Aventuri pline de revelaţii la Festivalul Internaţional de Teatru „Interferenţe”

La Cluj începe azi cea de a patra ediţie a Festivalului Internaţional Interferenţe, care va dura 12 zile, până în 8 decembrie, cu 23 de spectacole din patru continente, cu nume importante ale teatrului universal.

Tompa Gabor, Directorul Festivalului, ne-a dezvăluit câteva dintre secretele acestui eveniment care întotdeauna ne-a surprins şi ne-a făcut să descoperim ultimele tendinţe ale mişcării teatrale contemporane internaţionale.

”Cu ocazia primelor ediţii ne-am propus aducerea laolaltă a diverselor culturi teatrale şi prezentarea celor mai importante tendinţe ale scenelor internaţionale, ca mai apoi să ieşim din incinta teatrului şi să creăm interferenţe spaţiale, incluzând celelalte locuri culturale din Cluj, ca Fabrica de Pensule, Teatrul Naţional, Muzeul de Artă Cluj Napoca, Casa Tranzit, o fostă sinagogă, creând astfel un dialog al spaţiilor. Nu aş vrea să omit nici colaborarea cu TIFF Transilvania.

Neguţătorul din Veneţia al Teatrului Habima

Ultima ediţie a vorbit despre influenţele reciproce, rădăcinile comune, într-un cuvânt interferenţele dintre muzică şi teatru. Tema pe care am ales-o acum este Mărturiile Corpului. Această denumire îi aparţine lui George Banu, care anul acesta este şi consilier în ceea ce priveşte selecţia Festivalului. Un subiect extrem de generos, extrem de bogat în sensuri şi în modalităţi semantice, abordate din mai multe unghiuri şi în mai multe stiluri. Noi, fiinţele umane, suntem mereu preocupaţi de corporalitatea noastră, de apariţia noastră fizică, de îmbătrânirea, temporalitatea noastră, efemeritatea, conceperea noastră întru naştere, de bolile noastre dureroase, de sexualitate, practic tot ce ne leagă de alchimia misterioasă a trupului de la întruparea Cuvântului încoace. Există alt spaţiu mai potrivit pentru a ne confrunta cu aceste întrebări în realitatea lor concret trupească, decât teatrul? Căci el, Teatrul, este axat pe prezenţa actorilor şi a spectatorilor, pe interdependenţa şi interferenţa lor în spaţiul specific al ludicului.

Materia primă, modalitatea de expresie indispensabilă a teatrului este corpul uman. Cele mai importante tendinţe ale teatrului contemporan – în care graniţele dintre teatru şi arta performativă tind din ce în ce mai mult să se contopească – îşi propun redefinirea noţiunii de corporalitate, aducând publicul în faţa unor experienţe noi. În loc de dialog, încearcă să creeze experienţa simultană a memoriei trupului, după cum afirma Jan Kott, într-un spaţiu împărtăşit, în care responsabilitatea performerului şi cea a privitorului cresc infinit, participarea lor căpătând valoare de acţiune. În ultimul timp graniţele dintre arta teatrului şi performance tind să se contopească din ce în ce mai mult. Participarea trupului este legată de o problemă esenţială, anume prezenţa, nu numai fizică, atât a actorului, cât şi a spectatorului. Mă gândesc la experimentul pe care l-a făcut de curând Marina Abramovic la Muzeul de Artă Modernă din New York, faţă în faţă cu mii de persoane, când timp de foarte multe ore, a stat fără să mănânce şi să bea. Această întâlnire s-a redus de fapt la o esenţă, o privire ochi în ochi, această întâlnire în care performance-ul sau teatrul au devenit în acelaşi timp şi povestea privată a două persoane. Deci, aş putea spune că gândindu-mă la acest experiment am încercat să organizez acest Festival.

