Dragi activişti pro-unionişti,
Din capul locului vă spun că demersul vostru este unul demn de apreciere prin sinceritatea lui şi emoţionant prin gradul vostru de implicare. Manifestaţia pe care aţi organizat-o sâmbătă, 16 mai, la Chişinău, a produs un puternic impact mediatic şi a avut darul de a readuce chestiunea unirii în dezbaterea publică.
La aceasta a contribuit, desigur, şi decizia autorităţilor din Republica Moldova de a-i interzice intrarea pe teritoriul ţării lui George Simion, preşedintele organizaţiei ”Acţiunea 2012”. Dar a contribuit mai ales situaţia actuală din Republica Moldova.
Sufocat de corupţia elitelor politice şi financiare, statul se îndreaptă cu paşi îngrijorător de repezi către categoria celor eşuate. În aceste condiţii, tot mai mulţi cetăţeni încep să se gândească serios la ”cartea românească”, mai ales văzând succesele luptei împotriva corupţiei de pe celălalt mai al Prutului.
Şi vă mai dau o veste bună, deşi sunt sigur că o cunoaşteţi: în 2014, România a devenit primul partener comercial al Republicii Moldova, înaintea Federaţiei Ruse, atât la importuri, cât şi la exporturi. Oricum, statisticile arată că economia Republicii Moldova este în mai mare măsură orientată către Uniunea Europeană decât către Federaţia Rusă. Cine nu crede să consulte statisticile oficiale de la Chişinău.
Dar tocmai pentru că situaţia începe să devină serioasă, e timpul să reflectăm şi noi, la fel de serios, la consecinţe şi mai ales la direcţia pe care mişcarea unionistă ar putea să o apuce.
Mai întâi de toate, trebuie să admitem că unirea ar aduce între graniţele României reîntregite o minoritate rusofonă (nu neapărat rusă) de circa un milion de persoane. Unirea nu se poate face împotriva acestor oameni, ci împreună cu ei.
A discutat cineva cu ei? Ştim cam ce îşi doresc? Pot fi convinşi că România va fi o ţară mai bună şi pentru ei? Dar autorităţile din România au un plan în această privinţă? Nu am auzit o asemenea dezbatere la noi. Deocamdată, rusofonii din Republica Moldova ştiu cam ce li se transmite la posturile de propagandă ruseşti.
Apoi, ar fi o mare greşeală dacă le-am transmite fraţilor de peste Prut ideea (periculoasă) că o unire cu România, decisă peste noapte, ar fi calea uşoară de a pătrunde în Europa. Că România acceptă Republica Moldova oricum, fără reforme în economie, în sectorul financiar şi în justiţie.
Problema e că nu sunt deloc clare mecanismele politice şi juridice prin care o entitate care nu îndeplineşte standardele europene ar putea fi admisă în Uniunea Europeană (ca să nu mai vorbim despre NATO) – să lăsăm cazul Germaniei, Uniunea de azi e cu totul altceva decât Comunitatea Economică de acum 25 de ani.
Gândiţi-vă dacă nu ar fi cazul ca, înainte de a agita un discurs naţionalist, să ”exportăm” idei şi standarde europene în Republica Moldova. Ar fi pe placul mai multora, chiar şi dintre cei care nu sunt etnici români.
Dar, până la urmă, ce fel de stat român propunem? Unul centralizat, ca acum, ceea ce ar presupune desfiinţarea oricăror instituţii autonome la Chişinău (să nu vorbim de Tiraspol, presupunând că unirea se va face fără Transnistria)? Îşi doresc asta cei de peste Prut? Dacă nu, suntem gata ca, de dragul unirii, să deschidem discuţia privind un model federal?
Şi în final, să vorbim despre lucruri practice. Un stat presupune o infrastructură unitară. Dar noi nu avem nici măcar o linie ferată cu ecartament european de la Iaşi la Chişinău! Ca să nu mai vorbim despre autostrăzi!
Desigur, nu stă în puterea activiştilor unionişti să realizeze proiecte de infrastructură. Dar o presiune constantă asupra autorităţilor de la Bucureşti şi Chişinău ar ajuta enorm. Un proiect major de intrastructură ar însemna, pentru ”românoscepticii” de dincolo de Prut, mai mult decât o sută de mitinguri.
Lucrurile sunt aşadar, mai complicate decât par, dar chiar şi aşa ideea nu trebuie abandonată. Ar fi însă nimerit să-i adăugăm doza necesară de pragmatism şi de inteligenţă politică. Altfel, rămânem cu steagurile. Iar pe podurile de flori nu poate trece niciun gram de marfă.
Cât despre Basarabia, va rămâne pe mai departe o periferie prăfuită şi cam ciudată a României, din care însă politicienii şmecheri de la Bucureşti îşi vor trage în continuare voturi.
Sper că nu asta vreţi, dragi activişti unionişti. Succes!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.