting nimic, în piață e hărmălaie. Dacă mă întrebi ce fac eu, eu îți spun că mă las la vale pe Luterană și că dau nas în nas cu agitațiunea. Agitațiunea se dă la mine, mă ia în tărbacă, auzi musiu, faci opinie separată.
Eu nu fac opinie separată, mă duc la mătușă-mea pe Strada Londra, acolo unde, colț cu Strada Paris, e un sediu secret-conspirativ al serviciilor secrete unde intră o mulțime de scriitori, de politicieni, de oameni de bine pe înserat. Agitațiunea de pe Luterană nu e ușor de dus cu zăhărelul. Cot la cot cu ea, răsare agitațiunea de pe Batiștei, apoi agitațiunea de pe Calea Plevnei, apoi agitațiunea de pe Magheru, apoi agitațiunea de pe Calea Victoriei, de pe Calea Moșilor, din Cotroceni. Ce să mai zic, mă pun ăștia la zid. Kogălniceanu îmi bate obrazul, Eminescu îmi bate obrazul, vine și Botnăraș, vine și Lucrețiu Pătrășcanu și aud că vine și Corneliu Baba braț la braț cu Marin Sorescu.
Guvernului nici nu-i pasă, are telefon direct cu Moscova, totul e la mișto, s-au schimbat polii magnetici, fenomenul ăsta ne-a înnebunit pe toți, domnul Caragiale vorbește cu domnul Brătianu, apare Carlos Șacalul, braț la braț cu Pacepa, vin niște spioni ruși și Agentul 007. Agitațiunile se strâng în păr în Piața Universității, vociferează la megafon, Manolescu mă trage de mânecă, Fănuș Neagu mă trage de mânecă, Florian Pitiș mă trage de mânecă.
Eu nici nu mă sinchisesc, vezi bine, strig așa, la mișto, jos guvernul, care guvern bibicule, întreabă Birlic, pall mall și-un pol mol, zice Toma Caragiu, Steaua bate Dinamo și galeriile confundă străzile și vuvuzesc în neștire prin capitală, secolul XXI trece, nici nu-l simți.
Pentru toți teribilii cititori ai SF Politic, și o muzică SF, vălurită și văluritoare, bineînțeles!
Să fiți iubiți cu toții:
https://www.youtube.com/watch?v=m-BBmDbKx_s
Fara nici-un fel de caterinca. Sunt vreo doua triluri ce ar suna si mai bine in stilul B.B. King & Co.
@Bogdan Giuseppe: fara nici un fel de caterinca ai dreptate, numai ca stilul bufnilian valurit e unic in lume, ceva de speriat. Sa fii iubit!
Corect!
Tonurile mi-au adus aminte de sufletul haiducilor, iar asta nu-i putin lucru!
Canțarola de argint adusă de Mache, bucătarul pizzeriei Aldo de pe Lipscani, a rămas arestuită în bucătăriile Parlamentului din pricini necunoscute după un protocol de zile mari, ce mai poveste. Şambelanul din subsolurile prearespectabilei instituţii nu a vrut nici în ruptul capului să înapoieze preţioasa comoară adusă de nişte chelneriţe focoase tocmai din Orientul Îndepărtat. După câte mi-a povestit Mama Mare, chelneriţele au trecut prin tot felul de peripeţii dar tot drumul au fost straşnic păzite de un înger necunoscut. Aseară, bucătării de pe Lipscani au luat cu asalt Parlamentul, altoindu-i zdravăn cu polonice de aluminiu pe toţi cei care au încercat să le stea în cale. Un şobolan pişicher mi-a zis că mofluzii de jurnalişti habar n-au avut de toată tevatura pentru că bucătarii au fost învăluiţi în mantii magice de un oarecare Isărescu. Şi, un şoricel, care tot vine pe la pizzeria mea după caşcaval, mi-a povestit despre nemaipomenita cruciada străduindu-mă să mă convingă că acest Isărescu ar avea legături de taină cu barosanii din Shambala.
Auzi dragă, o fi adevarat ca delfinii sunt mai inteligenti decat oamenii? Dar de ce intrebi dragostea mea cu retineri conjugale de natura fizica cu eliberare de energie potentiala insesizabila? Imagineaza-ti ca am visat azi, in timp ce dormeam in CSAT, ca Ludovid al XIV-lea imi poruncea sa de-vin rosu de cea mai buna calitate inferioara, DELFIN cand cunosti faptul ca eu sunt FIN cu toata lumea, deci si cu DELFI si preoteasa Phytia. DELFIN? De unde pana unde scurte? Sti, zise navetistul, ma visez rege la Versailles, purtand o coroana dentara pe crestet si pe spate o mantie de zapada din epoca migartiei stramosilor mei. Ce romantic FM, dragul meu draga de trei ori cu o singura silaba din laba de urs. Oare, zise Plavanul cu dintii de clestar inclestati, n-ar trebui ca sa ne construim un delfinar? Daca ma metarmofozez in delfin, unde o sa-mi traiesc existenta diurna si chenzina? Iti imaginezi ca n-o sa rezist prea mult fara medium acvatic de spiritualitate si o sa decedez cu zile fara a avea mostenitori legali, adica de sange albastru asa cum intentionez ca sa-i proclam, daca natura in vitro iti va permite sa ramai ceea ce ai fost, adida infertila, caci toata lumea stie ca eu sunt fertil inca dinainte de adolescentă, adica din copilaria vietii mele de orasan de la periferia inteligentelor multiple si a centratului educatie per elev si per capita capitalist. Si, unde ai dori ca sa-l amplasam, dragostea mea infinita in taceri profund de adanci si de mare adancime? In dormitor, draga mea mea, in dormitor, sa te pot admira cum iti lustruiesti genunchii si cum dormi tu pe partea dreapta a perinii, cu ochii atintiti asupra cozii si aripioarele care ma propulseaza si cu ajutorul securitatii marine aproape de mine si de visele mele erotice cu Alba ca Zapada in perioada ei de migratie fara pasoport verde din cauza incalzirii globale si a emisiunilor de carbon in spatiul extraterestru din stratosefera cu raza de actiune medie spre foarete lungă.