Un duşman al poporului în regia lui Thomas Ostermeier deschide festivalul

Va renaşte oare corpul uman atât de mult glorificat, divinizat, idealizat, chinuit, torturat, umilit şi aneantizat de-a lungul Istoriei? Există oare mântuire?

Acestea sunt întrebările pe care spectacolele selecţionate pentru această ediţie încearcă să le pună în discuţie. Printre evenimentele remarcabile ale programului, sperăm variat, se numără prezenţa pentru prima dată a Companiilor Schaubühne din Berlin şi Cheek by Jowl din Londra, cu creaţiile regizorilor contemporani de excepţie, Thomas Ostermeier şi Declan Donnellan.

Dar tot elemente de noutate reprezintă şi prezenţa extraordinarului artist de teatru şi performance sud-african William Kentridge, a trupei de dans mexicane Lux Boreal, a artiştilor Companiei Teatr Zar din Wroclaw, cunoscută ca moştenitoare a teatrului lui Grotowski, care vine cu spectacolul Caesarean Section – Eseu despre sinucidere, despre problema avortului. Structura muzicală a fost dezvoltată din mai multe cântece polifonice corsicane în care s-au introdus melodii româneşti, bulgăreşti, islandeze şi cecene. Această creaţie a fost masiv influenţată de literatura Aglaiei Veteranyi. Director de companie Magdalena Madra.

Să adăugăm Compania olandezo-americană Transversal Theatre din Amsterdam şi Compania italiană a Teatrului Naţional din Rijeca.

Viktor sau copiii la putere în regia lui Silviu Purcărete

Tot pentru prima dată se află la Cluj şi Teatrul Babilonia din Padova, cu spectacolul The End.

Printre marii artişti care revin se numără Jaram Lee, minunata interpretă de Pansori din Coreea de Sud, al cărei Mutter Courage a fost unul dintre momentele de vârf ale ediţiei trecute. Vom putea vedea cea mai recentă producţie a lui Josef Nadj, Paysage inconnu. Teatrul Habima din Tel Aviv se întoarce cu spectacolul Neguţătorul din Veneţia, în regia preşedintelui Uniunii Teatrelor din Europa, Ilan Ronen.

Dintre spectacolele din ţară vom avea în program un spectacol al Teatrului Nottara şi o producţie a Centrului Cultural ArCuB şi, bineînţeles, spectacole ale Teatrului Maghiar din Cluj.

Teatrul Kosztolanyi Dezso din Subotica vine şi el pentru prima dată, cu Roses, un spectacol fără vorbe, regizat de Andras Urban. Aceasta este o metodă artistică în care un spectacol anterior stă la baza celui nou. Este vorba de Trandafirul din Chişinău de Otto Tolnai.

Christophe Gregoire şi Camille Cayol în Ubu Roi în regia lui Declan Donnellan

Teatrul Jel va reprezenta şi el Voivodina, iar seria de spectacole din programul principal se încheie cu spectacolul Wozzeck al studenţilor italieni de la Grup Presence IUAV, Veneţia.

Kafka Project, în regia şi mişcarea scenică semnate de Karina Holla, este bazat pe Procesul şi Metamorfozele lui Kafka. Acesta obişnuia să spună că uneori avea senzaţia că îi trec nişte graniţe prin corp. Geniul din Praga nu a fost singurul care avea acest sentiment al constrângerii. Cu toţii suntem prinşi în capcana unor structuri politice, economice, religioase, care ne divizează şi ne fac nefericiţi, limitându-ne libertatea de mişcare şi exprimare, privându-ne de demnitate. Graniţele despre care vorbeşte acest spectacol sunt şi cele intime, secrete, care ne străbat gândurile. Coregrafia prevalează asupra cuvântului rostit în interpretarea actorilor de la Zajc Rijeka din Croaţia. Spectacol care celebrează intrarea Croaţiei în Uniunea Europeană.

