Urmăresc atent ce se intimplă cu copiii familiei Bodnariu și nu pot să spun că înțeleg exact ce se întîmplă acolo ca să imi fac o opinie. Ămi e total străină atitudinea autorităților norvegiene. Cum adică să iei copii de lingă părinți!? Mi se pare o barbarie. Copiii aparțin statului !? Și familia ce mai inseamnă !? Totuși Oslo a recurs la o asemenea măsură. Mă intreb dacă nu ni se ascunde ceva.
Autoritățile din Norvegia comunica fff lapidar, nu oferă informațiile necesare. Nicio lămurire – nici mass-media, nici părinților ! Ceea ce mi se pare cel puțin bizar.
Un aspect pe care nu il inteleg de asemenea este că, fără să fie prevenită familia, fără măsuri intermediare – cerere de explicații spre părinți, atenționare, avertisment – s-a trecut direct la o măsură brutală. Ce se întîmplă în acea familie atît de grav ca autoritățile să recurga la o asemenea măsură (in urma unui denunț de la școala copiilor!). Nu s-a spus. S-a trecut direct la incredințarea copiilor altor familii. Să fie un motiv religios aici!? Să fie o chestiune de violență domestică!? Am aflat cu acest prilej că nu e singurul caz de copii răpiți de la familiile lor de către aceleași autorități. Acolo mentalitatea este că un funcționar știe mai bine decit părinții să facă educație copiilor și care e binele lor !!!
Partea bună a poveștii (singura in aceasta dramă pentru mine de neințeles) dacă putem spune așa este că opinia s-a mobilizat. Lumea a fost /este sensibilă la această situație aproape neverosimilă.
La București, în alte orașe din Europa unde exista comunitati de români, grupuri de oameni, simpatizanti ai familiei Marius Bodnariu, s-au mobilzat exemplar. Nu suntem așadar atît de indiferenți la necazurile altora cum se spune. In manieră nordică, norvegienii nu par impresionați de aceste manifestatii și păstrează tăcerea.
Partea proastă este întîrzierea condamnabilă a reacției autorităților române. Ambasadorul român la Oslo ar trebui schimbat. Era primul care trebuia să ia atitudine, să se intereseze la familia Bodnariu, să ofere asistență, să ceară audiență la Ministerul norvegian de Externe.
Ambasadorul a așteptat ordine de la Bucureșt, zilele au trecut pentru ca ordinele nu au venit. Nu au venit pentru că și aici sunt niște minți încete, diplomati fricoși care nu iau răspunderi. La fel, au așteptat ordine de sus. Ministrul Lazar Comănescu a așteptat ordine de la premier, nedisponibilil pină ieri alaltăieri. Cind în sfirșit a existat un punct de vedere al lui Ciolos (cam șters totuși), atunci MAE s-a trezit din adormire. După exemplul lui Cioloș a intervenit cu un comunicat președinția, Klaus Iohannis în stilul caracteristic. Cam puțin totuși. Era de așteptat mult mai mult – o legatură directă cu Oslo la nivel înalt. Nu de texte e nevoie, ci de acțiune.
Pentru mine e clar că instituțiile noastre nu funcționează. Mai ales în situații de criză se observă bine asta. Cred sincer că, dacă nu ar fi fost insistența cu care mass-media a urmărit subiectul și nu ar fi fost protestele românilor de pretutindeni, reacția autorităților de la București nu s-ar fi produs deloc. Lumea românească din fericire este mult mai dinamică, mai promptă, mai eficace decit sunt autoriățile. Asta dă gîndit…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.