Ce e în mintea globalitarilor?

În ziua de 13 iunie 1990, Liga Studenţilor nu mai manifesta în Piaţa Universităţii. Liderul Ligii, Marian Munteanu, ceruse demobilizarea studenţilor. Pâlcul de protestatari rămas în Piaţă era format din câţiva talibani ai prelungirii sine die a manifestaţiilor. Guvernul de atunci ştia că Piaţa e aproape goală şi că fenomenul protestatar se stinge ca o lumânare. Ce s-a întâmplat? Forţele de ordine au luat cu asalt corturile talibanilor ca să poată reda Piaţa traficului rutier. Brutalitatea asaltului i-a readus pe studenţi în Piaţă. Chiar acesta a fost şi scopul Guvernului de atunci: să fie studenţii prezenţi în stradă ca să poată fi acuzaţi de legionarism.

A avut loc un contra-asalt asupra clădirii Ministerului de Interne şi acuzaţia de legionarism a fost lansată: chiar dacă ei nu vorbesc ca legionarii, uite că acţionează la fel.

****

Marian Munteanu a reapărut în prim-plan când s-a constituit Alianţa Civică. Apoi s-a despărţit de Alianţa Civică şi a format o mişcare politică pe care a numit-o ”Mişcarea pentru România”. De astă dată chiar foştii săi simpatizanţi s-au temut că acestă mişcare politică ar fi una de inspiraţie legionară.

Era una naţionalistă, dar nu avea niciun element de program antisemit. E adevărat, însă, că susţinea un cult Eminescu, iar, la ora aceea, despre Eminescu se spunea că ar fi fost un proto-legionar.

Mişcarea pentru România s-a stins repede şi Marian Munteanu a ieşit din prim-plan. A reapărut în anul electoral 2000 cu o intenţie, neconcretizată, de a candida la prezidenţiale. Forţele de dreapta se canibalizau cu doi candidaţi (Isărescu şi Stolojan) şi era previzibil că pe locul doi va ieşi antisemitul Vadim Tudor, iar pe locul întâi Ion Iliescu.

****

Au urmat 16 ani de tăcere politică. Acum, în 2016, Marian Munteanu a fost chemat de PNL să umple tabloul cu ceea ce au cerut vocile mişcării civice: mutre noi, necompromise. Reacţia ONG-urilor progresiste (urmaşele Alianţei Civice)? Uluitoare! Aceeaşi ca şi reacţia Guvernului fesenist din iunie 1990. Jos Marian Munteanu! Este fascist. Este legionar. Este antisemit…

Ce se întâmplă? Europa toată cunoaşte o revigorare a mişcărilor naţionaliste. Ele sunt consolidate de efectele crizei din 2008-2009 şi de prezenţa unui val mare de emigranţi din afara UE pe teritoriul UE. În România, PRM a sucombat. Traian Băsescu se străduieşte să umple locul lăsat liber de PRM. Dacă în ţară avem fiinţe lucide care să ştie că şi la noi are să apară o mişcare civic-naţionalistă care se va putea transforma în mişcare politică (şi astfel de forţe lucide ar trebui să existe şi ar fi patriotic să existe la SRI), atunci ai trei variante în faţă: să aştepţi să apară un lider naţionalist imprevizibil, să mizezi pe Traian Băsescu ori să promovezi un naţionalist moderat previzibil.

OK. Nu vreau să spun că SRI exploatează în orb jocul civic-politic al lui Marian Munteanu. Vreau să spun că ar fi bine ca jocul să fie previzibil şi patriotic. Aşa că singura întrebare, azi, nu e dacă Marian Munteanu e sau nu e fascist, ci dacă e sau nu e patriot.

Progresiştii români de azi nu vor să vadă că România are nevoie de patriotism economic (exact ce doreau liberalii noştri de la finele secolului al XIX-lea). Ei, progresiştii actuali, au doar cultură politică. Iar cultură economică? Zero competenţă financiar-bancară. Patriotism economic, azi, în România, ar însemna pur şi simplu un plan naţional de dezvoltare durabilă a ţării şi un consens politic durabil pe ideile acestui plan.

****

Poate că Marian Munteanu nu va fi primarul Capitalei şi, prin urmare, nu va avea destulă vizibilitate ca să devină iderul naţionalist de care avem nevoie. Cu sau fără Marian Munteanu, însă, avem nevoie de un plan naţional de dezvoltare durabilă. Treaba asta economică n-are nicio legătură cu legionarii ori cu antisemiţii. Are legătură cu supravieţuirea onorabilă a ţării în jocul globaritar. La ora actuală, civicii progresişti care nu pot înţelege urgenţa nr.1 a ţării (cum nici clasa politică nu pare a o înţelege) sunt duşmanii obiectivi ai viitorului românesc.