Lamb în regia lui Philippe Adams

Nu vor lipsi nici de această dată lansările de carte, concertele şi expoziţiile. Ne-am dorit ca festivalul Interferenţe să rămână unul competitiv”, mărturisea Gabor Tompa, director şi selecţioner al Festivalului Internaţional de Teatru Interferenţe.

Programul debutează cu spectacolul Neguţătorul din Veneţia, în regia lui Ilan Ronen, care este şi directorul artistic al Teatrului Habima. Decorul: Shani Tur. Costumnele Maor Zabar. Muzica: Ori Vidislawski.

Cu: Alon Ophir, în rolul lui Antonio, Shahar Raz în rolul Principelui Marocului, Roi Miller în cel al lui Bassanio, Hila Feldman în cel al Portiei.

Bassanio, un tânăr veneţian, încearcă să obţină mâna Portiei, o frumoasă şi bogată moştenitoare din Belmont. El apelează la prietenul său Antonio, neguţător din Veneţia, pentru un împrumut de 3.000 de ducaţi. Dar averea acestuia e investită într-o flotă aflată pe mare, aşa că e obligat să împrumute şi el bani de la Shylock, un cămătar evreu… Dar mai multe veţi afla în acest spectacol, pe care vă sfătuim să nu-l rataţi, la Sala Studio a Teatrului Maghiar.

Le Sacre du printemps, în coregrafia Pinei Bausch

La Sala Mare veţi putea urmări în deschiderea Festivalului Un duşman al poporului, semnat de celebrul Thomas Ostermeier, în interpretarea actorilor de la Schaubühne din Berlin, printre care, Christoph Gawenda în rolul Dr. Stockmann, Ingo Hülsmann, în cel al Angajatului Primăriei, iar în cel al Doamnei Stockmann apare Eva Meckbach.

Doctor Stockmann descoperă că izvorul cu apă de băut şi pentru băi este infestat cu microorganisme patogene din cauza unor deversări industriale. Acesta vrea să-şi publice concluziile în ziarul local şi cere consiliului orăşenesc să schimbe traseul conductelor. Jurnalişti şi cetăţeni obişnuiţi îi promit sprijinul. Însă fratele său, Peter, primarul, se arată îngrijorat: prosperitatea economică a staţiunii balneare va fi ameninţată. Subit, sprijinul pentru Stockmann începe să dispară şi se încearcă muşamalizarea problemelor cu apa contaminată. Drama lui Ibsen pendulează între onestitate şi fanatism. În ce măsură este posibilă transparenţa într-o lume comercială? La Conferinţa de presă, Gabor Tompa vorbea despre asemănarea acestui subiect cu ceea ce s-a întâmplat la Cluj şi Roşia Montană, punându-ne întrebarea: trebuie spus adevărul?

Jaram Lee în Sageon-ga

Dimineaţa se desfăşoară Mese Rotunde în care sunt dezbătute spectacolele din seara precedentă. Va avea loc o Masă Rotundă intitulată Ibsen contemporanul nostru. Ecologie şi capitalism, de la Un Duşman al poporului la Roşia Montană, într-un viu dialog cu creatorii spectacolului. Regizorul Thomas Ostermeier este foarte interesat să vadă cum sună acest spectacol, cum este recepţionat în situaţia în care ei vor încerca să introducă chiar elemente specifice zonei în care este prezentat.

Cu nerăbdare este aşteptat şi spectacolul reputatului regizor Declan Donnellan, Ubu Rege după Alfred Jarry.

În 2007, Peter Brook i-a invitat pe Declan Donnellan şi pe scenograful Nick Ormerod să lucreze cu un grup de actori care să joace Andromaca lui Racine. Ca urmare a succesului internaţional al acelei producţii, Compania Cheek by Jowl a apelat la aceiaşi actori pentru noua producţie cu Ubu Rege.

