Bac 2016: între Ghiță Ciobanu și premianții României

Marea senzație a Bacalaureatului 2016 a fost Ghiță Ciobanul despre care s-a scris că, baftă mare, a reușit în sfârșit să treacă de examenul maturității la a șaptea încercare. După ce entuziasmul s-a mai domolit, s-a descoperit că de fapt Ghiță nu avea cum să ia nici Bac-ul și nici bacul deoarece el era în vârf de munte, liniștit cu cele opt clase ale sale. Zeci de mii de accesări a făcut și vestea că a luat, alte zeci de mii și știrile care au ironizat știrea falsă. Suntem chiar curioși câte accesări va face un interviu cu un elev eminent care a luat 10 pe linie la Bacalaureat față de un interviu sau o știre de ”senzație” despre Ghiță și examenele maturității lui. Vom afla de ce s-a ajuns la situația de acum și de ce elevii eminenți preferă să părăsească țara.

Laura Mihaela Gheoldan a absolvit profilul Științe ale Naturii la Colegiul Național „Petru Rareș” din Piatra Neamț. Este elevă de nota 10 la Bacalaureat. În Neamț, doar două eleve au reușit această performanță. Am rugat-o pe Laura să ne spună cum a reușit media zece și am descoperit o tânără personalitate, în formare, un om care gândește frumos despre viitorul său. Că va fi el în România sau în Marea Britanie după absolvirea University of Warwick, unde a fost admisă, rămâne încă de văzut.

– Cum este să obţii un 10 curat ca lacrima la acest important examen care este cel de bacalaureat?

R: Chiar nu mă aşteptam. La matematică şi la fizică am muncit mult. Și, când am ieşit din sala de examen, m-am verificat cu baremul şi ştiam că iau 10. La română, în schimb, fiind şi profil real, nu mă aşteptăm chiar la 10 curat. Doamna mea dirigintă, care e profesoară de română, a lucrat puţin mai strict cu noi şi, probabil, de asta nu m-am gândit că sunt de 10 curat. Mă aşteptam la 9.50 sau 9.80, dar nu speram chiar la 10, ceea ce a fost chiar o uimire pentru mine.

– Media ta generală de liceu care a fost?

– În total a ieşit 9.50. Am tras mai tare la finalul liceului, la început am considerat că e o perioadă de acomodare cu profesorii, cu sistemul de notare diferit faţă de gimnaziu. S-a ajuns la 9.50 până la urmă.

Prea multă teorie și zero practică îndepărtează tinerii de sistemul educațional românesc

– Ai fost la o clasă cu profil ştiinţele naturii. Materia ta preferată care este?

– Hm… e cam greu să aleg. Dar, dacă ar fi să aleg o materie preferată, care a fost constantă în toată activitatea mea de elev, ar fi matematica. Am prins drag de ea în gimnaziu, iar cu ajutorul profesorilor care m-au îndrumat am prins şi mai mult drag în liceu.

– Te-ai gândit, după atâţia ani de şcoală generală şi de liceu, ce-ai schimba în actualul sistemul educaţional, dacă ai putea?

– Aş face mai multe ore practice, fiindcă, din păcate, prea multă teorie mă şi îndepărtează de România. De aceea am ales să merg la studii universitare în Anglia unde am mai multe posibilităţi practice. La fel i-am întrebat şi pe colegii mai mari, care sunt deja la facultate, şi am observat că nu fac chiar atât de multe lucruri practice, mai mult teoretice. Ajung după aceea, după ce termină, să se trezească cu o diplomă şi să nu ştie ce să facă.

– La ce facultate te-ai înscris?

– La University of Warwick. Este cea mai bună pentru domeniul pe care-l vreau eu în Anglia. Limbi străine combinate cu business sau economie. Această Universitate este în top 4. Mulţi nu prea au auzit de ea, ceea ce este chiar foarte curios, dar este în top.

Lungul drum de la matematică la engleză, franceză, germană, suedeză și japoneză

– Ce limbi străine îţi plac acum? Pe care o vorbești mai bine?

– Ştiu engleză şi franceză la nivel ridicat. Am făcut germană în şcoală, mi-a plăcut enorm şi aş vrea să continui s-o învăț. Apoi am început să învăţ singură suedeză şi japoneză deoarece consider că am capacitatea de a învăţa limbi străine foarte repede și să prind vocabularul. Prind gramatica, pronunţia merge foarte repede la mine.

Cu aplicația depusă înainte de Brexit și studii după Brexit, oare cum va fi?

– Tu ţi-ai depus aplicaţia să mergi să studiezi în Marea Britanie înainte de Brexit şi vei începe să studiezi după Brexit. Ce crezi că te aşteaptă acolo? Cum te vei descurca?

