Aţi studiat problema exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice. Ce rămâne în urma unor asemenea exploatări?
În primul rând este vorba despre o ocupare a unor spaţii imense; sonde, reţele de transport, drumuri auxiliare, iazuri şi conducte. Va fi puternic afectată biodiversitatea zonei, se vor face despăduriri acolo unde situaţia o va cere, habitatele vor fi fragmentate şi biodiversitatea afectată. În plus, dacă acest lucru se întâmplă în zona unor aşezări umane, se ivesc probleme suplimentare. Există de asemenea marile probleme generate de injectarea în subteran a unor cantităţi enorme de fluid, apă aditivată cu nisip şi o serie de substanţe toxice. Reprezentanţii Chevron spuneau că doar 0,5% din cantitatea de fluid reprezintă substanţe chimice. Însă faceţi şi dumneavoastră calculul la 60.000 de litri care se injectează doar la o singură fracturare – iar la fiecare sondă procedeul se repetă de mai multe ori – şi veţi vedea câte tone de toxine vor rămâne în subsol şi la suprafaţă, căci, în medie, doar jumătate din fluid mai este recuperat după injectare.
Dar şi ceea ce se recuperează în iazuri sau batale poate infesta solul. Asta s-a întâmplat deja în mai multe localităţi din Statele Unite. De asemenea, există pericolul infestării pânzei freatice, una dintre cele mai mari îngrijorări ale populaţiei din zonele în care se practică metoda fracţionării hidraulice. Mai avem şi un risc seismic asociat. Spre exemplu, în Oklahoma, unde se înregistrau până la 50 de seisme uşoare pe an, în 2010 când s-au amplast peste 100 de foraje, s-a ajuns la 1.000 de cutremure. Legătura dintre aceste cutremure şi fracturarea hidraulică a fost evidențiată de măsuratori, care arată că epicentrele acelor cutremure sunt exact în zonele de foraj.
În Marea Britanie s-au suspendat temporar explorările după ce s-au înregistrat o serie de seisme în zona Blackpool, iar în Franţa s-a decis anult trecut interzicerea aceastei metode, deşi rezervele estimate de gaz de şist ale francezilor le depăşesc de zece ori pe cele ale României, Bulgariei şi Ungariei la un loc.
Bulgarii, după un refuz iniţial, se pare că vor mai studia problema…
Da, vom studia cu atenţie ce se întâmplă la vecini, căci problemele de mediu legate de pânzele freatice subterane, cel puţin cele din Dobrogea, vor trebui gestionate în comun. Avem apoi rezervaţii naturale, precum cea de la Mangalia, avem Adamclisi, situri arhelogice… foarte pervers gândită problema cu toate aceste amplasamente de explorare şi exploatare fără a se ţine cont de cultură, de turism, de istorie, de modul în care oamenii îşi rezolvă problemele curente. Dacă ţinem cont că în Dobrogea, alimentarea cu apă a localităţilor se face preponderent din subteran, apare un risc legat de alimentarea staţiunilor, de agricultură, de tot ceea ce înseamnă dezvoltarea locală.
Ce câştigăm în cel mai bun caz?
Statele Unite, prin legea energiei, au acordat subvenţii importante, sau reduceri de redevenţe pentru exploatările de resurse prin metode neconvenţionale. Ei îşi permit acest tip de exploatare, pentru că au zone întinse nepopulate. La noi, dacă acceptăm acest lucru, redevenţe mici, iar apoi cumpărăm gazul la preţul pieţei, oricum nu rezolvăm nimic. Iar în urmă vor rămâne deşeuri toxice, zone pustiite şi migrări masive de populaţie. Oamenii tocmai de asta şi protestează la Bârlad: „Ne dorim apa curată, dorim să respirăm un aer curat, nu dorim să ne îmbolnăvim copiii!”.
Ce ar fi de făcut?
Orientarea la nivelul statelor civilizate este una îndreptată spre valorificarea energiilor neconvenţionale. Rezervele de petrol, gaze şi cărbune sunt limitate şi se vor epuiza la un moment dat. În loc să dăm voie unor exploatări care presupun atâtea riscuri, ce facem noi? Amânăm inevitabilul, orientarea deciziei strategice a României, în sensul producerii de energie regenerabilă. Ne consumăm resursele pe care ne-am putea permite să le alocăm acestui sector. În general, statele responsabile adoptă deja asemenea decizii…
Pe cale de consecinţă, rezultă că avem o conducere iresponsabilă!…
Deciziile se iau gândindu-se doar un profit pe termen scurt, „hai să mai vindem ceva, hai să scoatem nişte bani rapid”, dar nimeni nu se gândeşte la costurile sau la beneficiile pe termen lung. Dacă se pune în balanţă costul obţinerii gazelor din şist, ceea ce rămâne în urmă şi ce ar fi de făcut după, ajungem la concluzia că vom plăti un preț mult prea mare. Este regretabilă și teribila lipsă de comunicare între guvernanţii de azi şi cetăţenii acestei ţări. Nu ştim nici până la această oră ce cuprind licenţele, contractele de explorare şi exploatare a gazelor de şist, astfel încât să putem avea un tablou complet al riscurilor la care ne supunem. Am cerut oficial desecretizarea acestor contracte!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.