Mama şi tatăl Ubu, excesivi, antisociali, furtunos-dinamici, cu un singur scop în viaţă: să ia puterea – ne înspăimântă la fel de mult pe cât ne distrează. Dincolo de toate, spectacolul înfăţişează un infantilism vicios, ameninţător, la fel de violent precum cel al copiilor. Ubu articulează violenţa potenţială care există în fiecare din noi.

Brad de Crăciun la familia Ivanov, în regia lui Andras Urban

Fie că e opera unui geniu sau o mâzgălitură de şcolar, acest produs al unui final de secol flămând de forme noi dovedeşte o neobişnuită simplitate, punându-ne în legătură cu instinctele noastre cele mai primitive.

Tatăl Ubu – Chrispophe Gregoire. Mama Ubu – Camille Cayol. Regele Venceslas – Vincent De Boüard, Regina Rosemunde – Cecile Leterme.

Spectacolul va putea fi vizionat pe scena Teatrului Naţional din Cluj.

Tompa Gabor şi-ar fi dorit să aducă un alt spectacol, Furtuna, în aceeaşi regie, dar din punct de vedere tehnic a fost foarte dificil.

Caravaggio terminal în regia lui Robert Woodruff

Sâmbătă, publicul va putea aplauda spectacolul-concert Paper Music, al lui William Kentridge&Philip Miller, urmat de un dialog cu creatorii, mai puţin cunoscuţi la noi. Este cel mai recent proiect bazat pe colaborarea dintre artistul vizual William Kentridge, actor, coregraf, din Africa de Sud, şi muzicianul Philip Miller. Parteneriatul lor artistic datează din 1993, de la filmul Felix în exil.

Şi de data aceasta, Tompa şi-ar fi dorit să aducă un alt spectacol, mult mai amplu, Refuzul timpului, pe care l-a văzut la Paris, care vorbeşte despre aceleaşi graniţe interdisciplinare, foarte delicate şi fragile.

Paper Music este un acompaniament live pentru pian şi voce, pentru trei filme noi din instalaţia multimedia The Refusal of Time. Spectacolul melanjează noi muzici pentru vechi filme, noi muzici pentru noi filme şi noi muzici pentru filme inedite. În cine-concert evoluează Philip Miller, Vincenzo Pasquariello şi Joanna Dudley, voce, cei care au creat o lume sonoră extraordinară pentru aceste filme.

Scenă din Cel care închide noaptea, în regia Nonei Ciobanu

The End, după textul şi în regia Valeriei Raimondi şi ale lui Enrico Castellani, este o scufundare în tăcerea, în cenzura, în anxietatea ce înconjoară azi moartea. Acum moartea nu există. E greu să vorbeşti despre ea. Nimeni nu discută despre nimeni, şi nici n-o pomeneşte. Este cel din urmă tabu. Moartea e tăinuită, ascunsă şi socotită drept ceva ce nu face parte din viaţa noastră. Când suntem obligaţi să înfruntăm moartea într-o manieră subită şi brutală, frica noastră iese la iveală. Moartea nu se schimbă. E un spectru întunecat de care ne e cumplit de teamă. Într-un fel tragic. Într-un fel comic.

Va fi adus şi un Omagiu Pinei Bausch, fiind proiectate spectacolele Café Müller, Le Sacre du Printemps şi Orfeu şi Euridice.

Josef Nadj, Cântecele lui Wilhelm

Prin Cântecele lui Wilhelm, în regia lui Josef Nadj, în interpretarea actorilor Teatrului Jel din Serbia, coregraful lucrează pentru a doua oară cu aceste poeme. Prima dată în 1992, spectacolul a fost prezentat în Franţa sub titlul Scările lui Orfeu. Pentru această producţie a făcut apel la Istvan Bicskei, cu care colaborează de atunci în mod constant. Acesta întruchipează pentru a doua oară figura lui Wilhelm, nebunul satului, Vrbas, acum însă spune şi poezii, alături de câteva texte de Nietzsche. Nadj ilustrează personajul pur filosofic al lui Willi printr-o îmbinare a triadei Idiotului cu cel al Artistului şi al Oglinzii.

