Epoca de glorie a „Baletului din Stuttgart”

Prestigiosul „Stuttgarter Ballett” a sărbătorit recent o jumătate de veac de existenţă printr-o serie de manifestări cuprinzând piese din repertoriul clasic şi contemporan al Casei, terminate cu o gală care a adus în oraş numeroşi artişti legaţi într-un fel sau altul de această instituţie, un public internaţional şi pe prietenii marii dansatoare Marcia Haydée, muza lui John Cranko, stea a companiei în epoca ei de aur şi directoare a ei până în urmă cu 15 ani.

„Baletul din Stuttgart” îşi originile în compania lui Jean-Georges Noverre, maestru de balet la Curtea lui Carol al II-lea, duce de Würtemberg, între 1760 şi 1767. A fost condus apoi, din 1824 până în 1828, de dansatorul şi coregraful italian Filippo Taglioni şi de fiica sa Maria, faimoasă balerină în epoca romantică.

Dar aventura lui începe, de fapt, în 1961, prin venirea la conducere a lui John Cranko. Vestitul dansator şi coregraf sud-african a creat aici aproximativ 40 de coregrafii, de la stilul clasic la cel contemporan. Baletul său „Oneghin”, din 1965, pe muzica lui Ceaikovski, dar şi „Romeo şi Julieta” şi „Îmblânzirea scorpiei”, pentru a aminti numai câteva, au cunoscut un succes planetar. Coregraful John Cranko a fost sufletul Baletului din Stuttgart până la moartea sa, în 1973.

Roland Vogel şi Jiri Lelinek în Edward II de Markus Benk

I-a urmat brazilianca Marcia Haydée, prestigioasa balerină şi coregrafă. Din 1996, compania este condusă de canadianul Reid Anderson, care a urmat calea trasată de cei doi înaintaşi ai săi, păstrând patrimoniul acelei perioade glorioase, căutând, în acelaşi timp, noi creatori. Chiar dacă alegerea lor nu a fost întotdeauna cea mai inspirată, calitatea soliştilor şi a corpului de balet a păstrat compania în rândul „Marilor Case de Dans”. Continuitatea şi viitorul ei sunt asigurate de şcoala de aici, în care dansatorii, chiar dacă nu mai apar pe scenă, transmit ştiinţa şi marca lor stilistică tinerilor. Excelenţa „Şcolii de Balet” din Stuttgart este recunoscută pe plan mondial.

Un creuzet coregrafic

Katja Wansche şi Jason Reilly în Gala aniversară

Gala de închidere a sărbătoririlor, ce a avut loc la Teatrul Naţional din oraş, a început, de altfel, cu elevii care au defilat şi au dansat cu un entuziasm şi o eleganţă evidente. Timp de cinci ore, pe scenă s-au perindat dansatorii casei, dar şi o seamă de invitaţi de marcă din întreaga lume. Adevărata „stea” a baletului din Stuttgart, Alicia Amatrian, a fost ovaţionată pentru dansul său clasic perfect, pigmentat însă cu un fel de „nebunie”, care a introdus nelinişte în coregrafiile moderne, mai ales în „Two Pieces for HET”, al marelui coregraf olandez, în vârstă de 78 de ani, Hans Van Manen, distins cu Premiul Erasmus în 2000 şi cu German Dance Prize, pentru influenţa sa asupra lumii dansului din germania timp de peste 20 de ani. Van Manen, care colaborează adesea cu Baletul din Stuttgart, s-a aflat în sală la această aniversare. Partenerul Aliciei Amatrian, dansatorul Marijn Rademaker, este unul dintre balerinii care îmbină frumuseţea juvenilă cu un dans de emoţionantă calitate, care i-au adus invitaţii la multe Gale de balet din întreaga lume. N-a lipsit, desigur, Alexander Zaitsev, cel care a dansat multe roluri principale şi solouri coregrafiate de Cranko, cum ar fi Lenski din „Onegin” şi Mercutio şi Benvolio din „Romeo şi Julieta”, dar a evoluat şi în creaţii ale altor coregrafi celebri. A fost Basilio în „Don Quijote” de Maximiliano Guerra, Colas şi Alain în „La Fille mal gardée” de Sir Frederick Ashton, James şi Gurn în „La Sylphide” de Peter Schaufuss. Fredmann Vogel, unul dintre puţinii dansatori germani de astăzi catalogaţi „danseur noble”, s-a aflat şi el la Gală, alături de Maria Eichewald, Katja Wünsche. Sue Jin Kang şi Jason Reilly au obţinut un succes eclatant în scena finală din „Oneghin” în coregrafia lui John Cranko.

Sue Jin Kang şi Marijn Rademaker

În afara repertoriului lui Cranko, care a evocat perioada glorioasă a „Baletului din Stuttgart”, s-a remarcat prezenţa pe scenă a lui Egon Madsen, personalitate istorică, la cei 78 de ani ai săi, care a dansat cu Eric Gauthier (35 de ani) un duo coregrafiat de acesta din urmă, intitulat „Dear John”, un omagiu lui Cranko. Madsen a fost invitat la Stuttgart de Kranko, în 1961, şi numit prim solist doi ani mai târziu. A evoluat în multe dintre creaţiile celebrului coregraf, cum ar fi „Romeo şi Julieta”, versiunea din 1962 în care a apărut şi la Paris, „The Joker” (1965), „Onegin” (Lensky, 1965), „Pas de quatre”, „Spărgătorul de nuci”, ambele în 1966, „The Interrogation” şi „Quatre images”, în 1967, „Taming of the Shrew” (1969), „Poème de l’extase” şi „Brouillards” „Carmen” (Don José, 1971) şi „Initials R.B.M.E.”, din 1972, în care litera E se referea la Egon.

Marcia Haydée a fost omniprezentă. Ea a prezentat doi balerini de la Baletul din Santiago de Chile, a cărui directoare este, într-o coregrafie, inspirată de „Carmen”, creată de ea însăşi.

Marijn Rademaker în Prinţul Desiree, coregrafia de Marcia Haydee

Dar universul creat la Stuttgart de John Cranko şi apoi de Marcia Haydée a fost mai mult decât o companie cu dansatori excelenţi, unii chiar extraordinari. A fost un creuzet coregrafic în care s-au născut ori s-au dezvoltat dansatori şi coregrafi ca John Neumeier, Jiri Kylian, William Forsythe, Uwe Scholz. Coregrafii scurte, create de ei, au făcut parte din programul Galei. Coregrafia europeană a ultimilor 40 de ani, spun criticii, n-ar fi fost aceeaşi fără Stuttgart.

Printre numeroasele evenimente ale acestei aniversări s-a numărat şi un colocviu al directorilor de companii de balet internaţionale privind problemele comune şi viitorul acestei arte, la care au participat Kevin McKenzie, de la „American Ballet Theatre”, Monica Mason, de la „Royal Ballet” din Londra, John Neumeier de la „Baletul din Hamburg”, Makhar Vaziev de la „Kirov/ Mariinski” din Sankt Petersburg, actualmente la Baletul Scalei din Milano, canadieni, australieni, chinezi. Plângerile generale au fost provocate de lipsa de interes a administraţiilor locale faţă de dans.

„Cei 50 de ani ai Baletului din Stuttgart sunt o demonstraţie exemplară a raportului care există între calitatea artistică şi viaţa reală a unei companii de dans”, remarca Alfio Agostini, cunoscut critic al acestei arte.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.