Zarurile au fost aruncate. De către doamna Merkel & Co., fără prea multe emoţii cu privire la rezultatul final. După o lungă perioadă de agonie, în care, spre deliciul căscătorilor de gură, mass-media, o anumită parte a politicienilor şi toate agenţiile de rating au proclamat cronica unei apocalipse anunţate, iată că apele s-au liniştit. Bursele, care o luaseră razna mai rău ca EKG-ul unui cardiac, au pornit într-un vertiginos trend ascendent, spre deliciul băieţilor deştepţi din lumea valorilor mobiliare.
Există voci care deplâng situaţia bietei Germanii harnice, vezi Doamne nevoită acum să scoată de la ananghie puturoasa Grecie, care şi-a trăit traiul şi şi-a păpat mălaiul. Greşit! Germania ştie foarte bine ce face, iar grecii ştiu la fel de bine de ce au ieşit în stradă şi au luptat, literalmente, împotriva acestei „salvări prieteneşti”. Nu cred că grecii sunt mai puţin muncitori ca alte popoare europene, doar poate mai prost organizaţi la nivel instituţional. Şi cu ghinionul de a avea nişte politicieni care i-au vândut pe mai nimic.
Acum, ţările care au orchestrat marele împrumut nu fac decât să se înfrupte din dezmembrarea Greciei. Mai ţineţi minte marile noastre privatizări postcomuniste? Când întreprinderile „de aur” ale ţării au fost voit falimentate şi apoi vândute la preţ de fier vechi. Ei bine, în aceeaşi situaţie a ajuns acum şi Grecia: să-şi vândă, sub preţul pieţei, companiile de utilităţi publice (poşta, electricitatea şi gazele), porturile, băncile, loteria, compania de apărare, compania siderurgică şi de minerit, de cale ferată, de petrol, de telecomunicaţii şi câte şi mai câte, unor investitori privaţi. Pentru că, DA, doamna Merkel a rugat şi companiile private din ţara sa să participe, în mod „voluntar”, la salvarea Greciei. Şi să nu uităm că urmează, pe acelaşi principiu, şi Irlanda, Portugalia şi Spania. Deocamdată.
Privatizarea, din toate datele de până acum, nu se face pe burse, astfel încât orice acţionar să aibă acces egal, iar concurenţa să asigure cel mai bun preţ. Ci prin negociere directă, lucru care indică o afacere proastă pentru Grecia şi o adevărată pleaşcă pentru fericitul cumpărător, oricare ar fi acela. El merge la sigur cu investiţia sa. Doamna Merkel ar putea să scrie un best-seller cu titlul „Cum să-ţi cumperi o ţară: Ghid practic” şi să se laude că i-a reuşit dintr-un vârf de pix ceea ce ilustrul său predecesor, cancelarul din 1933, nu a realizat în 12 ani de activitate asiduă.
Să nu uităm că toată această turnură nefericită a fost posibilă prin îngăduinţa înduioşătoare a Comisiei Europene, matrapazlâcurile financiare ale nelipsitului Goldman Sachs, precum şi previziunile anti-economice ale agenţiilor de rating, a căror lipsă de acurateţe le plasează sub standardele Mamei Omida. Dar, înainte de toate, numai prin conlucrarea directă a politicienilor greci, care s-au căţărat în vârful unui sistem corupt până în măduva oaselor şi nu le-a păsat decât de ei. Sună familiar?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.