Cel de al doilea spectacol adus de Josej Nadj este Paysage inconnu, peisajul reprodus în atâtea tablouri. Nu e vorba de un peisaj abstract, ci de o panoramă reală, nu departe de Kanjiza, oraşul natal al artistului în Voivodina. Acest peisaj interior se înfăţişează a fi ca al unui străin invitat la masă de convivi poeţi şi prieteni ai coregrafului: Otto Tolnai, poetul, Pihamer Dobo, pictorul vagabond, şi Toni Kovacs, fostul luptător devenit sculptor, iau parte la cina bucolică a peregrinărilor spirituale în care arta şi creaţia sunt trăsături esenţiale.

Dansatori: Joef Nadj şi Ivan Fatjo. Concepţie Josef Nadj.

Kafka Project, în regia lui Karina Holla

Incitant se anunţă şi spectacolul lui Pippo Delbono şi Alexander Bălănescu, Amore e carne, în regia lui Pippo Delbono, muzica Alexander Bălănescu. ”Acest spectacol reprezintă întâlnirea mea cu vioara. Vioara la care cânta tatăl meu seara când se întorcea acasă. Vioara ce aparţine unei bănuite înrudiri a familie mele cu Niccolo Paganini. Vioara demonului… Când l-am auzit pe Bălănescu cântând la vioară am auzit nişte note ce ieşeau precum tânguirile sufletului. Am mai auzit asemenea note ce nu mă lăsau să dorm şi când eram copil. Şi am ami auzit acolo cântecul altei vieţi, al exilului, al mândriei unui popor, cântecul unei ţări deosebit de frumoase şi triste: România. Vocea şi vioara s-au întâlnit contopindu-se cu vorbele lui Pasolini, Rimbaud, Whitmann, Elliot, încercând să găsească tainicele fire roşii, poate magice, care leagă oamenii şi poveştile dincolo de diferenţe, de naţiuni, de limbă, dincolo de fiinţa ce încă există aici, dincolo de fiinţa plecată deja. Cine ştie, poate că muzica este povestea secretă care ne leagă şi dă armonie lucrurilor”, afirma marele artist Pippo Delbono.

Marius Manole şi Alexander Bălănescu în Însemnările unui nebun

Fractalicious, în regia lui Guy Zimmerman şi regia de film semnată de Michael Moshe Dahan. Coregrafia: Jessica Emmanuel şi Sheron Wray. Este un spectacol care combină resursele media, spaţiul, conştiinţa şi realitatea, fiind expozitiv, ironic, sincer şi comic. Un actor redă diversele sentimente prin care trece un profesor, sentimente ce se revarsă haotic, reorganizând o prelegere stilizată.

Iubitorii dansului se vor întâlni cu coregrafia lui Phillip Adams, Lux Boreal, din Mexic. Lamb e un flux-reflux de referinţe biblice, folclorice şi mitice sub forma liberă a unei misse catolice plină de contradicţii religioase. Ca o poveste, Lamb vorbeşte despre primele iniţieri, ritualuri şi vise ale nemuririi. Figura centrală a călăuzirii este ciobăniţa ce-şi poartă turma într-o călătorie pastorală spre o ţară promisă. Lamb este un amalgam de referinţe tradiţionale şi moderne, prezentate cu o francheţe ce sfidează temerile despre mortalitate şi moarte.

