Ce au în comun Ucraina, Irak şi strategia în zona Mării Negre?

O analiză Stratfor recentă, semnată George Friedman, lansează ideea că modul în care gestionează Statele Unite cele trei zone este, în opinia lui analistului, dezechilibrat, potrivit RFI. (…) lipsește un răspuns clar, ferm la evenimentele din Siria-Irak (Friedman se referă, desigur, la cele recente, precum asasinarea jurnalistului american James Foley de către membrii grupării Statului Islamic).

În opinia analistului, nu este o noutate acest ușor dezechilibru pentru o super-putere. O atitudine în expectativă, așa cum o vedem astăzi, poate face loc multor oportunități.

Singurul lucru important este ca strategia pe care vor merge americanii să cuprindă simultan toate provocările pe care le au în Europa de Est, în Orient sau în Marea Neagră. Interesant este faptul că Friedman vede centrul operațiunilor geo-strategice în zona Mării Negre. Din punct de vedere operativ s-ar putea să nu fie posibilă coordonarea efectivă a tuturor mișcărilor tactice și militare din acest punct pe hartă, dar conceptual, consideră Friedman, aici trebuie să fie ”creierul” – în Marea Neagră.

În opinia lui Friedman statutul de riveran la Marea Neagră, zonă înțeleasă că centru de comandă pentru strategia să spunem, ideală, a Statelor Unite se reflectă și asupra statelor ne-riverane precum Ungaria și Polonia. Despre noi, Friedman spune că ar fi logic și rațional să tindem spre a accepta acțiunile Rusiei dacă, atenție, dacă nu primim garanții semnificative din exterior.

Asta înseamnă garanții semnificative din partea Statelor Unite. Definirea unei astfel de strategii, nu neapărat cu o componentă navală unică, ar însemna ca Statele Unite, lăsând la o parte Rusia, desigur, să se ocupe de problemele pe care le are cu Turcia, principal stat riveran – cu interese în tot bazinul Siria, Irak, Caucaz sau Ucraina.

În ce privește România – țara noastră joacă un rol critic. Convenția de la Montreux interzice tranzitul militar naval nelimitat prin Bosfor, dar României nu i se aplică limitările, fiind stat riveran, prin urmare suntem cu atât mai interesanți din punct de vedere strategic. Apoi este poziționată ideal pentru baze militare aeriene, iar Turcia ar putea fi tentată și încurajată să coopereze cu România, și, în consecință, cu Statele Unite.

Structura tradițională a NATO, spune analistul, poate să facă față unei astfel de evoluții a situației geopolitice. Friedman propune însă, și nu este prima dată când expune teoria Intermarium, propune o alianță a ”statelor dintre mări” care să ia atitudine în fața Rusiei cu un nou discurs asertiv, și să includă statele baltice și pe cele de la Marea Caspică. Linia Polonia-România se conturează deja și, având în vedere evenimentele din jurul Mării Negre, ar putea urma o extindere a acestei linii strategice.

Uneori și un simplu nume este suficient pentru a concentra gândirea strategică dar în acest moment politica Statelor Unite în regiune este relativ inconsistentă. Acordă ajutoare în regiune, dar sporadic, trupele americane sunt implicate, dar cu misiuni neclare – nu este limpede dacă sunt acolo unde sunt cu adevărat necesare, spune Friedman. Concluzia este simplă – cât timp Statele Unite tratează evenimentele Siria-Irak și Ucraina ca și cum ar fi pe planete diferite, economia de forțe necesară unei strategii coerente nu va fi atinsă niciodată.

Sursa: rfi.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.