Ce ascunde scandalul votului pentru Dan Şova şi ce încearcă DNA?

I. Cazul „Şova” a reintrat în prim-plan, după ce marţi a fost repus pe rol în plenul Senatului. A izbucnit un scandal monstru. 100% politico-electoral şi care are tot 100% menirea de a acoperi adevăratul scandal, sau mai bine zis gravele nereguli înregistrate marţi în Senat. Propagandiştii lui Victor Ponta şi-au dat mâna cu propagandiştii lui Traian Băsescu şi de două zile, pe trei posturi TV de ştiri (Antena 3, România TV şi B1 TV), susţin că „liberalii l-au salvat pe Şova” şi vin cu argumentul absenţei celor 11 senatori PNL şi a 2 senatori suspendaţi din partid. Dacă nu am fi deja în campanie (declanşată cam de două-trei luni din Kiseleff), am putea crede că suntem în faţa unei aberaţii. Adică nu sunt urecheaţi cei din PSD, UNPR, PC, UDMR şi grupul Tăriceanu care au votat în favoarea lui Şova, ci gruparea care a votat ca Şova să fie deferit procurorilor, care chipurile s-ar fi făcut doar că votează „pentru justiţie”, dar în realitate a fost blat cu împricinatul. Unii au mers şi mai departe, de exemplu Bogdan Chirieac în site-ul său a titrat: „Pentru arestarea lui Şova au votat mai mulţi senatori din PSD decât din PNL”. Cum s-ar traduce ceea ce spune invitatul permanent al tuturor televiziunilor de ştiri: de fapt, cel puţin jumătate dintre PNL-iştii prezenţi au votat pentru salvarea lui Şova. O aberaţie la fel de mare ca şi „Cutremur la Roland Garros, regele zgurii a fost eliminat” (când te bate Djokovic nu este niciun cutremur, chiar dacă te cheamă Nadal). O aberaţie demontată chiar de către foştii colegi ai lui Chirieac, care au filmat integral votul la vedere al ambelor tabere. Dar să revenim: chiar şi dacă prezenţa PNL ar fi fost 100%, rezultatul votului ar fi fost tot în favoarea lui Şova. Pentru că a fost vorba de un „vot controlat” al PSD, şi automat, 5 sau 6 dintre cei 11 exponenţi ai Puterii care au votat pentru arestare ar fi votat altfel. Privită din alt unghi de vedere, absenţa unei mobilizări de „grad zero” la PNL ar putea fi criticabilă. Dar nu este cazul. Pentru că nimeni nu credea că se va ajunge la revotare. Nu în ultimă instanţă, trebuie făcută o precizare de ordin constituţional: NIMENI, indiferent din ce tabără este, nu poate fi blamat pentru modul cum a votat. Constituţia este clară: votul imperativ este nul. Că votul unei tabere (PSD, UNPR, PC, UDMR şi grupul Tăriceanu) nu a fost moral este altă poveste. Dar imoral nu este egal cu ilegal. Şi acest lucru trebuie să îl înţeleagă toată lumea.

Şi acum intrăm înapoi în realitate. Am spus că scandalul iscat în jurul votului trebuia să acopere ceva. Adevăratul scandal trebuia să fie altul. Şi anume că majoritarii au decis să se voteze din nou în cazul Şova. Votul NU trebuia repetat. Din două motive:

1. Nu a existat o a doua cerere a ministrului Justiţiei pentru aprobarea arestării.
2. Nu primul vot în sine a fost contestat la CCR, ci interpretarea rezultatului, şi această interpretare a fost găsită ca fiind neconstituţională.

