„De la Chagall la Malevitch, revoluţia avangardelor”, în Monaco

Grimaldi Forum din Monaco a ales pentru expoziţia de vară din acest an, ce va fi deschisă până în 6 septembrie, o perioadă extrem de importantă a artei secolului al XX-lea: De la Chagall la Malevitch, revoluţia avangardelor. Expoziţia se înscrie în Anul Rusiei la Monaco.

Sunt expuse 150 de opere, semnate de 40 de artişti, de la Marc Chagall (1887-1985) la Kasimir Malevitch (1878-1935), trecând prin Vassily Kandinsky (1866-1944), Ivan Klioune (1873-1943), Larionov, Tatlin, Filonov, Yakoulov, Gontcharova, Matiuşkin, Altman, Baranov-Rossiné, Burliuk, Naum Gabo, Lissitzky, Pevsner, Popova, Pougny, Rodtchenko… Toţi au dat formă unei modernităţi fără precedent.

Malevitch, Autoportret, 1910

Expoziţia trasează evoluţia artei între 1905 şi 1930, când, aşa cum scrie prinţul Albert II de Monaco în prefaţa catalogului impresionant, publicat la Editura Hazan, cu texte semnate, între alţii de Jean-Claude Marcadé şi de Jean-Louis Prat, “O pleiadă de artişti ruşi (…) au răsturnat convenţiile timpului lor dând naştere unei mişcări de o extraordinară modernitate”.

Ideologia va sfârşi însă prin a frâna libertatea artiştilor. Mulţi dintre ei, printre care Kandinsky sau Chagall, au părăsit Rusia începând din anii ’20.

Kasimir Malevitch, Iarna

Curatorul expoziţiei, Jean-Louis Prat, fostul director al Fundaţiei Maeght, care realizase o primă expoziţie pe această temă în 2003, a reunit tablouri, desene şi sculpturi, dar şi o bogată şi rară documentaţie, reviste, cataloage din epocă, împrumutate din biblioteca Kandinsky de la Centrul Pompidou şi de la colecţionarul Paul Destribats.

Foarte multe lucrări au venit din întreaga Rusie, în principal de la Muzeul Rus din Sankt Petersburg, de la Muzeul Puşkin şi Galeriile Tretiakov din Moscova, dar şi de la muzee regionale cum ar fi cele din Nijni-Novgorod, Astrahan, Krasnodar, Tula, sau din alte instituţii europene, ca Fundaţia Thyssen-Bornemisza din Madrid, Centrul Pompidou din Paris şi de la colecţionari particulari, dintre care, câţiva din Monaco.

Marc Chagall, Introducere la Teatrul de Artă Evreiesc

Perioada aleasă corespunde unor evenimente considerate semnificative de către Jean-Louis Prat: Duminica Roşie de la Sankt Petersburg, din 1905, premergătoare Revoluţiei din Octombrie 1917, şi moartea poetului Maiakovski, figură emblematică a Revoluţiei care, prin sinuciderea din 1930, părea să pună capăt “glasului utopiilor”, fie ele politice sau artistice.

Natalia Gontcharova, Ţărani culegând mere

Expoziţia încearcă să evidenţieze tocmai legătura între utopiile politice şi cele artistice, creatorii ruşi traducând în operele lor răsturnările istorice, atât politice, cât şi tehnologice. Modernitatea picturală era legată de noile moduri de transport, de viteza neobişnuită, de maşinism, care au generat curente importante: Cubo-Futurismul, Rayonismul, Arta abstractă, Constructivismul sau Suprematismul…

Boris Ender, Mişcarea unei forme organice

Organizată pedagogic, într-un parcurs ce reia formele geometrice favorite ale lui Kasimir Malevitch – pătrat, cruce, cerc –, expoziţia prezintă opere de prim rang, cum ar fi Introducere în Teatrul Artei Evreieşti, de Marc Chagall, Sportivii de Malévitch, Confuzie de Kandinsky sau Abstracţie (Ruptura) de Rodtchenko.

Vizitatorul poate descoperi însă şi artişti mai puţin cunoscuţi marelui public, printre care multe femei, ca Sofia Dymchits-Tolstaia, Xenia Ender, Natalia Gontcharova, Olga Rozanova, Varvara Stepanova, al căror număr însemnat merită semnalat în contextul european al artei, dominat încă de bărbaţi.

Wassily Kandinsky, Confuzie

Parcursul începe cu Clasicismul şi Neoprimitivismul, care marchează despărţirea de academismul secolului al XIX-lea, înlocuind perspectiva savantă prin expresivitate şi revenind la principiile artei populare, apropiate de desenul copiilor.

Urmează Rayonismul, prima mişcare non-figurativă fondată de Larionov, La care participă activ şi soţia sa, Natalia Gontcharova. Mişcare numită aşa pentru că opera este compusă dintr-o reţea complexă de linii numite raze. În zona Cubo-Futurismului s-au ilustrat mai ales Olga Rozanova, Alexandra Exter şi Liubov Popova, care combină într-o modalitate personală Cubismul francez cu Futurismul italian al lui Marinetti.

