”Europa nu mai poate aștepta”, spun pe o singură voce Franța și Germania. Uniunea Europeană nu mai poate funcționa în actuala formulă. Este nevoie de o Europă cu două viteze, cu un nucleu dur format din zona euro și apoi țările non-euro. Este nevoie de un buget al zonei euro, de un comisar pentru euro, de un regim de taxe unitar, de reforme identice pentru piața muncii, dar și pentru stabilirea unor salarii minime în toate statele euro. Controlul democratic al instituțiilor europene trebuie întărit – este necesar un parlament al zonei euro – trebuie creat un sentiment comun de apartenență. Germania și Franța își vor asuma din noul rol de motor al integrării europene și vor duce la capăt acest proiect.
Toate acestea au fost prezentate de miniștrii francez și german ai Economiei, Emmanuel Macron și Sigmar Gabriel, într-un articol publicat de mari cotidiane din Marea Britanie, Franța, Germania, Spania și Italia.
Macron și Gabriel s-au întâlnit în ultimul an cel puțin o dată pe lună în mai multe orașe din țările lor. Surse din echipa lui Macron au declarat că miniștrii au reușit să închege o relație foarte apropiată si ca au comunicat aproape zilnic prin email-uri… în limba engleză. Articolul menționat a fost publicat după o întâlnire care a avut loc la un hotel din Paris.
Când o bună parte din presa britanică, dar și din cea americană, acompaniate cu satisfacție de propaganda rusă, au început să completeze zilnic necrologul Uniunii Europene și să lanseze nenumărate mesaje eurosceptice, se pare că primele doua forțe economice și politice ale UE au decis să-și reia rolul istoric de locomotivă a Europei, este mesajul ce poate fi citit printre rândurile editorialului celor doi miniștri.
Acțiunea celor doi miniștri este eminamente politică la acest moment. Mesajul principal este însă foarte important – UE trebuie să oficilizeze și să instituționalizeze modelul uniunii cu doua viteze. Cei doi miniștri pledează pentru un buget comun al zonei euro, care ar oferi pârghiile pentru o ”stabilizare automată” în perioade de criză.
Viitoarea Uniune trebuie să insiste și pe componenta sa socială, spun ce doi. ”Uniunea economică și socială va implica nu numai reforme structurale (piața muncii, mediul de afaceri) și reforme instituționale (guvernanța economică), ci și convergența socială și a taxării (salarii minime și taxe corporative armonizate)”.
Se mai are în vedere formarea unui grup al zonei euro în Parlamentul European, o formulă embrionară a unui parlament al zonei euro, și crearea postului de comisar al zonei euro, însărcinat cu disciplina fiscală, crearea de locuri de muncă, creștere economică și investiții.
”Această nouă arhitectură este esențială nu numai pentru a oferi politici mai bune pe termen scurt, ci și pentru a asigura stabilitatea politică și economică a euro și a uniunii pe termen lung. Trebuie să găsim și să aplicăm mijloacele prin care interesul general european va înceta să mai pară diferit de cel național. Scopul nostru comun este să facem de neconceput ca o țară care își urmărește interesele naționale să ia în calcul un viitor fără Europa sau în cadrul unei uniuni mai slabite. Putem să atingem acest scop prin solidaritate și diferențiere. Franța și Germania au responsabilitatea să deschidă drumul, pentru că Europa nu mai poate aștepta”, scriu cei doi ministri.
Mesajul a fost interpretat ca răspuns dat planurilor premierului britanic David Cameron de renegociere și modificare a tratatelor europene, cu scopul de a obține o Uniune mult mai laxă și cât mai multe derogări pentru țara sa. Este în egală măsură un răspuns la avertismentele Atenei privind părăsirea zonei euro. Deși mult mai puțin menționate în presa internațională, consecințele pentru statele non-euro ale instituirii unei Europe cu două viteze nu sunt mai puțin importante. Proiectul a fost menționat limpede pentru prima dată de fostul președinte Nicolas Sarkozy și reluat apoi în nenumărate analize care trasau ”granița” primului cerc concentric al UE nu departe de celebra linie a lui Samuel Huntington.
Deși cei doi miniștri spun clar că Europa lor diferă fundamental de cea a lui David Cameron, modalitatea prin care ei își imaginează reformarea UE este identică cu cea susținută de premierul britanic – amendarea tratatelor și nu conceperea unui nou tratat. Macron a și avertizat că europenii ar respinge un nou tratat în cadrul unui referendum.
Proiectul celor doi miniștri ar putea părea unul consistent și reflectând memoria instituțională a cooperării franco-germane. Der Spiegel amintea de doi consilieri apropiati (Xavier Musca și Nikolaus Meyer-Landrut) ai lui Nicolas Sarkozy si Angelei Merkel pasionați fiecare de cultura celeilalte țări, care comunicau permanent și concepeau proiectele de salvare a zonei euro, având însă grijă să nu intre în atenția presei.
Pe de altă parte, criticii proiectului Macron-Gabriel susțin că aceștia nu încercă decât să câștige capital de imagine în țările lor. Sigmar Gabriel este liderul Partidului Social-Democrat din Geermania, vioara a doua a coaliției conduse de Merkel, are o influență limitată și o sarcină uriașă – să realizeze tranzitul industriei energetice germane de la energia nucleară. Emmanuel Macron este un socialist ce are sarcina ingrată de a aplica în Franța reforme indicate tocmai de la Berlin (proiectul său de reformă fiind deseori numit nu Macron, ci Micron). Criticii mai susțin că Macron și Gabriel se pot gândi la proiecte idealiste pentru Europa tocmai pentru că sarcina negocierii cu Grecia a revenit colegilor lor de la Finanțe – Michel Sapin și Wolfgang Schauble.
Economistul francez Thomas Piketty susține că proiectul celor doi miniștri nu ia în considerare cea mai mare provocare la adresa UE – deficitul democratic.
”În opinia mea, majoritatea populației din zona euro (sau din țările care ar accepta acest proiect) ar trebuie să poată alege politica pe care o dorește. Aceasta nu se poate întâmpla cu criteriile bugetare rigide și regula unanimității pentru deciziile fiscale. Gabriel și Macron se referă la ideea unui grup parlamentar al zonei euro, dar nu spun exact ce putere va avea acesta. Ma îndoiesc că acest grup va lua decizii prin majoritate de voturi pentru nivelul de deficit și impozite. Pentru a face asta este nevoie de parlamentele naționale, care să se exprime într-o nouă cameră destinată zonei euro. Este necesară mai multă democrație directă”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.