Cei 12 care au distrus Ucraina

Președintele Vladimir Putin nu a început de la zero acțiunile sale de destabilizare a Ucrainei, căci generații întregi de lideri ruși au invadat țara vecină, au subjugat-o și înfometat-o. Putin a avut ce învăța din cărțile de istorie, scrie Politico.eu într-un articol care îi trece în revistă pe ”cei 12 care au distrus Ucraina”. Nu lipsesc Bogdan Hmelnițki și cazacii săi, țarina Ecaterina a II-a, Stalin și Putin. Surprinzătoare este însă alegerea unora dintre următoarele personaje.

Stepan Bandera

Stepan Bandera este poate cea mai controversată personalitate a istoriei moderne a Ucrainei. Bandera a fost un lider naționalist care a trecut la colaborarea cu naziștii pentru a elibera Ucraina de sub dominația poloneză și sovietică. A devenit liderul Organizației Naționaliștilor Ucraineni în 1933 și apoi a creat Armata Ucraineană de Insurgență, pentru a ajuta purificarea etnică a Ucrainei, prin eliminarea evreilor, polonezilor, rușilor si a altor minorități. În timpul Euromaidanului, în Piața Independenței din Kiev se puteau vedea multe portrete ale lui Bandera, care au devenit un fel de carte de vizita pentru membrii grupării extremiste Sectorul de Dreapta. Scopul celor din urmă este identic: ”să edifice un stat naționalist și să înceapă o revoluție naționalistă”, după cum spune unul dintre lideri. Adepții lui Bandera au fost numiți ”banderovțî” și sunt priviți de o parte a populației drept ”cei mai mari trădători”; termenul este deseori folosit în presa rusă pentru a arăta că guvernul ucrainean este o ”juntă fascistă”. Bandera a fost asasinat de KGB în 1959.

Viktor Ianukovici

În timpul mandatului său prezidențial, Ianukovici și clica sa au reușit să fure cel puțin 350 de milioane de dolari din banii statului, sume cu care și-au construit reședințe luxoase, acum folosite de stat pentru a-i adăposti pe refugiații politici. O marionetă a lui Putin, Ianukovici a susținut aderarea țării sale la NATO și UE, dar a cedat în fața presiunii Kremlinului și a refuzat să semneze Acordul de Asociere la UE, în noiembrie 2013, provocând protestele care au dus mai apoi la revoluție. Ianukovici a fugit din Ucraina în februarie 2014, după ce confruntările dintre protestatari și forțele de ordine au dus la moartea a peste 100 de oameni. El se află în exil în Rusia. Dimensiunile daunelor pe care le-a provocat economiei și cetățenilor nu sunt încă cunoscute. Procurorul general al Ucrainei l-a acuzat că a plecat din țară cu 32 de miliarde de dolari, sumă folosită acum pentru finanțarea separatiștilor din estul țării.

Viktor Medveciuk

Unul dintre apropiații lui Putin și șef al cancelariei fostului presedinte Ianukovici, Medveciuk s-a aflat într-o poziție stranie în 2015, fiind unul dintre liderii negociatorilor ucraineni în relația cu Rusia. Putin este nașul unuia dintre copiii lui Medveciuk și SUA l-au inclus în rândul rușilor care ”se folosesc de resurse sau influență pentru a sprijini sau pentru a acționa în favoarea guvernului rus”, iar Washingtonul i-a impus sancțiuni după invadarea Crimeii. Medveciuk a devenit însă un ”curier” între Putin și președintele Petro Poroșenko. În 2013 a creat un grup pro-rus care își propunea să îndepărteze Ucraina de UE. În 2015 a reprezentat Ucraina la discuțiile informale cu separatiștii pro-ruși, precum și la negocierile pentru schimbul de prizonieri. Poate că și asta explică de ce Acordul de la Minsk este orice, numai un acord de încetare a focului nu.

Iulia Timoșenko

Numită și ”mireasa lui Putin”, Timoșenko a fost premier după Revoluția Portocalie, în 2005, iar apoi din 2007 până în 2010. A câștigat milioane de dolari, dar și supranumele de ”prințesa gazelor” în urma afacerilor cu petrol în anii de decolaj economic de după căderea URSS. A fost socotita o eroina al Ucrainei în timpul Revoluției Portocalii din 2004, când a condus protestele împotriva rezultatelor fraudate. La scurt timp, după ce ea și mentorul ei Viktor Iușcenko au venit la putere, au adus la guvernare o serie de miniștri care nu au pus în aplicare reformele promise, subminând revolutia. ”În cele din urmă, rivalitatea dintre Iușcenko și Timosenko a dus la confiscarea revoluției și a anulat șansele progresului Ucrainei”, după cum scrie un fost oficial al administrației președintelui Bill Clinton. În 2011, regimul Ianukovici a condamnat-o la șapte ani de închisoare pentru că și-ar fi depășit atribuțiile de premier. Numai că Timoșenko a avut timp să molipsesacă cu modul sau netransparent de a face politica și generația mai tânără, în special pe actualul premier Arseni Iațeniuk, care a condus partidul ei ”Patria” câtă vreme s-a aflat în inchisoare. Timoșenko nu a mai fost bine primită la revenirea în politică.