Medio Monte în scenografia lui Helmut Sturmer

Sacheon-ga, interpretată de excelenta cântăreaţă-actriţă coreeană Jaram Lee, acompaniată de o formaţie tradiţională de trei actori în roluri feminine. Într-o zi fierbinte de vară, trei vizitatori suspecţi, ce-şi spun Dumnezeu, sosesc în oraşul Sacheon din Coreea. Ei vor să găsească un om bun care duce o viaţă fericită. Caută persoana respectivă din casă în casă, dar numeni nu pare bun şi fericit. Chiar înainte de a pleca o întâlnesc pe Sun-deok, o femeie bună la suflet… Jaram Lee este o excelentă interpretă de pansori, artă coreeană a povestirii cântate, însoţită de o tobă. Este renumită pentru dificultatea tehnicii vocale, a ritmului şi a melodiilor ei. Regia spectacolului, inspirat după piesa lui Bertold Brecht, Omul cel bun din Sâciuan, îi aparţine lui In Woo Nam.

Odiseu pe făraş povesteşte Odiseea prin intermediul unor obiecte de uz casnic. Avem de toate, de la strecurătoare până la tirbuşon şi varză creaţă, chiar şi soldăţei bonbon înveliţi în hârtie colorată. Aici ni se spune povestea întoarcerii acasă a lui Ulise într-o limbă modernă, contemporană.

Regia spectacolului este semnată de Philippe Genti şi de Mary Underwood, care l-au mai pus în scenă şi cu trupa lor din Franţa. La Teatrul Barka, povestea ne este spusă de către trei actori: Kriszta Szorcsik, Balazs Devai şi Balazs Jeger.

Pippo Delbono şi Alexander Bălănescu în Amore e carne

Dintre spectacolele din ţară, să menţionăm Brad de Crăciun la familia Ivanov, în interpretarea actorilor Teatrului Maghiar de Stat din Cluj: Viola Gabor, Vata Lorand, Albert Csilla, Dimeny Aron, Imre Eva, Laczo Julia, în regia lui Urban Andras. Scenografia: Carmencita Brojboiu. Pe de o parte, acest spectacol îl putem interpreta ca pe o piesă suprarealistă în care absurdul apare ca poezie, ca pe un limbaj conceptualist. Refularea sexuală, ipocrizia socială, caracterul oprimant al normelor şi legilor sunt prezente tot timpiul în piesă. Literatura şi teatrul se rescriu reciproc încă din forma lor scrisă şi dau naştere astfel unui adevăr specific.

Şi tot în interpretarea actorilor de la Teatrul Maghiar, publicul va putea viziona Caravaggio Terminal, în regia lui Robert Woodruff. Text şi dramaturgie: Andras Visky. Scenografie: Carmencita Brojboiu.

Din distribuţie: Csilla Albert, Balazs Bodolai, Aron Dimeny, Ervin Szucs, Csilla Varga.

Directorul Festivalului Interferenţe, regizorul Tompa Gabor

Caravaggio, un artist contemporan din speţa celor foarte greu de suportat, este extrem de talentat, în plus e incapabil nu numai să mintă, dar şi divagările îi sunt foarte incomode. Banii nu îl interesează prea mult. Cu toate că încasează cele mai mari onorarii, de regulă risipeşte. Nu lasă nimic în urma lui, doar o operă relativ restrânsă, fără de care însă nici Rembrandt, nici arta fotografică nu ar putea fi imaginate.

În Cel care închide noaptea, spectacol al Teatrului Maghiar din Cluj, în regia Nonei Ciobanu, relaţia dintre dominant şi submisiv este extrem de actuală şi poate exista în familie sau într-un cadru mai larg al societăţii. Un fost ofiţer nazist şi o fostă deţinută de lagăr, între care a existat o relaţie pornită printr-un abuz sexual, se întâlnesc întâmplător la Viena după 13 ani de la terminarea războiului. Cei doi protagonişti sunt prinşi în cuşca destinului lor întunecat şi în cuşca istoriei. Au nevoie de reconstituirea trecutului în scopul de a curăţa, a înţelege, a se pedepsi pe ei înşişi. Ei acceptă să vadă lumea unul prin ochii celuilalt. Între ei se stabileşte o relaţie dinamică între victimă şi opresor.

Cu: Gabor Viola şi Enikö Gyorgyjakab.