Dar, zise navetistul, când voi rosti cuvintele: statul sunt eu, va trebui sa stau sau sa merg? Sa stai, draga, sa stai. Doar nu poți afirma, făcând reclama statului pe scaun în timp ce mergi, pas cu pas spre o Românie a lucrului statut? E o chestiune de logica elementara. Bine, zise zerodoctul. O sa stau pe tronul oferit de Bideu cadou. Auzi, dragostea mea. Sa stau precum gânditorul de la Hambgia sau precum gânditorul lui Rodin? Eu as înclină, ii sopti frumoasa cu genunchii adormiți din Pădurea Secerata, spre cultura Hamangia, doar ești om de cultura, intelectual autentic cu facultatea terminata la zi, pe locul oferit minorităților. Dar, coroana unde o sa mi-o comand. Cunosc eu, afirma aceeași frumusețe ofilita, un tehnician dentar. Face coroane deosebit de frumoase. Și ar mai fi florareasa din coltul strazii. Ști,ca la moartea decedatului tău unchi din partea mamei, care ti-a lăsat moștenire o pereche de pantofi noi pe jumătate, adică numai stângul, la ea am comandat coroana. Superb. În doua trei săptămâni ma voi hotara la cine sa o comand. Da auzi draga. Dacă sunt rege nu va trebui sa-mi iau o amanta? Exclus. Ai înțeles. Exclus. Nu ca m-ar deranja în mod deosebit, dar nu vreau sa te faci de rușine și sa bârfească toată lumea necivilizați pe seama ta. E suficient ca fac glume despre mobila din cutia craniana. Înțelegi? Hai draga, măcar una de proba. Asa, pentru o conversație intelectuala. M-am gândit la madam Pipidi. E supla intelectual și progresista. Imi plac progresistii, mai ales cei care lupta pentru o Românie curata, adică fără gunoie pe strada și în locuințe. Madam Pipidi. Doamne fereste-ma. Aia care era îndrăgostită de Băsescu. Da ce ma, amputatule. Tu ei rebuturile lui Base. Ia-o atunci pe Elena sau pe Anca Boagiu, ca ele sunt mai suple și mai maleabila decât madma de Pompadur.
Hai draga ca am testat piață, adică am glumit pe seama ta. Ma, zise enervata la culme genunchiata, ma tu nu glumești. Tu ești o gluma stupida de care m-am saturat ca să rad. Ce te-ai aprins asa, dragostea mea. Ca eu asa aprinsa nu te-am mai văzut de când am făcut focul ala de tabara și tu ai stat prea aproape de el și ți s-a aprins rochia, de a trebuit sa folosesc stingatorul cu praf și pulbere si te-am albit rău de tot, fiindcă tot satul vorbea despre tine și genunchii tai oferiti privirilor mulțimii revoltate de vise erotice cu eroziuni sufletești de morala laica și religioasa. Auzi, acum ca ești calma, sper ca auzi, pe cine o sa invitam la curte? Pe nimeni. O sa fim singur asa cum am fost o viata întreaga. Singuri cuc, ca să ți se audă și ție cucul cântând primăvară în prag de mai. Consoarta îl privi, o clipa insistent. E se fastaci și facu pe el. El îi stere buzele și zise: sunt obosita. Ma retrag. Și s-a retras strategic ca sa-si pregătească strategia de regina. El rămas singur, scoase din gura mai mulți porumbei negri decât albi cu gândul la tronul și supușii sai de rege al României pleca impiedecat intelectual și faptic ca să se întâlnească cu șefa de cabinet în zona gri a Palatului, zona supravegheata adivi alimentari, unde își continua conversația, fără contradicții, despre regalitate și noul sau statut de rage de animal de savana.
Ziua Delfinului a adus cu ea o mulțime de întâmplări. Uite… Toată lumea din București ştia că mâinile dirijorului Waderberg o pornesc haihui pe străzi şi că ridică fustele femeilor şi că le gâdilă, neruşinatele. Dar cum poţi să te superi pe nişte mâini? Am fi putut să ne supărăm pe dirijor, dar el alerga de dimineaţă şi până seara după nori să găsească simfonia ideală pe care o visa de ani de zile. Îşi îmbrăca surtucul ponosit şi-şi punea pe capul chel o căciuliţă împletită de domnişoara Margareta şi o lua la picior după nori, fredonând. Mâinile nu-l ascultau întotdeauna şi se desprindeau de trup hoinărind prin magazine şi prin baruri. Şeriful Nostroastusm le-a arestat de câteva ori şi chiar le-a încătuşat, dar mâinile dirijorului s-au eliberat nu se ştie cum. Pescuind barbuni în apele golfului, pictorul Tamerlain a văzut cometa Galo şi a înţeles că mâinile dirijorului Waderberg anunţau de fapt evenimente cosmice de vreme ce conturul lor se zărea foarte clar în coada cometei. Şi Rudolf, dirigintele poştei, a văzut fenomenul şi l-a chemat pe groparul Gaspar să i se alăture. Bărbierul Bascone s-a dus şi el după ei şi l-a târât pe Strada Mare pe Bankusian care era tot plin de spumă de bărbierit.