Braţul lung al partidului

Situaţia PNL arată acuta lipsă de identitate a unui partid faţă de care aşteptările au fost, şi mai sunt mari. PNL a dovedit-o constant, după 1990, liberalismul fiind susţinut de tot felul de măşti. O mască poate fi inclusiv dl. Ionescu Quintus, cu toată simpatia pe care i-o purtăm în alte planuri. Că majoritatea partidelor, cu excepţia PNŢ-CD, care a dispărut nu întâmplător, au fost sateliţi ai colosului ideologic totalitar este o tot mai sumbră realitate. Un simplu flash arată că liderii PNL nu au fost decât nişte anexe. Criza democraţiei şi dezastrul economic aparţin celor care au preferat parazitarea unor concepte reformiste în favoarea propriilor interese. Simpla etichetă liberală a funcţionat propagandistic şi electoral împotriva unor evidenţe. Cazurile unor Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu sunt elocvente. Ceilalţi, o majoritate situată în aceeaşi impostură, inclusiv foşti primari ai Bucureştiului, se regăsesc în alianţele care protejează încă marea corupţie. Lipsa de identitate a partidelor, confuzia ideologică şi imunitatea parlamentară produc un blocaj public absolut. Asumarea democraţiei, cu toate erorile inevitabile, ar schimba în tot viaţa internă, inclusiv a partidelor politice. Aducerea în prim-plan a unor fanfaroni drept soluţie pentru schimbările, de-acum obligatorii, arată repulsia partidelor faţă de menirea publică. Până când clasa politică nu va avea în rândurile sale acei candidaţi cu adevărat credibili, pe care să îi propună alegătorilor, nimic nu se poate schimba. Importul de candidaţi are subteranele sale cu ramificaţii, chiar simbolice, spre corupţie. Cu imagini lipsite de conduita relevantă a candidaţilor, omul politic nu există. Aceiaşi lideri de hârtie care au bântuit regimurile totalitare, sau posttotalitare, vor ocuparea scenei. Sistemul românesc tocmai aici trebuie scos din inerţia care paralizează viaţa publică. Credibilitatea are nevoie de un cu totul alt suport, cel al conformităţii şi adecvării. Politicianismul care se menţine cu agresivitate, dând partidelor actuale noi şanse, se vrea drept viziune a democraţiei. Ne întoarcem la începutul anilor ’90, spre anii ’80, existând deja tot mai multe indicii ale unui refuz interesat al reformării vieţii politico-statale. Tectonica geopolitică a început deja să se simtă intens în spaţiul propagandei, avariind minimele construcţii democratice.

PNL a avut în ultimii ani opţiuni care nu îi mai pot salva nici măcar aparenţele. Imposibilitatea funciară unor soluţii viabile create de relaţia cu oamenii timpului, spune totul. Portretele unor venerabili înaintaşi adăugate degradării celor care vor să treacă drept continuatori nu mai au nici o minimă legătură pedagogică şi impresionare. Soluţiile scoase din pălăriile circului sunt expresia unei degenerări a contextului şi a reperelor. Pentru că electoratul din România nu are acces şi mobilitate la declanşarea alegerilor anticipate, drept sancţiune la derapaje, garanţiile candidaţilor trebuie să fie mult mai precizate. Persoanele independente ar fi mult mai aproape de un posibil model de integritate. Captivii şi afinii partidelor sunt parte a escrocheriei care se vrea la noi viaţă politică. Numai regăsirea cu prioritate a pragmatismului pentru interesul general poate avea sens în invocarea patriotismului, ca unică variantă a profilului funcţionarului public.

În lipsa programului politic şi a ofertei electorale, PNL conturează un demers riscant pentru toţi. Cum partidele nu sunt proprietăţi private, la fel instituţiile publice, o punere în discuţie a modelului totalitar, demagogic, care le revăşeşte, reprezintă una dintre urgenţele momentului. Braţul lung al partidului unic a ajuns să decidă câştigătorul de pe buletinele de vot.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.