Cancelarul Angela Merkel va pleacă duminică într-un turneu african în Mali, Niger şi Etiopia, pentru ca ulterior să găzduiască la Berlin un summit la care vor participa preşedinţii din Ciad şi Nigeria. Scopul principal, scrie presa germană, este găsirea unor modalităţi de reducere a fluxului de imigranţi spre Europa.
Discuţiile din Mali, Etiopia şi Niger se vor axa pe imigraţie şi combaterea grupărilor jihadiste. Miercuri, 12 octombrie, după întoarcerea la Berlin, Merkel se va întâlni cu preşedintele Ciadului, Idriss Deby. Apoi, Merkel îl va primi pe preşedintele Nigerii, Muhammadu Buhari, liderul care luptă împotriva organizaţiei jihadiste Boko Haram.
„Interesul Germaniei este bunăstarea Africii”
“Interesul Germaniei este bunăstarea Africii”, a spus Merkel pentru Die Zeit înainte de a pleca în turneul african. Mai multă stabilitate şi un nivel de trai mai bun în Africa vor reduce numărul celor care îşi caută norocul în alte părţi, a spus Merkel. A ignora motivele care îi împing pe oameni spre alte zări “nu va rezolva problema”, a spus cancelarul.
Ciadul suferă de pe urma sectei, a oferit Merkel un exemplu. “Nu însemnă că orice om care este în dificultate acolo poate veni ca refugiat în Europa. Însă ar trebui să ne intereseze dacă 11 milioane de oameni pot trăi acolo sau nu”, a spus cancelarul.
Ambasadorul Germaniei în Niger a declarat că Berlinul va construi o bază militară aici pentru a sprijini misiunea ONU care lupta cu grupările jihadiste din Mali, ţara vecină. Germania are trupe în Mali şi Niger în cadrul misiunii MINUSMA, iar Merkel se va întâlni cu ei în timpul vizitei.
Această poziţie a lui Merkel a fost salutată de regele Iordaniei, care a lăudat “abordarea holistică” a Germaniei în privinţa imigraţiei. “Nu e vorba doar despre Siria şi Irak, este şi Nordul Africii şi Africa de Vest şi vreau să salut rolul cancelarului german, pentru că arată că sunt lideri care privesc problemele cu care ne confruntăm ca pe o problemă globală”, a spus regele Abdullah al II-lea.
Interesele companiilor germane
Aceasta este însă o jumătate a paharului. Nu trebuie uitat că şi preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, a fost în vizită în Africa în acest an, în Nigeria şi Mali. Tot pe fondul crizei migraţiei, el a fost însoţit de o delegaţie economică din care făceau parte Mercedes Benz, MAN, Siemens şi Voight. Atunci, Suddeutsche Zeitung scria: “Mulţi locuitori, mult petrol şi multe probleme. Acesta este rezumatul motivelor pentru care preşedintele pleacă pentru patru zile în Nigeria. Gigantul vest-african este cea mai mare economie a continentului şi graţie zăcămintelor sale de petrol este mai interesantă ca niciodata”. Acesta este motivul pentru care vizita a avut o componentă de afaceri importantă. “Afacerile germane au recunoscut că merită să investeşti în asemenea oraşe, precum Lagos”, a spus Gauck în februarie anul acesta. La doar câteva luni după vizita preşedintelui Gauck, în Mali şi Niger a urmat vizita ministrului german de Externe, Frank-Walter Steinmeier.
Săraca Africă este o piaţă importantă pentru marii producători de arme. În ultimul an, soluţia low-cost a Chinei a câştigat teren în Africa subsahariană. Beijingul a vândut aici mai multe arme decât SUA, Germania, Franţa sau Rusia. Poate că Berlinul a realizat că această tendinţă trebuie limitată. Germania a pierdut startul în goana după piaţa africană a resurselor. Schimburile africane ale Germaniei erau de doar 60 de miliarde de euro în 2013, faţă de 200 de miliarde ale Chinei. Doar 2% dintre companiile germane făceau afaceri în Africa şi doar 2% din exporturile de automobile germane luau calea Africii.
Africa, o victimă colaterală
Dincolo de aceste interse directe ale statelor occidentale în Africa, continentul negru este victima colaterală a politicilor anti-criză ale Occidentului. Prima problemă ţine de politica dobânzilor promovată de Federal Reserve din Statele Unite. După o perioadă de “relaxare cantitativă”, Fed a început să majoreze dobânda de referinţă. De fiecare dată când a făcut asta, valoarea monedelor statelor africane în raport cu dolarul a început să scadă şi a apărut o volatilitate neprevăzută în bugetele naţionale africane. Băncile centrale africane s-au trezit între ciocan şi nicovală – majorarea mimetică dobânzile pentru a opri căderea monedei naţionale în raport cu dolarul şi riscul de a opri creşterea economică prin îngreunarea în acest fel a exporturilor.
De cealaltă parte este politica Băncii Centrale Europene, care aplică dobânzi negative. Or, ţările din Africa care au plasamente în Europa se trezesc nu cu profit, fie el şi foarte redus, ci cu pierderi. Francul est-african şi francul central-african, cele două monede folosite în 14 state africane, sunt legate printr-o rată fixă de francul francez, acum de euro, şi în aceste economii sărace au loc cutremure de fiecare dată când Banca de la Frankfurt ia o decizie în interesul europenilor. Este puţin probabil ca Europa să renunţe la pârghiile de control asupra Africii, chiar dacă acestea produc pierderi în economia continentului, atât timp cât aceasta ar fi o renunţare în faţa uriaşei ofensive chineze. Muammar Gaddafi dorea crearea unei monede şi a unei bănci centrale africane, dar totul a fost oprit de „primăvara arabă”.
Peste toate acestea se adaugă şi influenţa Brexitului asupra ţărilor africane. În mod tradiţional, relaţiile comerciale ale fostelor colonii cu Marea Britanie erau unele puternice. Acum, spre exemplu, aceste state au de ales între Marea Britanie şi UE. Un exemplu este situaţia acordului de liber schimb dintre UE si Comunitatea Est Africană (Burundi, Kenya, Rwanda, Tanzania, Uganda şi Sudanul de Sud). Kenya este de departe campioana economică a regiunii şi face parte dintr-o altă categorie în clasificarea UE, motiv pentru care nesemnarea acordului de liber-schimb ar duce la taxarea produselor exportate în UE. Kenya și Rwanda au semnat la Bruxelles, în cursul săptămânii anterioare, aderarea la tratatul negociat încă din 2007. Problema este însă că Uganda nu doreşte semnarea tratatului după Brexit, iar Tanzania privilegiază acordurile de dezvoltare cu China şi Marea Britanie. Având în vedere că acordul de liber schimb nu poate intra în vigoare decât semnat de toate statele, economia kenyană poate fi marea perdantă a Brexitului.
Este puţin probabil ca ajutoarele pentru dezvoltare, vizitele şi încurajările venite din partea liderilor UE vor reuşi sa compenseze pierderile produse de politicile băncilor centrale din UE şi SUA, de goana după profit a producătorilor de arme sau de monopolul Europei supra monedelor africane amintite.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.