Cum şi-au împărţit SUA şi Marea Britanie Marea Caraibelor într-o după-amiază

Pe 25 octombrie 1983, la ora 5 dimineaţa, trupele americane invadau Grenada, fostă colonie britanică din Caraibe. O zi mai târziu, preşedintele Ronald Reagan îi telefonează premierului britanic Margaret Thatcher pentru a-şi cere scuze pentru invazia fără acceptul fostei metropole, mai cu seamă că înainte de invazie Thatcher ceruse să nu se întreprindă acţiuni pentru înlăturarea regimului marxist din Grenada.

Reagan încearcă să-i spună că nu a înţeles mesajul, dar că a încercat măcar să menţină în cel mai mare secret planul invaziei – operaţiunea “Urgent Fury”. Invazia a fost caracterizata de o rezoluţie ONU drept “o violare flagrantă a dreptului internaţional”, iar Thatcher a avut de suportat consecinţe serioase la Londra.

Discuţia telefonică dintre cei doi lideri a fost publicată de New York Post şi arată cum Reagan a reuşit să o liniştească pe Thatcher şi cum Londra şi Washingtonul şi-au împărţit Caraibele în câteva minute, într-o amiază de octombrie.

Thatcher: Bună, Margareth Thatcher la telefon.

Reagan: Dacă aş fi acolo Margaret, mi-aş arunca înainte pălăria, ca să ştiu dacă mai pot intra.

Thatcher: Nu e cazul să faci asta.

Reagan: Regretăm mult situaţia în care te-am pus şi aş vrea să-ţi spun povestea din perspectiva noastră. Am fost trezit la ora 3 dimineaţa, când mă aflam la golf în Georgia. Secretarul de stat (George Schultz) era acolo. Ne-am întâlnit în pijamale în livingul apartamentului datorită unui apel din partea Organizaţiei Statelor Est-Caraibiene care ne cerea să-şi sprijinim în Grenada. Am plecat la Washington pentru planificare şi aşa mai departe. Era o chestiune de ore. Aveam o problemă sâcâitoare cu o sursă necredibilă, o scurgere de informaţii. Aveam şi o problemă de supraveghere în Cuba, trebuia să ştim dacă puteam ajunge înaintea lor şi ei chiar au încercat să trimită acolo ceva personal de comandă.

Când am aflat de îngrijorarea ta – şi până când am înţeles-o – trecuse ora H şi forţele noastre plecaseră. Pentru noi era doar 5.30 când ajuns în Grenada. Dar aceasta este perspectiva noastră. Cred că este pentru prima dată de când sunt preşedinte când secretul a fost păstrat până la final. Cred că armata a facut o treabă excelentă. Guvernatorul tău general (Sir Paul Scoon) şi soţia sunt teferi. Unul dintre obiective a fost să-l protejam. Este în mâinile noastre acum.

Thatcher: Ştiu ce înseamnă sensibilităţile din cauza insulelor Falkland. De aceea nu voi vorbi mult cu tine nici măcar la telefonul roşu. Pentru că până şi acesta poate fi interceptat. Acţiunea e în curs şi sperăm că va fi îndeplinită cu succes.

Reagan: Suntem siguri. Arată bine.

Thatcher: Să sperăm că se va termina în curând, Ron şi că te vei descurca sa reinstaurezi democraţia.

Reagan: Suntem încrezători că va dura puţin şi apoi rolul tău va fi crucial, pentru că vom încerca să reinstaurăm democraţia pe baza constituţiei pe care le-ai lăsat-o tu. Liderul care a fost ucis (Maurice Bishop) şi cei care l-au ucis nu au respectat această constituţie.

Thatcher: Ei bine, mă tem că această constituţie a fost suspendată încă din 1979.

Reagan: Aşa e. Atunci Bishop a dat o lovitura de stat şi a preluat puterea. Credem că a fost asasinat pentru că a început să facă ceva gălăgie, ca şi cum ar fi vrut sa aibă relaţii bune cu noi. A fost aici, la Departamentul de Stat, şi apoi a fost ucis.

Thatcher: Aşa e. Ai noutăţi despre Coard, rivalul lui?

Reagan: Nu. Omul care a ieşit acum în faţă se numeşte Austin. Credem că Coard a păţit ce a păţit şi Bishop. (…) Ştim însă că tu şi guvernatorul general de acolo – noi toţi – îi putem ajuta să se întoarcă la constituţie şi democraţie.

Thatcher: Sper, Ron, să se termine repede şi că se vor descurca să numească un guvern care să revina la democraţie.

Reagan: Oamenii din insulele acelea sunt remercabili. M-am întâlnit cu doamna premier Charles când am anunţat invazia. (Eugenia Charles, premierul Dominicăi intre 1980 si 1995).

Thatcher: O ştiu. E o persoană minunată.

Reagan: Cu singuranţă. A sedus capitala noastră. Acum e la Congres. Şi apoi e Adams, din Barbados. Îl aducem aici. O să-i avem la câteva showuri de televiziune, pentru a se putea adresa oamenilor. Îl aducem pe el, o avem pe ea. El este remarcabil, de asemenea.

Thatcher: E foarte cultivat şi inteligent. E în politică de multă vreme.

Reagan: Doamna Charles chiar are o armată. Are o armata regulată. Are forţe de poliţie. Îmi spune că poliţiştii ei vin din teritoriu şi o întreabă dacă pot coopera cu forţele din Grenada.

Thatcher: Doreau să ajute.

Reagan: Cu toţii se simt – şi asta de când erau supuşii Coroanei – prieteni şi rude (“kith and kin”). Nu ştiu dacă asta e o expresie de-a noastră sau de-a voastră.

Thatcher: E de-a noastră.

Reagan: Să ştii că o folosim aici. Avem aceeaşi moştenire. Charles a folosit-o de câteva ore pentru a-şi exprima sentimentele. Nu-i văd pe cei de pe celelalte insule ca pe nişte străini. Vrem să-i ajutăm cu refacerea guvernului şi cred că va exista un sentiment că marele Uncle Sam încearcă să le impună guvernul.

Thatcher: Mai sunt multe de făcut, Ron.

Reagan: O, da.

Thatcher: Şi va fi foarte complicat.

Reagan: Cred că partea militară se va încheia în curând.

Thatcher: Ar fi o veste foarte bună. Iar dacă apoi ne întoarcem la democraţie va fi minunat.

Reagan: Cum am spus, îmi pare foarte rău pentru situaţia în care te-am pus, dar te rog să înţelegi că a fost doar frica noastră faţă de propriile slăbiciuni cu păstrarea secretelor.

Thatcher: A fost drăguţ din partea ta să suni, Ron.

Reagan: A fost plăcerea mea.

Thatcher: Apreciez asta. Ce mai face Nancy?

Reagan: Bine.

Thatcher: Trebuie să mă întorc la dezbaterea din Cameră. Este cam complicată.

Reagan: Du-te peste ei. Mănâncă-i de vii.

Thatcher: La revedere.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.