Guvernul lui cel mediocru

Ce plasă cumplită am luat cu ”guvernul meu”, acest guvern al schimbării, al tehnocraţilor, al refuzului de a face politică într-un mod care ne-a provocat lehamite. Preşedintele Iohannis a insistat nepoliticos şi nepolitic în a pretinde un guvern al său care să aplice ideile sale. Şi, în ciuda nedumeririi noastre şi a enervării, el a ţinut-o cu salvatorul şi necesarul guvern al său care să aplice strategiile sale promovate în campanie. Iar noi, beţi de înfrângerea lui Victor Ponta, n-am avut luciditatea de a observa că sasul e gol, că ideile preşedintelui nu există, că modul de a face altfel de politică nu se contura decât din mers şi din tăcere. Adică de nici un fel. Şi când echilibrul politic s-a clătinat, românii au fost de acord cu schimbarea fără să-şi dea seama că fostul primar Iohannis nu are nici o idee şi nici o strategie importantă pentru acel ”guvern al său”. Ba mai rău. Timpul ne-a arătat că primarul din Sibiu, mutat la Bucureşti, nu avea nici idei şi nici un om de sprijin şi de mare nădejde. S-a bazat pe ce-a găsit, pe cine i-au recomandat partidele. Întâi, la Cotroceni şi în celelalte instituţii, unde el putea numi şi unde s-a cârpit cu petice politice cunoscute, luate de pe alte haine şi alţi nădragi frecaţi pe funcţii. Apoi la guvern. A tras ca din căciulă.

Ce-a ieşit din ”guvernul meu” botezat guvern tehnocrat? O încropeală de încurcă-lume. Klaus Iohannis n-a avut în minte nici măcar un amărât de premier. Sunt gata să bag mâna în foc că nu ştia mare lucru nici de Dacian Cioloş. L-a luat la recomandare, cum la recomandare i-a luat pe mulţi alţii din preajma sa, de la faimoasa purtătoare de cuvânt dispărută repede de la Cotroceni, Tatiana Niculescu Bran, până la cercetatul de George Scutaru. Ori s-a trezit cu un telefon de la Bruxelles, ori a auzit vreo poveste, cine ştie ce şi cum. Dar de colaborat strâns, de evaluat şi de văzut la lucru un funcţionar ca Cioloş nu avea de unde şi nici cum să-l verifice. Klaus Iohannis l-a numit pe Dacian Cioloş la plesneală, la întâmplare, la experiment, la risc, la ”bine că am scăpat de Victor Ponta”, fără a avea o idee despre el şi fără a avea idei, planuri, strategii şi fără să-i cunoască bine posibilităţile. Nici de organizare, nici de vorbire. La fel s-a întâmplat şi cu miniştrii. Dacian Cioloş (poate că ajutat şi de Klaus Iohannis) a numit miniştri în acelaşi stil al scosului din căciulă. Închizi ochii şi nu ştii ce iese! Vrabie, şoarece, pisic, şobolan sau bizam? Nu-i bun? Nu aţi auzit de altul mai bun că ne trebuie în noaptea asta un înlocuitor? Aşa s-a născut guvernul României susţinut de un PSD prins de nas ca morunul la cârlig, de un PNL buimac ca o domnişoară pierdută între afaceri şi poveşti de dragoste, o grupare adunată în stil adunătură, iar nu după criterii profesionale, în care SRI şi-a luat partea leului, fiind îndeajuns de şmecher să pună tot felul de proşti să strige prin ziare că ”îşi face PSD-ul guvern de tehnocraţi”.

Am luat o ţeapă uriaşă inclusiv cu profesorul universitar doctor docent (cât pe aci să-i iasă pasienţa şi cu costumul de academician!?) care acum se ocupă de filosofia dezvoltării şi patinează în tot soiul de consideraţii pe la tot felul de emisiuni diluate. Şi din când în când, câte o gafă, câte o împiedicătură de limbă şi gândire, ţara aşteptând reforme şi schimbări inspirate de gândirea preşedintelui!

Guvernul Cioloş, adică guvernul tehnocrat (un soi de guvernul meu), este expresia gândirii şi atitudinii lui Klaus Iohannis. Cam atâta poate da preşedintele ales al României stârnite de diaspora. Şi cam atâta poate şi opoziţia condusă de priponitul Liviu Dragnea. Aceste luni de opoziţie tristă pentru PSD ne-au arătat un Liviu Dragnea semănând cu ursul jerpelit din talcioc, pus să joace după tamburina ţiganului şi în acelaşi timp să pară copiilor un animal sălbatic periculos.

Mă tem că lunile pierdute de România în aşteptarea proiectelor şi ideilor acestui guvern încropit sunt extrem de preţioase. Rupem foile din calendar fără nici un folos şi ne aruncăm ca bezmeticii într-un viitor pentru care nu suntem pregătiţi. Pe glob şi mai ales în Europa se petrec lucruri complicate iar noi nu avem în fruntea instituţiilor oameni care să construiască proiecte şi să orchestreze răspunsul. Dar mai ales să mobilizeze ţara. N-avem ce ne trebuie nici la Guvern, nici la Camere, nici la Cotroceni, nici la SRI şi nici la opoziţie.

Dacă te uiţi la Zgonea şi la Dragnea, la Hellvig şi la Cioloş, la Prună şi la Costescu şi la toată elita asta veselă şi încropită din cine s-a găsit prin preajmă, zici că au scăpat ţăranii din Zalău şi s-au luat la harţă cu cei din Dăbuleni.

Dacă se împacă şi se iau cu toţii de mână, pot uda şi plivi un hectar de ceva, dar nu depăşesc condiţia unei cete vesele gata să meargă la o bere pe însoritele terase din Herăstrău. Atât. Dar nici o piramidă românească, fie ea şi de idei, nu este de nasul acestor domni care au apărut ca peticele săracului pe găurile politicii de Dâmboviţa.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.