Oligarhul

Este greu de spus care grupare de oligarhi a făcut cel mai mult rau Ucrainei, însă sunt câteva nume care se remarcă. Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean, cu o avere de 7,7 miliarde de dolari, l-a ajutat pe Viktor Ianukovici să ajungă la putere. Averea lui provine din companiile producătoare de oțel și cărbune din estul țării, unele aflându-se acum în zona controlată de rebeli. Ahmetov a fost acuzat că a ațâțat separatismul în est și că a finanțat grupările rebele – liderul separatist Aleksandr Borodai a ajuns chiar să se laude cu relația sa specială cu Ahmetov. Dmitro Firtaș nu mai are acum decat 500 de milioane de dolari, dar a făcut miliarde în urma înțelegerilor cu Gazprom, bani pe care i-a investit pentru alegerea lui Ianukovici. Guvernul austriac a respins o cerere de extrădare a lui Firtaș în SUA, unde a fost acuzat că a mituit oficiali indieni prin intermediul băncilor americane. Igor Kolomoiski, cu 1,3 miliarde de dolari, a fost demis din funcția de guvernator al regiunii Dnipropetrovsk după ce a angajat o firmă de securitate pentru a ocupa sediul unei companii petroliere. Președintele Poroșenko, și el un oligarh, și-a asumat sarcina de a-i înlătura pe oligarhi de pe feudele deținute, însă aceasta doar pentru a-și întări propria poziție.

Arseni Iațeniuk

Iațeniuk a intrat în scenă ca premier, după înlăturarea lui Viktor Ianukovici. A organizat rapid un turneu diplomatic pentru a cere ajutor din partea liderilor lumii. A început foarte hotărât și părea a fi în elementul său. Numai că în răstimp de un an, Iațeniuk a ajuns să controleze parlamentul prin metode insidioase. Se spune despre el că vorbește cu miniștrii și le trasează sarcini la ore imposibile din noapte. Despre el și partidul său ”Frontul Popular” s-a spus de mult că sunt corupți, iar când au intrat în vizorul organelor statului, Iațeniuk s-a panicat și a început să-și consolideze poziția cu sprijinul extremei drepte și introducând o serie de legi anti-comuniste inutile, pentru a abate atenția de la presiunea geopolitică în creștere. Omul care dorea să desprindă Ucraina de trecutul corupt a dus corupția mai departe.

Angela Merkel

Vorbitoare de rusă, cancelarul german a prelaut conducerea negocierilor europene cu Putin privind criza din Ucraina și merită laude pentru perseverența sa. Însă sub conducerea ei UE a lăsat Ucraina cu fundul în baltă: sancțiunile au fost amânate prea mult, la fel și ajutorul pentru țara falimentară. Ofensiva milițiilor separatiste a fost întâmpinată de Merkel și UE doar cu ”cea mai mare îngrijorare”, deși numărul victimelor în rândul civililor continua să crească. Grație inacțiunii UE acum avem în Ucraina un milion de refugiati interni; grație impiedicării continue a liberalizării vizelor mulți dintre ei se zbat acum să-și găsească o locuință.

Ketchum Inc.

Din 2006 și până în martie 2015 compania americană de PR Ketchum Inc. a lucrat cu Putin și apropiații sai pentru a le îmbunătăți imeginea în străinătate, câștigând circa 60 de milioane de dolari. Așa cum a spus unul dintre foștii consultanți ai companiei pentru Daily Mail, treaba era ”era să-i ajutăm să ascundă toate aspectele care îi faceau nefrecventabili: drepturile omului, invadarea țărilor vecine”, inclusiv războaiele Rusiei în Georgia și Ucraina. Într-un interviu pentru Politico, un lobby-st care lucra pentru ruși a asemănat munca sa cu ”a lustrui un rahat”. În ultimii ani oficialii ruși nu au mai urmat sfaturile companiei și veniturile ei au inceput să scadă după ce, în martie 2015, Rusia a decis să renunțe la serviciile lor. ”Am decis să nu prelungim contractul din cauza isteriei anti-ruse și a războiul informațional”, a spus pentru CNN purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov. Ketchum are însă în continuare un contract cu Gazprom.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.