(Obiectiv înseamnă, aici, la fel ca în textele marxiste, faptul că, în mod subiectiv, ei nu au date mentale să înţeleagă în ce afacere ne aflăm, dar prin chiar insuficienţa lor mentală, afacerea în care ne aflăm – un dezastru – devine o bună oportunitate pentru egoismele patriotice ale celor care nu şi-au lăsat interesele în seama progresiştilor globalitari.)

****

Neavând cultură economică, ci doar o spoială de cultură politică, civicii progresişti n-au înţeles decât jumătate din conceptul de societate deschisă, jumătatea care se referă la drepturi şi libertăţi politice.

N-au fost în stare să analizeze, concret, ce consecinţe are pentru o ţară fără capital privat (cum era, de pildă, România la începutul anilor ’90 din secolul trecut) să o deschizi sută la sută către circulaţia globală a capitalurilor private:

– nu-ţi poţi face bănci cu capital privat românesc;

– capitalul de stat prezent în bănci precum Bancorex (cazul României) era suficient pentru a crea afaceri private româneşti care să ducă, în timp, la o bună acumulare de capital privat naţional, dar noi am ales să devalizăm Bancorex pentru a crea, de azi pe mâine, câteva insule de capital privat românesc (nemuncit);

– aceste insule n-aveau cum să fie suficiente pentru ca să apară, de pildă, o bancă românească de credit agricol;

– băncile străine care s-au instalat aici (unele ca persoane juridice româneşti) nu puteau fi obligate să crediteze dezvoltarea agro-industrială a ţării, nici întreprinderile mici şi mijlocii cu obiect de activitate din afara domeniului agro-industrial;

– într-un târziu, capitalul de stat a creat o bancă românească (CEC), dar n-am fost în stare să o dezvoltăm, iar acum o scoatem la privatizare;

– toate acestea descriu o situaţie în care afacerile private româneşti nu se pot dezvolta din creditare şi explică de ce afacerile private din România se dezvoltă prin parazitarea Bugetului;

– parazitarea Bugetului conduce la menţinerea subdezvoltării capitalului privat românesc (căci banii astfel furaţi rareori sunt reinvestiţi, ci sunt depozitaţi, adeseori, în paradisuri fiscale);

– parazitarea Bugetului conduce, de asemenea, la dezvoltarea corupţiei politice, ceea ce permite capitalului privat străin să domine liderii clasei politice în scopul menţierii statu-quo-ului prin care patriotismul economic românesc este condamnat să nu se poată organiza;

– principalele guri de tun propagandistic ale acestui scop sunt finanţate să condamne patriotismul economic ca fiind naţionalism (non-liberalism);

– aceste guri de tun sunt ONG-urile în care lucrează intelectuali fără cultură economică şi financiar-bancară.

****

Dacă ar deţine măcar atâta spoială de cultură economică câtă spoială de cultură politică au dobândit, civicii progresişti ar putea conştientiza (şi ar fi dramatic, desigur, pentru ei) că sunt manipulaţi la fel ca pe vremea când Stalin reuşea să manipuleze intelectualii occidentali. Şi acei intelectuali erau fascinaţi de ceea ce lor li se părea a fi binele ideologic al vremii lor, habar neavând să cerceteze răul economic din spatele acelui aparent bine: lagărele de muncă pe gratis, salariile mizere din ”lagărele” de muncă plătită.

Acum, chiar acum, civicii progresişti ar putea cerceta ce se ascunde, de fapt, în spatele demisiei ministrului Muncii, Ana Costea. Ar afla că noua lege a salarizării a fost scrisă la Ministerul Finanţelor sub presiunea asociaţiilor patronale ale investitorilor străini, care au cerut să nu fie consultate sindicatele româneşti.

Când Ana Costea a înţeles că noua lege a salarizării micşorează salariile celor ce vor intra în plată după publicarea legii în Monitorul Oficial, a convocat sindicatele şi le-a spus: ”V-am convocat din patriotism”. Sindicaliştii au văzut micşorările de salarii şi au înţeles că puterea capitalului străin (covârşitoare) vrea să menţină salarii mici pentru bugetarii noştri ca să nu apară presiunea unor cereri de salarii mai măricele şi în mediul privat. Că ei vor una sau alta, e dreptul lor. Dar că au găsit un ministru de Finanţe care să li se supună, e alta. Cu atât mai patriotic, aşadar, gestul Anei Costea, care a prezentat sindicaliştilor textul de lege cu o zi înainte de a fi transformat în Ordonanţă a Guvernului. Abia aşa a putut fi aruncată în aer legea aceea şi abia aşa a fost adus Guvernul în situaţia de a-şi prezenta scuzele că n-a elaborat legea în coordonare cu sindicaliştii. Înţeleg civicii progresişti ceva din întâmplarea aceasta care s-a derulat sub ochii lor?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.