Scenariul i-a fost inspirat de filmul Lilianei Cavani, Portarul de noapte.

Eseistul şi criticul de teatru George Banu, Consilierul artistic al Festivalului

Viktor sau copiii la putere, de Roger Vitrac, în regia lui Silviu Purcărete, scenografia lui Dragoş Buhagiar, muzica lui Vasile Şirli, este o producţie a Teatrului Maghiar din Cluj. Din distribuţie: Dimeny Aron, Bogdan Zsolt, Kato Emoke, Varga Csilla…

Ne confruntăm cu o lume bulversată care şi-a pierdut valorile, în care adulţii citează lungi pasaje din Enciclopedia Larousse, vorbesc simultan şi se comportă ca nişte copii. Nu ne uimeşte faptul că Viktor îl ”călăreşte” pe generalul Lousegour sosit la cină, că adulţii îşi trăiesc poftele sexuale excesive în faţa copiilor. Totul devine imprevizibil, iar limbajul contrazice regulile minţii lucide. Toate acestea ne duc cu gândul la mişcarea suprarealistă, viaţa este de fapt un vis, o halucinaţie, o hipnoză.

Medio Monte este o lume labirintică, o experienţă individuală care începe de la intrarea în Colonia Pictorilor, un spaţiu fără timp. Acolo epocile se interferează şi astfel se creează un spaţiu de întâlnire între personajele din epoca barocă, artiştii începutului de secol XX care au întemeiat celebra Şcoală de pictură de la Baia Mare şi cei care o continuă, artiştii de azi. Liz şi Henrieta sunt cele două personaje interpretate de Florin Vidamski şi Richard Balint care se vor aventura în labirintul din Monte Medio. Limbajul performance-ului este unul complex şi aminteşte de Teatrul No japonez prin structura exactă a partiturii de joc.

Visky Andras, Directorul artistic adjunct

Regia Mihaela Panainte. Scenografia Helmut Stürmer.

Nu va lipsi nici spectacolul în regia lui Gabor Tompa, Noul locatar, în interpretarea actorilor Francisco Alfonsin şi Ada Navrot.

”Într-o epocă a globalizării în care toţi circulăm sau ne mutăm dintr-un oraş în altul, în care treceri de la o limbă la alta se întâmplă atât de repede încât ajungem să nu mai ştim cine suntem, piesa lui Eugen Ionescu, Noul locatar, pare să vorbească chiar despre noi. Un spectacol despre adaptare şi despre neputinţa de a renunţa la amintirile de lângă şi din noi.”

Însemnările unui nebun, spectacol al ArCuB-ului din Bucureşti, în regia lui Felix Alexa, este un spectacol unic, în care umorul şi drama se întrepătrund pe măsură ce nebunia, creatoare de lumi paralele, acaparează mintea personajului principal măcinat de tristeţe şi frustrări.

”Când singurătatea şi lipsa de perspective ajung să ne chinuie, unica posibilitate de evadare din realitatea ostilă rămâne imaginaţia. Astfel putem construi un nou univers, în care totul este posibil, iar graniţa dintre lumea reală şi cea plăsmuită devine fragilă.

Ce poate fi mai potrivit în zilele noastre, când lumea pare că se răstoarnă cu totul, decât această nebunie gogoliană?”, se întreabă Felix Alexa.

Îi veţi putea aplauda pe Marius Manole şi pe Alexander Bălănescu în acest spectacol neliniştitor.

Nu vor lipsi nici spectacole Off, aşa cum este concertultinerei formaţii de jazz pragheze Bucinatores Orchestra. În ultima vreme, membrii acestei formaţii apar ca o orchestră de jazz de avangardă care se inspiră din muzica clasică a celei de a doua jumătăţi a secolului XX, dar care foloseşte şi muzica electronică. Pe de altă parte, formaţia iniţială în care activează azi şase muzicieni cântă ca o trupă de alămuri funk-jazz-rock veselă, complet acustică, ştiind cum să abordeze atmosfera de înmormântare cu umor.

