Ciudata lovitură de stat din Turcia

Trebuia să moară oameni” – vă amintiţi nefericita expresie a lui Iohannis după „Revoluţia Colectiv”? Cam aşa mi se pare mie că ar putea să spună şi Erdogan după „lovitura de stat” din noaptea trecută din Turcia! 194 de morţi în acest simulacru de lovitură de stat, faţă de 42 de morţi în ultimul atentat cu bombă.

De ce spun că această lovitură de stat este „ciudată”? Poate fi surprinzătoare această expresie pentru cei care s-au uitat la televiziunile noastre de ştiri, unde s-au perindat atîţia politicieni şi „experţi militari” care, din primele momente, s-au grăbit să-i cînte prohodul preşedintelui Turciei, amintind de toate derapajele democratice de care a fost acuzat pînă acum şi care l-au făcut extrem de nepopular în rîndul populaţiei!

Priveam la televizor evenimentele din Turcia şi, în ciuda tancurilor de pe străzi, îi spuneam unui prieten la telefon că mi se pare că această lovitură de stat pare o făcătură a lui Erdogan, care, pînă dimineaţa, îl va face mai popular şi mai puternic!

Ce m-a făcut să cred că, în realitate, ceea ce vedeam la televizor nu a fost decît un joc tragic real (la fel ca în celebrul film „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”) au fost cîteva elemente obligatorii care lipseau din evenimentele din Turcia. Iată cîteva:

– O lovitură de stat vine totdeauna pe un suport popular. Puciştii speculează acest lucru şi nu declanşează o lovitură de stat decît atunci cînd sînt siguri că au susţinerea populaţiei, în aşa fel încît presiunea asupra Puterii să pară ca fiind un lucru dorit de toată lumea. În Turcia, deşi Erdogan era extrem de nepopular, populaţia a ieşit în stradă să-l apere!

– Primul lucru urmărit de pucişti este arestarea liderilor de la Putere, în principal a preşedintelui şi a prim-ministrului. În Turcia nu s-a întîmplat acest lucru: Erdogan era în concediu şi intra în direct la o televiziune privată, iar premierul dădea declaraţii la toate posturile TV care-l solicitau.

– Interviurile lui Erdogan s-au făcut pe un telefon mobil, deşi o televiziune putea prelua imaginile în regia de emisie pentru a fi difuzate pe întregul ecran! Asta arăta intenţia de a spori misterul intervenţiei lui Erdogan, un fel de clandestinitate în care s-ar afla preşedintele Turciei. Pentru mine, a fost clar atunci că se urmărea un anumit efect asupra populaţiei!

– În orice lovitură de stat există lideri care anunţă intenţiile celor care vor să preia Puterea! În Turcia, aceştia nu au apărut şi nu au transmis nici un mesaj, ca şi cînd nu ar fi existat! Chiar în cazul unui puci militar, cineva apare la TV şi anunţă că după ce va fi înlăturat regimul de la Putere, vor fi organizate alegeri democratice într-un anumit interval de timp rezonabil, în aşa fel încît statele lumii să înţeleagă că ţara rămîne pe o traiectorie democratică. Aceste elemente au lipsit cu desăvîrşire în timpul „loviturii de stat” din Turcia, ca şi cum, pur şi simplu, armata a ieşit pe stradă doar pentru o demonstraţie de forţă, fără obiective politice.

– Armata a anunţat că a ocupat Parlamentul, dar acolo, în miezul nopţii, nu era nimeni!

– Turcia a trecut acum cîteva săptămîni printr-un atentat în aeroportul Ataturk şi am văzut populaţia disperată, alergînd de mama focului în faţa unor explozii provocate de 3 terorişti. Acum, aceeaşi populaţie a ieşit în faţa tancurilor, cu mîinile goale!

– În octombrie anul trecut, în urma unui dublu atentat, Opoziţia din Turcia a scos în stradă peste 10.000 de oameni care au scandat „Erdogan ucigaș”! Acum, după un atentat, în timpul acestei „lovituri de stat”, Opoziţia din Turcia nici nu şi-a făcut apariţia, deşi, în mod logic, trebuia să apară ca adversar al regimului Erdogan, dispusă să preia Puterea.

– Pe acest fond, apelul lui Erdogan către populaţie de a ieşi în stradă pentru a se opune Armatei este ciudat, ilogic şi nepotrivit, căci ostilitatea populaţiei faţă de el ar fi trebuit să ducă la sprijinul armatei şi al loviturii de stat! Or, ce am văzut noi la TV era ca şi cum Erdogan s-ar fi bucurat de o mare popularitate!

Toate acestea şi multe altele m-au făcut să cred din primele ore că Erdogan nu a fost străin de „lovitura de stat” organizată împotriva sa, ba, din contră, cred că a urmărit-o cu atenţie, ca şi cum el însuşi ar fi fost în spatele acesteia!

Cineva ar putea să creadă că am luat-o razna şi mi-ar pune întrebarea ce ar cîştiga Erdogan dintr-un asemenea joc care a făcut 194 de morţi. O întrebare legitimă la care se cuvine să răspundem:

– În primul rînd, Erdogan a ieşit din această „lovitură de stat” mult mai întărit, putînd să invoce susţinerea populară, aşa cum a făcut la noi Ion Iliescu în timpul Revoluţiei din 1989.

– Erdogan va putea acum să arate cu degetul împotriva vinovaţilor pentru cei 194 de morţi. În mod cert, vinovaţi vor fi făcuţi tocmai adversarii lui Erdogan, cei care i-au cam slăbit puterea în aceşti ani! Acum va scăpa de ei.

– În sprijinul lui Erdogan s-au pronunţat aproape toţi marii lideri europeni, precum şi cei din America, lucru greu de imaginat dacă „lovitura de stat” ar fi fost reală sau nu ar fi avut loc.

– Erdogan, care era văzut pînă ieri ca un lider autoritar care încălca drepturile oamenilor, al libertăţii de expresie, este acum văzut ca un „emanat” (vă amintiţi expresia?) al loviturii de stat, omul care a salvat Turcia de haos.

Una peste alta, „lovitura de stat” din Turcia îmi pare a fi un aranjament politic cu consecinţe tragice, un fel de „Colectiv invers”, în care „era nevoie să moară oameni” pentru ca Erdogan să devină liderul maxim într-un moment cînd părea că devine unul cu o minimă putere! Nu ştiu ce mă face să cred că această „lovitură de stat” va intra în cărţile de istorie sub altă denumire!

P.S. Un singur om a avut rezerve faţă de lovitura de stat din Turcia: Constantin Degeratu, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, care, la TVR, în timpul evenimentelor, a atras atenţia că ar trebui să avem răbdare înainte de a ne pronunţa dacă în Turcia a fost sau nu o adevărată lovitură de stat. A fost însă acoperit de politicienii şi „experţii militari” care s-au băgat în seamă. Între aceştia a fost chiar „expertul militar” Adela Popescu, nimeni alta decît fosta secretară a lui Gabriel Oprea, decorată de doi preşedinţi, inclusiv Iohannis, care este şi pe lista plagiatorilor Academiei Naţionale de Informaţii, în teza de doctorat efectuată, evident, sub conducerea lui Gabriel Oprea!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.