Există sau nu dramaturgie română? (I)

…O asemenea întrebare ar trebui, în fond, să nu reprezinte decât o inepție generată de nedocumentare. Când scrisul dramatic românesc își are obârșia prin anii 1830, când Eugen Ionesco, Sorescu și, mai nou, Vișniec au făcut carieră internațională, iar Caragiale este tot mai contemporan cu „D-ale Carnavalului”, orice „dubito ergo sum” nu înseamnă decât incompetență sau răutate!

…Și, totuși, în actualul climat, când dramaturgia autohtonă este marginalizată, dacă nu chiar umilită, când regizori, directori de teatru și critici dramatici fug de piesa românească, ba o și desființează fără să o citească, eu vin și susțin fără ezitare, ferm, că există dramaturgie română!

Remarcabilă este istoria dramaturgiei autohtone semnată de eminentul om de teatru, regretatul Mircea Ghițulescu, și inclusă în lucrarea mai amplă Istoria Literaturii Române, volum de 918 pagini, apărut în 2008 (prima ediție). Cine va citi această extraordinară radiografie a autorilor dramatici din aproape două secole va avea o revelație: românii au avut dramaturgie înainte să aibe teatru! Chiar dacă începuturile s-au canavat pe traduceri, prima fiind din Moliere, în 1784! Nihiliștii, contestatatarii dramaturgiei române ar putea măcar să citească această Istorie, că nu pot fi exagerat să cer studierea ei!

Câte concursuri naționale de dramaturgie avem

*Cea mai bună piesă a anului, Concurs organizat de UNITER
*Concurs de Comedie româneacă-festCo, Teatrul de Comedie
*Comedie. Festivalul Național de Comedie-Teatrul „Fani Tardini” Galați
*Dramaturgie contemporană-Teatrul Național „Mihai Eminescu” Timișoara
*Concursul Cea mai bună piesă scurtă-Teatrul „Regina Maria” Oradea
*Concursul „Dramaturgie în Doi”-Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu
*Cea mai bună Monodramă-Gala Star Bacău
*Concursul de dramaturgie „Goana după fluturi”-Rm.Vâlcea

…Făcând o medie a textelor trimise la aceste 8 Concursuri, ajungem la cifra de 450-500 de piese scrise pe an de autori dramatici români, consacrați, dar și autori aflați la început de drum. Ceea ce înseamnă că, deși românul nu s-a născut dramaturg, ci poet (cum scria malițios un cronicar dramatic!), în România se scrie suficient teatru.

Ca unul care a făcut parte, de mai multe ori, din Juriile unora dintre Concursurile amintite, îmi permit să susțin că nu toate textele dramatice din cele 450-500 au valoare. Afirm, însă, că 20-25 de piese sunt bune, 6-10 chiar foarte bune! Numai că ele nu sunt citite de regizori, directori, actori, cronicari de teatru!… O spune un dramaturg român favorizat de soartă (cu 32 de premiere la activ, petrecute în cinci țări!), deci nu-i undemers pro-domo ci pro-breaslă!

Iar piesele câștigătoare nu sunt montate de teatrele organizatoare ale Concursurilor (excepție Galați și Giurgiu, la ultimul teatru premiera piesei laureate având loc la cel mult o lună și jumătate de la aflarea învingătorului!)

*Un al 9-lea concurs național de dramaturgie ar putea avea loc la noul Teatru de Proiecte „Liviu Rebreanu” Bistrița, abia lansat!

Fenomenul Giurgiu

În briza Dunării, timp de 5 ani, 7 luni și 22 de zile, a ființat cetatea dramaturgiei românești! Un cunoscut comentator sportiv, totodată și dramaturg, cel care așterne aceste gânduri, a avut nebunia să renunțe la gazetărie și la salariul suculent din Televiziune și să se înhame, pe mai puțin de jumătate din banii primiți la Telesport, pentru a demonstra că există dramaturgie autohtonă și un teatru poate supraviețui și numai cu piese românești! În cei 5 ani, 7 luni și 22 de zile, nu mai puțin de 40 de texte dramatice autohtone au fost montate la Giurgiu: Caragiale, Mazilu, Băieșu, Dumitru Solomon, Tudor Popescu, Dumitru Radu Popescu, Viorel Cacoveanu, Doru Moțoc, Paul Ioachim, Val Butnaru, Puși Dinulescu, Mircea Radu Iacoban, Dinu Grigorescu, Lucia Verona, Horia Gârbea, Laurențiu Budău, Carmen Dominte, Mircea Dem. Rădulescu (autor giurgiuvean), Ștefan Mitroi, ca și debutul pe scenă al lui George Arion și Ion Bogdan Martin (câștigătorul primei ediții a Concursului „Dramaturgie în Doi”), plus dramatizări pentru copii din Caragiale, Creangă, Ispirescu. Cu 8 zile înainte de premiera piesei „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, Copyro a blocat-o susținând că nu poate oferi dreptul de achiziție a textului, din aceleași motive amânându-se și repetițiile la o piesă de Marin Sorescu. Ultima piesă reprezentată în mandatul meu la Giurgiu a fost o premieră mondială: unicul text dramatic („Oreste Regele Sunetelor”) al eminentului filosof Ioan Petru Culianu, în regia lui Cristian Mihăilescu și cu participarea extraordinară a sopranei Felicia Filip, în ipostază dramatică, nu lirică!
Nu doar că teatrul giurgiuvean nu a subcombat cu un asemenea repertoriu pur românesc, cum preziceau cârcotașii de meserie, dar el a obținut și 6 (șase) Premii la Festivalurile Internaționale la care a participat, iar încasarile s-au situat peste cele din stagiunile cu piese din dramaturgia universală.

Exemplul Bistrița

La această a XII-a ediție a foarte interesantului Festival Internațional de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu”, din cele șase spectaclole prezentate, patru sunt cu texte de autori români, pornind de la clasicul George Ciprian, cu mereu sclipitorul „Omul cu mârțoaga”, și ajungând la Ana Maria Bamberger, dramaturg român stabilit în Germania (autoarea excelentei piese „Taxi Blues”) și Mihaela Mihailov („Interzis sub18 ani”), plus o dramatizare pentru copii, Punguța cu doi bani. Este o premisă tonică pentru noul Teatru „Liviu Rebreanu” din Bistrița care va porni la drum chiar, azi, în acest Festival! Un Teatru de proiecte care, sunt sigur, va acorda mare credit dramaturgiei autohtone! Mult, mult succes!

Mâine vom publica „Audiatur et altera pars”, a doua parte a comunicării susținute de Mircea M. Ionescu sâmbătă 26 noiembrie 2016 în cadrul celei de a XII-a Ediții a Festivalului Internațional de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu” Bistrița (n.red.).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Mircea M. Ionescu 4 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.