Scriam săptămâna trecută, într-un articol intitulat„Efectul lui „liber la furat 4%”: coagularea unui triunghi de suspecți celebri”(aici) următoarele:
„Faptele din ultimele săptămâni ne arată, fără echivoc, constituirea unei spectaculoase (dar și scandaloase) frății a trei celebri demnitari români, suspectați din greu de încălcarea legii: Kovesi, Băsescu, Iohannis.”
Au fost cititori, e drept, puțini, care m-au contrazis vehement cu argumentul: „cum să fie așa, din moment ce Traian Băsescu este într-un război pe viață și pe moarte cu Kovesi, din moment ce îl critică pe Iohannis din toate pozițiile și în cei mai acizi termeni”? Aceștia sceptici au uitat sau nu au știut niciodată ce fel de personaj e Traian Băsescu și cât de ușor schimbă el macazul în funcție de interesul personal. Le amintesc doar o situație: transformarea peste noapte a lui Gabriel Oprea din „șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” într-un prețios colaborator, „reevaluat”, pe care l-a ținut în funcții înalte și l-a exploatat aproape pe toată durata mandatelor sale.
Parcă dorind să mă confirme (dar și sub efectul scoaterii neașteptate (???) de sub urmărirea penală în dosarele „Cășuneanu” și „Casa din Mihăileanu”) Traian Băsescu a încetat brusc atacurile la binom și la Klaus Iohannis, fixându-și noi ținte: PSD și Liviu Dragnea.
În presa de azi,aici, Traian Băsescu lansează un atac aberant, în stilul său personal, cu trimiteri la lucruri care îi îngrozesc pe români, cum ar fi abuzurile Statului Islamic. Iată ce afirmă:
„El (Liviu Dragnea n.r.) face un lucru de timp Stat Islamic, adică punem un guvern, dar eu, ayatollah-ul, stau la partid în Kiseleff cu o echipă de ayatollah-i şi spunem noi Guvernul şi îl ţinem sub control. Deci pe omul ăsta l-a dus mintea să ofere public soluţia specifică statelor islamice. Cred că s-a inspirat de la Iran”.
Chiar și în cazul lui Traian Băsescu, care ne-a obișnuit în cei zece ani de mandat ca președinte cu grozăvii de-a dreptul satanice, nu poți să nu rămâi stupefiat de lipsa de valoare pe care o au, în ochii săi, logica și onestitatea elementare. Mai ales atunci când își simte pielea în pericol.
Ca și cum declarația mai sus citată nu ar fi fost singură îndeajuns de dementă, fostul președinte îi adaugă și o explicație, ce denotă gravă împleticeală argumentativă:
“Nu este legal. Miniştrii sunt controlaţi de la partid, nu de o comisie de la partid. E un abuz, strâmbăm modul de funcţionare a statului”.
Adică partidul e în dreptul său să-și controleze miniștrii, dar nu printr-o comisie formată din membri de partid și coordonată de liderii partidului, cum a propus Dragnea, căci, astfel, comite un abuz. Și nu orice fel de abuz, ci unul de tip Stat Islamic. Hora neuronilor schilozi, într-o frenetică șontâcăreală. Ce spectacol!
Iar domnul Iohannis se pretează la asemenea alianțe și aliați. Căci partidul său, PNL, și nu altcineva, s-a arătat, prin vocea interimarei Raluca Turcan, gata să se aliezee cu PMP, doar – doar o putea bloca aplicarea programului anunțat de PSD și votat de 50% dintre alegătorii prezenți la urne.
Mă întreb: chiar să fie Dragnea mai rău pentru țară decât Băsescu, de președintele Iohannis și sistemul său sunt gata să-l albească și să-l reevalueze pe fostul președinte, cu riscul de a a-i scoate pe români in stradă mai ceva decât atunci când a fost dat jos guvernul Boc?
Pe două dintre personajele acestui „triunghi de suspecți celebri” le pot înțelege (fără a le aproba, evident): Traian Băsescu și familia lui au dosare penale care să-i scoată pe tușă nu pentru cât le-a mai rămas din viața asta ci pentru incă vreo 2-3 vieți complete. Laura Kovesi, cu anatema plagiatului și cu descoperirile din stick-ul Black Cube așteptând momentul propice să fie scoase la lumină, e mai vulnerabilă ca oricând. Acești doi oameni au încetat de mult să se mai gândească la binele țării (dacă au făcut-o vreodată), fiind total copleșiți de binele lor personal aflat în mare pericol.
Ce se întâmplă însă cu Klaus Iohannis? Este chiar atât de ingrozit de șantajul cu casa dobândită ilegal? Poporul îi spune printr-un vot copleșitor ce dorește, iar domnia sa, în loc să-și asculte poporul, preferă să-l sfideze?
Hai să admitem că frăția cu Traian Băsescu și sprijinul ocult al binomului l-ar ajuta, mâine, pe Klaus Iohannis să instaleze un prim – ministru pe gustul său. Să facă, adică, o guvernare fără PSD și ALDE.
Cât crede domnia sa că ar ține această încropeală, și cu ce preț?
Până la prezidențiale nu mai este așa mult.
Nu pot spune decât atât: multă patimă, proști consilieri, dezastruoase alianțe.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.