Goldoni – contemporanul nostru, „Slugă la doi stăpâni”

Născut în 1927, regizorul de teatru Vlad Mugur ar fi împlinit în 22 iunie 88 de ani. Casa de producţie vă propune Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, un spectacol realizat cu trupa Teatrului din Craiova, de la a cărui înfiinţare, în 1850, aniversăm 165 de ani. Piesa a fost pusă în scenă de marele regizor român cu Valer Dellakeza în rolul lui Truffaldino (Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor 1999). Alături de el sunt: Ilie Gheorghe, Anca Dinu şi Sorin Leoveanu. Spectacolul a primit Premiul UNITER pentru cea mai bună regie – Vlad Mugur, cea mai bună scenografie – Lia Manţoc, precum şi Premiul Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru pentru valoarea sa excepţională.

În Slugă la doi stăpâni, tânăra Clarice se logodeşte, cu binecuvântarea tatălui său, Pantalone, cu Silvio, fiul Doctorului. Dar, deodată, apare fostul logodnic florentin socotit mort. Acesta este, de fapt, înlocuit de sora lui, Beatrice, plecată în căutarea iubitului ei, Florindo, cel care provocase moartea fratelui. Truffaldino, sluga lui Beatrice, se bagă slugă şi la Florindo, provocând astfel nenumărate încurcături pe care, până la final, tot el le va descurca.

Regizorul Vlad Mugur este profund legat de istoria Teatrului Naţional din Craiova. În 1956 el se angajează, împreună cu întreaga promoţie de actori a acelui an – George Cozorici, Amza Pellea, Silvia Popovici, Constantin Rauţchi, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Sanda Toma -, la teatru. Aceştia vor deveni, peste ani, generaţia de aur a teatrului românesc. Spiritul de echipă s-a manifestat printr-o energie creatoare ieşită din comun, împrospătând mijloacele de expresie ale actorilor şi ale punerii în scenă, revigorând teatrul craiovean.

Plecat din România, Vlad Mugur şi-a construit o carieră de nivel european. Familiarizat cu marile spectacole ale lumii, regizorul povesteşte în convorbirile sale cu Florica Ichim (La vorbă cu Vlad Mugur, Revista Teatrul Azi, Bucureşti 2000, p. 231) despre geneza spectacolului Slugă la doi stăpâni, pus în scenă la Craiova în 1999. Mult timp nu a vrut să se apuce de acest text, în ciuda îndemnurilor directorului de atunci al teatrului, Emil Boroghină, simţind că nu poate depăşi viziunea regizorului italian Giorgio Strehler. Cu toate acestea, găseşte „cheia” în actualitate a spectacolului într-un personaj, Truffaldino, şi în actorul ce urma să îi dea viaţă:

“Vlad Mugur: (…) mi-am dat seama că ăsta e şomer.

FI: Un trist şomer ca toţi şomerii.

VM: Păi de, un şomer, şi fuge după două lefuri. Şi atunci nu m-a mai interesat virtuozitatea, acuma, în timpul nostru, când şomajul este actualitatea…

FI: … globului.

VM: În orice caz a Europei, chiar şi a globului. E actualitatea mare. Şi m-a lovit ideea pe care am descoperit-o, cumva, în text. Mi s-a părut că trebuie să fie şi un personaj mai în vârstă. Deci să nu ne mai intereseze cum se mişcă. Bun. Actorul se mişcă bine, dar n-are nici un fel de virtuozitate, nici n-ar avea haz. Atunci i-am spus dlui Boroghină: Îţi pun spectacolul cu Valer Dellakeza. La care a urmat o pauză lungă, căci făcuseră deja patru distribuţii.

FI: Oricum, Dellakeza nu era în nici una …

VM: Oricum.”

Regizorul explică în continuare cum a construit celelalte personaje, pornind de la distribuirea lui Dellakeza:

„Avea figură, avea ceva tragicomic clovnesc. Asta a fost propunerea mea. (…) În consecinţă, a devenit şi Colombina bătrână. De asemenea, am distrus şi mentalitatea îndrăgostiţilor./…/ După o aşa-zisă demitizare a Arlechinului şi a Colombinei (i-am dat o soţie cu zece ani mai mare decât el), a urmat schimbarea caracterului îndrăgostiţilor. Şi sigur că n-au reuşit toţi atât de bine. Eroii principali, stăpânii, îi vedeam ceva mai răi, mai reci, venind de departe, de la Torino (unul venea cu bicicleta şi altul pe rotile), dar pe mine m-a interesat mai mult cealaltă pereche de îndrăgostiţi, cei din casa lui Pantalone (rol în care Ilie Gheorghe a jucat ce nu jucase până atunci, adică un beţiv fin), şi atunci Anca Dinu, fata care juca a doua eroină, a doua iubită, din cauza presiunii de acasă, din cauza mecanismului ăstuia de familie îngrozitoare….

FI: A restricţiilor, a prejudecăţilor….

VM: … devenise un fel de păpuşă care, la un moment dat, chinuită de tată şi de iubit (care era un fel de isteric), are un spasm, îşi pierde glasul şi devine bâlbîită. Adică, intră într-o marionetă tragică. Tot spectacolul mergea… Comedia asta, care e de multe ori burlescă, intră mult în tragic, adică în problematic”.

Vlad Mugur povesteşte, în continuare, că, dincolo de actualizarea personajelor, a acceptat propunerea scenografiei Lia Manţoc de a folosi un material modern la decor – banalul plexiglas. „E foarte periculos din cauza reflecţiei luminii. Reflectă, îţi ia ochii în sală. (…) În cazul acesta trebuie să luminezi din părţi, din scenă. Din faţă numai ce e strict pentru actori. Fiindcă altfel se umple scena de reflectoare, de sori, de luni… E aproape imposibil, nu rezişti în sală. Sigur, noi le-am mai pictat puţin, adică să le dăm culorile Veneţiei – şi griuri, şi rozuri. Şi asta a fost problema, că pictorii le-au pictat puţin cam mult şi deveniseră…

FI: Opace.

VM: … nu numai opace, deveniseră încărcate.

FI: Şi ce-aţi făcut?

VM: Am început eu să le spăl, nopţile, am pus oamenii şi spălau culorile.”

Interpretează: Valer Dellakeza, Ilie Gheorghe, Anca Dinu, Valeriu Dogaru, Anghel Rababoc, Gabriela Baciu, Sorin Robert Leoveanu, Adrian Andone, Iosefina Stoia, Mihai Arsene, Tudorel Petrescu, Nicolae Poghirc, Marian Politic, Laurenţiu Stratan.

Design măşti şi recuzită – Ilona Jaro Varga

Echipa TV: Redactori Daniela Branca şi Ion Parhon; regia TV Constantin Dicu.

Spectacolul va fi difuzat luni, 22 iunie, la ora 20.10, în reluare, marţi, 23 iunie, ora 12.10.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.