– Mă voi putea aştepta, poate, în zonele mai restrânse, la puţină ostilitate faţă de persoanele străine. Însă în campusurile universitare, unde este atât de multă diversitate, chiar pot să mă aştept la solidaritate. Şi din punct de vedere economic nu mă aștept să se întâmple prea multe schimbări în perioada asta recentă, mai ales că ni s-a garantat că ni se va oferi împrumutul de bani guvernamental. Modificările ar putea intra abia după doi, trei ani. Lucrurile acestea nu mă fac să dau înapoi în momentul de faţă. Dacă am mers pe calea aceasta, mă tot duc.

– Tu ştiai de mică ce vrei să te faci?

– Nu. Ca orice copil, oscilăm între ce părea mai interesant, ce era la modă.

– Ce voiai să fii?

– Prin clasa a 7-a era clar medicină, am fost influenţată de serialul Doctor House, recunosc. Am învăţat tot manualul de biologie în vacanța de vară, am avut pasiune pentru biologie. Însă ea s-a cam pierdut în liceu. M-am orientat pe limbi străine care au început să-mi placă. Mă dedic învățării lor cu foarte multă pasiune.

– Dar aici ar fi fost important rolul de îndrumare în alegerea viitoarei profesii pe care ar trebui să-l aibă şcoala. Profesorii v-au sfătuit? Aţi stat de vorbă cu ei despre abilităţile voastre? Sau care crezi tu că ar trebui să fie rolul şcolii în dezvoltarea viitoarei personalităţi a elevului?

– Da, consider că şcoala are un rol foarte important în personalitatea elevului. Şcoală îndrumă elevul, profesorii sunt cei care sunt alături de elevi. De exemplu, eu sunt sigură că nu aş fi obţinut această notă de una singură. Profesorii au fost cei care m-au ajutat, care m-au îndrumat, au pus atâta informație în mine. De asemenea, consider că liceul în care am fost este unul de elită. Sunt profesori care nu trec pur şi simplu prin clasă, se uită la elev “Bună ziua”, “La revedere” şi asta este tot. Profesori care au fost interesaţi de viitorul elevilor, profesori care s-au implicat şi chiar se vor implica şi mai departe.

– Ai făcut şi meditaţii?

– Da, recunosc, am făcut meditaţii, fiindcă îmi doream mai mult decât nivelul de şcoală. La matematică şi la fizică am făcut, tocmai de aceea am şi prins drag pentru aceste materii. Profesorii de meditaţii au fost cei care m-au îndrumat şi care mi-au adus un zâmbet pe buze în toată această muncă. La română însă chiar nu am simţit nevoia. Doamna dirigintă a lucrat intens cu noi încă din clasa a IX-a şi a reuşit să ne aducă în acest stadiu avansat. Pot să spun că din liceul nostru cele mai mari note la limba şi literatura română sunt ale elevilor dumneaei.

– Toată clasa a luat Bacul?

– Da, tot liceul chiar! Sută la sută. Cu medii foarte mari.

– Vorbeşte-mi despre ”clasa oamenilor frumoşi”, cum ai botezat-o tu pe Facebook!

– Este clasa care ne-a adus zâmbete în fiecare zi.

– Părinţii tăi ce ţi-au spus când au văzut media zece?

– Mamei nu-i venea să creadă, era mai în șoc decât mine. Se aştepta cumva la 9.50, niciodată la 10. Însă mă bucur că părinţii au fost mereu alături de mine. Nu m-au neglijat. În acelaşi timp nu m-au răsfăţat în plus. Mi-au spus mereu “faci cum vrei tu, sunt deciziile tale. Te orientezi singură, noi nu ne băgăm în situaţia ta, dar te susţinem cu tot ce putem”. Și sunt foarte recunoscătoare.

– În şcoala generală erai tot un copil de nota 10?

– Eram printre cei cinci mari, ca să spun aşa. Am fost întotdeauna o persoană uşor ambiţioasă, nu m-am dus chiar în extreme, am preferat să mă ţin constantă peste tot. Nu pot să spun că vreau să excelez la o singură materie, îmi place să fiu bună peste tot.

– Deci iei viaţa ca pe o mare provocare?

– Într-un fel da, într-un fel nu… Este o provocare peste care trebuie să trec cu bine.

– Dar petrecere aţi făcut după aflarea mediei?

– Nu, cel mai bine este discret, în familie, şi cu persoanele dragi.

Anti-Interviu. Click și schimbăm sensul. Intervievatul pune întrebări

– Acum îţi propun să facem anti-interviu și te las pe tine să mă întrebi ce dorești. Facem deci click și rotim sensul întrebărilor.

– Hmm… Sincer?…Cum să reuşeşti în viaţă? Cum e să se jongleze între viaţa de jurnalist şi viaţa privată?