Regizorul de scenă Sinko Ferenc şi Leta Popescu au construit un univers aparte în spectacolul Parallel, plecând de la experienţele celor doi protagonişti, Lucia Mărneanu şi kata bodocki-jalmen. Creat din propunerile celor două artiste şi din texte scrise de întrega echipă, spectacolul provoacă printr-o abordare directă a temelor: corp, identitate sexuală, refulare, acceptare.

Un rol important în cadrul Festivalului îl vor ocupa workshop-urile. Unul dintre ele este cel susţinut de Josef Nadj, care afirma: ”Jocul, mişcarea, teatrul actul creativ – viaţa mea e compusă din toate acestea”.

UNATC organizează în cadrul Festivalului Interferenţe Seminarul dedicat tinerilor critici de teatru. Grupurile de lucru sunt îndrumate de critici de teatru cu experienţă ca Jean-Pierre Han din Franţa şi Mark Brown din Scoţia.

Şi în acest an, Jaram Lee va fi prezentă cu o interpretare a unui text de Brecht, Sacheon-ga. Scopul workshopuului – Pansori – pe care aceasta îl va susţine este aceea de a-i familiariza pe participanţi cu elementele de bază ale acestui gen de teatru tradiţional corean. De fapt, denumirea Pansori este o combinaţie de cuvinte: pan (scenă mare, loc de adunare) şi sori (cântec) şi reprezintă o metodă de joc, de fapt o comunicare strânsă cu publicul.

Vor fi vernisate mai multe expoziţii: Corpul ca un dar, expoziţia de fotografii a Mihaelei Marin despre care va vorbi, într-o conferinţă incendiară, George Banu. ”Corpul ca un dar… corpul prezent ce se consumă şi împlineşte fie prin exces, fie prin discreţie, fie solitar, fie comunitar. Corp multiplu, mereu nou şi mereu acelaşi, corpul viu, ofrandă adusă scenei. Acest corp tăcut, lipsit de vorbe, relevă secretul actorului ce se dăruie. Să-i mulţumim fotografului ce îl dezvăluie, Mihaela Marin.”

Pe lângă calitatea sa de coregraf, Josef Nadj este angajat în sculptură, desen şi fotografie. El a dezvoltat în expoziţia Fotograme o relaţie profundă cu o nouă tehnică a autoexprimării în timpul repetiţiilor în teatru. La el, mişcarea influenţează în mod inevitabil jocul luminii. O secţiune semnificativă a selecţiilor sale poate fi văzută în momentul de faţă la Muzeul de Artă din Orleans.

Nu va lipsi nici o interesantă expoziţie cu lucrări din patrimoniul Muzeului de Artă din Cluj, curator Gabor Tompa. Pânzele lui Reszezegh Botond au o însuşire rară. E puterea lor de a face ochii să audă, nu doar să vadă. Cu cât priveşti mai atent siluetele acestea din afara timpului şi a lumii, cu cât te adânceşti în aburul care te învăluie, cu atât percepi mai repede şoapte, vorbe şi în final un strigăt: Opriţi bâlciul/ Daţi coaja lucrurilor la o parte şi căutaţi-vă sufletele pierdute.

Vor fi lansate şi numeroase volume, precum Grotowski: Teatru şi ritual. Scrieri esenţiale, Peter Brook: Spaţiul gol, Pippo Delbono: Teatrul meu şi Tadeusz Kantor: Scrieri despre teatru, Geroge Banu: Scena modernă. Mitologii şi miniaturi, Monologurile neîmplinirii, Parisul personal.

Programul Festivalului a presupus o muncă asiduă, depusă de George Banu, Consilier artistic; Kovacs Kinga, director de programe; şi Visky Andras, director artistic adjunct, şi bineînţeles de mentorul acestui eveniment, Tompa Gabor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.