24 noiembrie 2014
Gaze, scumpire etc. După scandalul redevenţelor – despre care nu ştim cum, în ce fel se aplică, dacă se mai aplică – vine deputatul Iancu şi ne mai dă o lovitură: anunţă o “posibilă scumpire” la gaze. Pînă ce nu lămureşte guvernul chestiune, nu are loc discuţia detaliată. Trebuie însă legate liberalizarea de negocierea redevenţelor, pentru a realiza cu adevărat situaţia: negocierea dezastruoasă (cu UE) a liberalizării preţurilor la energie este completată de o negociere a redevenţelor care pare deja nebunească (încă sper să fie doar avîntul antipontist care a generat ştirea). Sînt curios de unde vor mai scoate explicaţii pionierii neoliberalismului cînd cetăţenii se vor trezi zvîntaţi de bani pentru confortul minimal.
Ponta a anunţat prin alţii sau cu jumătate de gură că amînă, lungeşte perioada de liberalizare – se pare că e valabil doar în ani electorali
-
negocierea liberalizării preţurilor a fost dezastruoasă – nu doar pentru consumatorii de rînd, ci şi petru industrie. Nici acum nu avem explicaţii clare venite din zona experţilor sau politicienilor cu ce am greşit, cum ieşim din problemă, dacă mai putem ieşi.
-
avem resurse, le-am privatizat exploatarea în mare parte şi nu mai reuşim să impunem regulile pentru că “partenerii” sînt prea puternici
-
Situaţia ţine şi de specialişti, dar mai ales de politic! Măreaţa independenţă energetică aşa cum arată acum poate duce la un soi de ani ‘80 de rit nou. ne vom închide singuri căldura şi ne vom opri singuri apa. (Nu aşa se opreşte risipa de energie şi resurse – mai aud ecologişti mult-prea-liberali care-mi explică fectul preţului asupra curăţeniei planetei). Dar vom fi independenţi! Dacă nu sîntem în stare să oferim prin consum profit uriaş, atunci să închidem gazul şi lumina şi să vindem la alţii, asta pare să fie politica energetică pînă acum.
-
Iancu vorbeşte de discriminare între consumatori – între cei cu încălzire centralizată şi cei cu centrală. Deci scumpirea nu ar veni din liberalzare, ci din faptul că au uitat cine e “consumator casnic” şi cine nu e. Ar fi ratată dezbaterea dacă ne-am opri la acest scenariu – discuţia adevărată trebuie mutată spre programul de liberalizare a preţurilor şi ar trebui stabilit clar ce strategie avem să încercăm să reparăm un rău deja făcut.
CNA nu există
CNA nu mai există. Din 11 membri au mai rămas 7 membri. NU pot avea cvorum, nu au putut juca activ în timpul campaniei electorale. Aşa că lumea a putut zburda fără probleme prin audiovizual. Evident, se pot judeca retrospectiv diverse plingeri, abateri. Dar debandada rămîne.
Şi nu e doar politică treba. O reclamă care se vrea şmecheră, pentru CEC, ni-l arată pe Brâncuşi (interpretat de un actor) spunînd nişte vorbe care se potrivesc cu aspiraţiile acestei bănci româneşti – textul e compus din frînturi din ce a zis sau ar fi zis Brâncuşi, lucru care mi se pare grav, chestia cu interpretarea actorului nu mă deranjează neapărat. Dar să-i pui vorbe în gură e grav – cum spunea un prieten: asta da ironie, Brâncuşi nu avea încredere în bănci, îşi ţinea banii sub saltea, tocmai el să le facă reclamă.
Chestiunea cu această reclamă nu e doar calitatea: ea a fost interzisă de CNA într-un final. Însă rulează nestingherită în continuare. CNA e politizat, dar nici măcar aşa nu mai funcţionează. Dragi partide, lămuriţi situaţia acestei instituţii, măcar să ştim pe cine dăm vina.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.