– Ar fi bine să existe o reţetă a succesului pe care să o aplicăm toţi, nu-i așa? E greu, şi trebuie şi aici ambiţie şi determinare. Este greu să ai şi familie şi să fii jurnalist. Întotdeauna te întrebi ce să pui pe primul loc: evenimentul la zi, despre care scrii sau, de exemplu, boala copilului care are nevoie urgentă să-l duci la medic exact atunci când tu trebuie să consemnezi urgent o declaraţie a cuiva, foarte așteptată să spunem. Întotdeauna e bine să existe un echilibru, părerea mea. Dacă există echilibru în toate şi cu ambiţie îţi construieşti tu propriul destin şi încerci să-ţi faci un plan, sigur că nu întotdeauna poţi să te ţii de el, că viaţa îţi oferă nenumărate surprize, dar dacă ştii foarte bine ce vrei de la început, până la urmă reușești. Ştii că este vorba aceea “ai grijă ce-ţi doreşti…” Eu, de când eram mică, îmi doream să ajung jurnalist. Am reuşit. Am dorit să schimb lumea și încă mai doresc asta. Însă, repet, este foarte bine şi recomandabil să existe echilibru în tot ce faci. Este bine să înveţi, să te dedici studiului. Dar este bine să priveşti şi să iei viaţa aşa cum este ea. Și să treci prin toate etapele ei ca un om simplu şi normal. Pentru că, la final, vei rămâne şi cu ce-ai învăţat, cu ce-ai studiat deci, dar şi cu toate amintirile acumulate în timpul vieţii. E bine să fie cât mai frumoase. Poți să mă mai întrebi dacă vrei.

– Cum reuşiţi cu libera exprimare? Adică, unde se opreşte opinia jurnalistului şi unde începe respectul pentru opinia publică pe care trebuie să o informezi obiectiv?

– Frumoasă întrebare, Laura. Sunt mai multe genuri jurnalistice. Una e să scrii o ştire, şi acolo clar trebuie să fii obiectiv, să verifici informaţia din trei surse, să fii un ziarist onest și să informezi corect şi rapid opinia publică. Apoi, există diferite alte genuri prin care te poţi exprima. Dacă eşti talentat şi faci comentarii bune, competente, poţi să scrii editorial, poţi să faci interviuri, poţi să faci reportaje. Acum, întrebarea ta cred că se referă la cât de liberă mai este presa din România, cum să ne ferim de tabloidizare și cancan, şi dacă mai putem să ne spunem, la 26 de ani de la evenimentele din decembrie, punctul de vedere şi să-l transmitem opiniei publice în mod profesionist că, de fapt, de asta ne-am şi dorit să fim jurnalişti.

– Da.

– Depinde de la caz la caz. Sunt jurnalişti care reuşesc să facă asta însă le e greu şi caută tot timpul platforme care să îi ajute să se exprime şi care se potrivesc cu opţiunile lor. Aceștia nu sunt nevoiţi să facă compromisuri pentru a-şi face meseria. Sau, mă rog, fac mai puține. Sunt şi platforme, şi aici când spun platforme de exprimare includ tot – posturi de radio, televiziuni, presă scrisă – care te obligă să faci compromisuri, rabat de la calitate cum ar fi. Şi atunci tu ca jurnalist eşti obligat să stai să te întrebi: ”Ce pun eu pe primul loc? Bunăstarea mea şi a familiei mele? Nivelul meu personal de trăi? Sunt dispus să fac compromisuri şi să admit să fac rabat de la calitatea materialului jurnalistic pe care îl livrez opiniei publice? Sau să nu fac rabat? Şi atunci trebuie să caut posibilităţi de colaborare astfel încât totuşi cuvântul spus sau scris să conteze și să fie adevărat”. Şi aici depinde de opţiunea fiecăruia. E o meserie grea. În care este vorba despre păstrarea integrității, dar și a echilibrului despre care îți spunem mai devreme. Facem click-ul înapoi și revin la întrebările mele?

– Desigur. Mulțumesc pentru răspunsuri.

– După ce termini acolo în Marea Britanie facultatea, te-ai gândit să revii acasă? Ai luat în calcul şi această posibilitate?

R: Da, chiar m-am gândit să revin. Poate că voi încuraja de acolo, din Marea Britanie ca aici, acasă, oficialii să dedice politici publice care să-i încurajeze pe studenții români din străinătate să revină în România. Eu nu vreau să-mi trădez țara și originile plecând în străinătate. Viitorul îmi va spune exact cum va fi. Îmi place să scriu povești scurte, nuvele…

– Poate vei începe să scrii, fiind departe casă, poate vei scrie despre acasă?

– Chiar mă gândeam la asta și ar fi interesant.

– Mult succes și rămânem în legătură pe Facebook.

– Sigur că da.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.