Să fie vorba despre despre Rusia lui Vladimir Putin, despre China comunistă, despre Statele Unite ale Americii, despre România sau Uniunea Europeană?… Este vorba despre acele state în care cei care se consideră ”elite” se ridică împotriva partidelor, releele dintre populație și stat, în care partidele uită care este rostul lor, în care tehnocrații se trezesc învestiți cu puterea ”străzii”, în care ”strada” este supravegheată și atent manipulată, în care societatea civilă este tot mai puțin ”civilă” și tot mai mult ”de stat” sau corporatistă.
”Istoria poate să ne demonstreze că începând din acest moment vom lăsa în urmă orice asemănare cu un guvern constituțional și vom intra într-un stat militarist unde toti cetățenii sunt suspecți, iar securitatea bate libertatea”, scrie John W. Whitehead, președintele Rutherford Institute, despre situația din Statele Unite în actuala campanie prezidențială.
Desigur, acesta este momentul în care oficialii guvernamentali încep să opereze după propriile reguli, ce au puțin de-a face cu sistemul de checks and balances, în timp ce cetățenii sunt supuși tuturor tipurilor de înjosiri, rămânandu-le prea puțină speranță că s-ar putea apăra.
Am trecut de perioada guvernului reprezentativ și am intrat într-o nouă epoca – cea a autoritarismului. În ciuda nisipurilor mișcătoare pe care se află, această guvernare și aceste legi în travesti și întoarse cu susul in jos au devenit noua normalitate.
Ramura executivă. Fie că vorbim de supravegherea sistematică a jurnaliștilor și a cetățenilor obișnuiți, de ocuparea unor state, actuala administrație le-a depășit pe cele anterioare în ce privește violarea constituției. Președintele, ca și mulți dintre predecesorii săi, a trecut constant cu vederea de prevederile constituționale când acest lucru servea interesului său și a acționat dincolo de lege și în spatele unui văl a secretului, prin decrete și prin justificări legale specioase. Indiferent de cine va câștiga viitoarele alegeri, puține se vor schimba. Politicile statului polițienesc vor continua.
Ramura legislativă. Nu greșim când spunem că este cea mai egocentristă și semi-coruptă instituție. Abuzurile merg de la neglijarea revendicărilor alegătorilor și până la implicarea în practici individualiste, inclusiv prin alocarea de milioane pentru contracte ale statului în schimbul profitului personal și al contribuțiilor pentru campanie, prin legături nepotrivite cu grupuri de lobby și prin oferiea de informații financiare incomplete și incorecte. Bani publici cheltuiți, legislație trecută în pripă, certuri între partide, o etică a muncii pervertită, corupție și urâțenie morala, toate au contribuit la tot mai marea nemulțumire față de activitatea legislativului.
Ramura judecătorească. A fost creată pentru a fi interveni și proteja oamenii în fața guvernului și a agenților lui atunci când acționează dincolo de limitele trasate. Însă prin deferența față de statul polițienesc, prin favorizarea securității în fața libertății, prin eviscerarea celor mai elementare drepturi de dragul ordinii și al celerității, justiția a devenit gardianul statului polițienesc în care trăim. Prin urmare, dreapta judecată și justiția au lăsat locul legalismului, etatismului și elitismului, în timp ce protejarea drepturilor cetățenilor a fost deprioritizată și subordonata intereselor guvernamentale și corporatiste.
Guvernul din umbră. Viitoarea putere va moșteni mai mult decât o națiune divizată pe marginea catastrofei economice și financiare. Va moșteni și un guvern din umbră, unul perfect operațional și plin de oficiali nealeși care, de fapt, sunt cei care conduc țara. I se spune statul profund si este format din birocrați nealeși, de corporații, contractori, birocrați blazați și birocrati instigatori, cei care trag sforile în culise în acest moment.
Aplicarea legii. Aici intră toți agenții unui stat polițienesc și militarizat, inclusiv armata, poliția și numeroasele servicii secrete. Pentru că li s-a dat lumina verde pentru a cerceta, scormoni, aresta, confisca și pentru a se purta în general grosolan cu aproape oricine cred că este cazul, totul cu binecuvântarea instanțelor, oficialii acestor servicii nu mai sunt slujitorii cetățenilor care i-au învestit cu încredere pentru a menține pacea, ci acum au ajuns parte a unei elite conducătoare care depinde de menținerea maselor în țarc, sub control și tratate ca potențiali inamici, nu cetățeni.
O societate supravegheată. Anti-utopia caracterizează acum cel mai bine știința, tehnologia și un guvern care dorește să fie atoatevăzător, atoateștiutor și atotputernic. Înregistrând conversațiile noastre telefonice, guvernul știe ce vorbim. Intrând în emailurile noastre și citindu-ne postările de pa Facebook, guvernul știe ce scriem. Monitorizându-ne mișcările prin camerele de luat vederi, știe unde mergem. Scormonind în viețile noastre – ce citim, ce vorbim și unde mergem – guvernul poate estima ce urmează să facem (…) Numai suntem nevinovați pâna la proba contrarie.
Se adaugă apoi statul corporatist, complexul militaro-industrial, tehnica de supraveghere invazivă, trupele speciale, supraincriminarea.
Însă dacă guvernul a ajuns o agenție autoritară, aceasta este din cauză că noi am lăsat sa se întâmple așa ceva.
Există patru categorii de cetățeni când vine vorba despre responsabilizarea guvernului. Fiecare categorie spune mult despre opiniile față de guvernare, indiferent de cine se află la putere.
În prima categorie sunt cei care cred că guvernul face ce trebuie, în ciuda eșecurilor repetate. În adoua categorie se află cei care nu numai că nu cred în guvern, ci cred că guvernul este împotriva lor. În a treia categorie se află cei care nu cred că guvernul este un înger, dar nici diavolul în persoană, ci o entitate care trebuie controlată prin intermnediul Constituției. Apoi urmează a patra categorie, formată din indivizi pe care nu-i interesează activitatea guvernului, nu votează, ca să nu mai vorbim că nu știu cine se află la putere. Sunt ușor de distras și de condus, sunt cei care fac ca treaba guvernului să fie mai ușoară decât ar trebui.
Este ușor să fii distras și amuzat de bufoneriile campaniilor electorale, de show-uri și premieri, de competiții sportive și știri mondene, de evanghelismul facil care acum trece drept religie. Ce este mai greu este să faci față realității că șomajul, sărăcia, inegalitatatea, injustiția și violența devin norme.
Puterea vrea să rămânem divizați, alienați unul de celălalt pe criterii politice, pe criteriul contului din bancă, pe criteriul religiei noastre, al rasei sau al sistemului de valori. Orwell a remarcat că ”adevărata discrepanță nu este între conservatori și revoluționari, ci între libertarieni și autoritariști”. Acum singura distincție care mai contează este unde te poziționezi în cadrul statului polițienesc, adica esti fie parte a problemei, fie a soluției.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.