Marc Chagall

Expoziţia face loc apoi Şcolii lui Matiuşin, pictor şi muzician apropiat al lui Malevitch care a fondat, împreună cu Boris Ender o mişcare ale cărei cercetări erau îndreptate în principal către forţa şi mutaţia culorilor. Operele lor se înrudesc incredibil cu lucrările unor artişti cotemporani ca Ethel Adnan sau Ugo Rondinone.

El Lissitzky

După un somptuoas cabinet de desene, în care pot fi văzute creaţii incredibile de Rodtchenko, El Lissitzky sau Varvara Stepanova, parcursul se termină cu o încăpere intitulată “Către o nouă reprezenare”, care anunţă sfârşitul utopiilor şi care prezintă mai ales picturile lui Pavel Filonov, unul dintre artiştii cel mai puţin cunoscuţie ai acestei epoci, lucrări construite dintr-o multitudine de unităţi colorate, oarecum în maniera mozaicului.

Marc Chagall, Dansul

Locuitorii de pe Riviera sunt familiarizaţi cu opera lui Marc Chagall, care a trăit la sfârşitul vieţii sale la Saint-Paul de Vence şi căruia oraşul Nisa i-a dedicat, din 1973, Muzeul Naţional al Mesajului Biblic. În expoziţie poate fi admirată fabuloasa frescă lungă de 8 metri, venită de la Galeriile Tretiakov, Introducere în Teatrul de Artă Evreiesc, realizată în 1920, pentru Teatrul de Artă Evreiesc, locul în care creau marii artişti inovatori ai timpului, fie ei scriitori, regizori, actori sau plasticieni. Jean-Louis Prat numeşte această frescă “Guernica lui Marc Chagall”, pentru aspectul ei de bandă desenată, plină de vervă şi de culori strălucitoare. Ea este, cumva, o replică la curentul abstract promovat de compatriotul său, Malevitch, Chagal alegând fantezia exuberantă.

Pavel Filonov, Oameni

Poate fi urmărită şi evoluţia radicală a lui Kasimir Malevitch, începând cu un Autoportret figurativ din 1908, în culori foviste, care marca îndepărtarea de academism. Cinci ani mai târziu, el picta Portretul unui prieten în stilul cubo-futurist, în care personajul nu mai este recognoscibil, având în loc de figură elemente insolite cum ar fi un şemineu şi un fierăstrău.

Poate fi regăsit apoi Malevitch din anii ’20, care a renunţat cu totul la trecut, revendicând ceea ce el numea “un zero al formelor”, operele fiind populate cu simboluri geometrice minimaliste. Pătratul negru (un pătrat negru pe fond alb) va deveni emblema şcolii suprematiste al cărei creator este.

Kasimir Malevitch, Sportivi, 1930-1931

În sfârşit, către 1930, Malevitch revine la un oarecare figurativ, dar tot cu personaje lipsire de figură.

Uitată începând din 1939, sfârşindu-şi viaţa în sărăcie, Natalia Gontcharova a fost un artist foarte preţuit în anii 1910-1920, participând la naşterea futurismului rus şi rayonismului. În 1913, i se organiza chiar o mare retrospectivă la Moscova, iar în 1914 participa la Salonul Independenţilor din Paris, alături de partenerul ei, pictorul Larionov, susţinuţi de Robert şi Sonia Delaunay. Ei au părăsit definitiv Rusia în 1915, stabilindu-se mai întâi în Elveţia, apoi, la Paris.

Natalia Gontcharova, Biciclistul

Atrasă de arta populară rusească, Natalia Gontcharova a încercat o sinteză între elementele imageriei populare şi tendinţele moderniste contemporane ei. Angajată de Serge Diaghilev pentru decorurile, costumele şi afişele Baletelor Ruse, ea a continuat, după moartea lui Diaghilev, să creeze numeroase decoruri şi costume pentru balet: Bolero la Opera Comică din Paris, Bărbărierul din Sevilla la Londra… A lucrat cel puţin de două ori şi la Monaco, pentru Jucăriile, la Ballets de Monte-Carlo, 1934, şi Bogatyri la Baletele Ruse din Monte Carlo, 1938.

În expoziţia de acum pot fi vizionate una dintre operele ei neoprimitiviste, Ţărani culegând mere, din 1911, dar şi compoziţia rayonistă Biciclistul, din 1913.

Olga Rozanova, Compoziţie nefigurativă, 1916

Toţi aceşti creatori au impus o viziune ce corespundea lumii care îi înconjura. Apar noi idei şi sentimentul că artistul nu poate scăpa de marile răsturnări într-o societate care dorea să evolueze. Apar moduri de reprezentare necunoscute până atunci, care dau naştere unui curent al modernităţii ce capta şocul descoperirilor epocii atât în literatură, cât şi în muzică, dans sau artele plastice.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.