II. Foarte mulţi s-ar putea întreba: bun, votul nu trebuia repetat, dar atunci ce trebuia să facă Senatul? Recunosc, la această întrebare nu cunosc răspunsul. Pentru simplul motiv că proceduri şi cutume valabile 25 de ani au fost bulversate şi răsturnate. În premieră – de ce nu şi în situaţii similare înregistrate în ultimii doi-trei ani? –, dna Laura Codruţa Kovesi a cerut – via CCR – şi a obţinut publicarea în Monitorul Oficial a unei non-hotărâri (ce nu se adoptă nu există, deci nu se publică în MO), iar CCR a dat o interpretare total confuză rezultatului unui vot care s-a dat pe 25 aprilie în condiţiile prevederilor legale de atunci. Una peste alta se poate spune că s-a ajuns la un cer vicios în cazul Şova şi care este foarte dificil de rezolvat. Se impune acum o nouă întrebare: exista o soluţie care să nu genereze scandal şi care ar fi lămurit într-un fel sau altul lucrurile? Da. Exista. DNA ar fi trebuit să solicite ministrului Justiţiei să trimită la Senat o a doua cerere de aprobare a arestării. Şi în acest caz, ar fi fost justitficat un al doilea vot, ar fi existat mobilizări de grad „zero” în ambele tabere, şi s-ar fi văzut cine a procedat moral şi cine nu. De ce nu a recurs dna Kovesi la această soluţie este greu de ştiut. Însă, în ceea ce priveşte modul de acţiune al DNA în ultimul timp, circulă prin târg două variante. Diametral opuse.

1. DNA a revenit la practicile din epoca Băsescu şi nu îi deranjează pe apropiaţii atotputernicului zilei. În cazul de faţă, Victor Ponta. Unul dintre apropiaţi este şi Dan Şova. Faptul că dosarul „Diaspora” (extrem de simplu de rezolvat) şi cel care îl are în vizor pe Ilie Sârbu (disjuns din cel mare cu Hrebenciuc) sunt uitate prin sertare ar confirma această ipoteză. Bine, veţi spune că sunt ceva mai mari PSD-işti priponiţi în urma anchetelor DNA. Da, este adevărat, dar este vorba de social-democraţi care NU au fost apropiaţi reali ai lui Ponta, şi acolo unde au fost, înseamnă că erau cazuri „incurabile” – a se vedea cazul Vâlcov.
2. A doua variantă, cea diametral opusă, ne arată un DNA decis să nu îl scape din gheare pe Şova. De ce nu l-a trimis până acum în judecată? Pentru că nu dosarul din Gorj este cel care trebuie să primeze. DNA îl vrea arestat pe Şova ca să poată ancheta în voie modalitatea prin care Gruia Stoica a primit înapoi garanţiile de 10 milioane de euro şi alte aspecte legate de afacerile cu Puterea ale lui Stoica. Or, este posibil ca în toată această poveste să cadă şi Victor Ponta. Pentru că, singur, Dan Şova, fără OK-ul lui Ponta, nu îi returna lui Gruia Stoica banii respectivi.

Nici una dintre cele două variante nu trebuie exclusă ab initio. Probabil că în scurt timp vom vedea care va fi cea valabilă sau parţial valabilă. Legat tot de DNA, premierul Victor Ponta a făcut miercuri o declaraţie pe care trebuie să o clarifice: „Dacă Parchetul, procurorul, are probe, îl trimite azi în judecată şi judecătorii se pronunţă. Dacă nu are probe, înseamnă că a fost o înţelegere între procuror şi penelişti să facă circ”. Din ce a spus Ponta rezultă o înţelegere între PNL şi procurorii DNA. Este o declaraţie foarte gravă şi trebuie să aducă probe. În caz contrar… Oricum, este o declaraţie aflată la „ani-lumină” de cea din 17 noiembrie 2014, pe care Gândul.info i-a reamintit-o joi premierului: „Primul mesaj pe care trebuie să-l dăm e chiar mâine în Camera Deputaţilor, am vorbit şi cu preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, cu liderului grupului parlamentar, Marian Neacşu, şi aşa cum am spus în dezbaterea pe care am avut-o cu domnul Iohannis, mâine, nu doar cei de la PSD, ci şi cei din coaliţie, vom vota pentru respingerea definitive a legii amnistiei şi graţieri şi pentru încuviinţarea cererilor procurorilor. Este un prim mesaj că am înţeles ce ne-a transmis electoratul ieri”. Ce frumos suna atunci?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.